895 matches
-
recent, a asalturilor și insolențelor unor tineri. (Chiar la Onești, a primit un afront din partea lui Marin Mincu, care i-a strigat în public că „istoria literară nu se mai face cum o faceți dumneavoastră” și l-a acuzat de „oportunism scîrbos”!) E un copac greu de smuls din rădăcini, o piatră de care se sparg multe vanități. M-a ascultat în tăcere, hașurînd niște pătrate pe o foaie albă. Simțind stînjeneala pe care am provocat-o (poate și ostilitatea), am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în trecut n-am luptat? Cînd am fost „eliberat” din cele două „posturi de conducere”, n-am contestat, n-am intervenit în nici un fel, pe lîngă nimeni, pentru întoarcere. Erau „funcții” care, între altele, cer și ceea ce nu am: abilitate, oportunism, spirit cameleonic, „diplomație”. De ce, acum, ar trebui să lupt? Pentru că se încearcă să fiu scos și din postul de redactor, adică de muncitor: unul care a dus în spate sarcini de două sau de trei ori mai mari decît alții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profunde decît par. Că pentru mine el e o problemă profesională, etică și politică. Profesională, pentru că mă împiedică în exercitarea meseriei, așa cum o înțeleg eu; etică, întrucît practicile lui contravin noțiunilor de cinste, dreptate etc.; politică, deoarece el e expresia oportunismului, demagogiei și șmecheriei; unul din cei ce fac „politică” din citate, nu cu gînduri și simțiri proprii. Că (răspuns la întrebarea „De ce se poartă așa cu dumneavoastră?”) dacă n-aș fi fost eu în redacție, escaladarea răului ar fi atins
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cică „moș” Gogu Rădulescu ar avea următoarea deviză: „Nu refuz nimic din ceea ce-mi pică în farfurie”. Fără a fi capabili de o asemenea formulare cinică, ideea din vorbele sale e ilustrată de numeroși alți „nomenclaturiști”: cariere bazate pe oportunism, abuzuri în relațiile de serviciu etc. Inși mici poartă cu ei farfurii mari, care se transformă uneori în troace. *Cojocaru mi-a spus că Gr.V. Coban vorbea compătimitor, cu o nuanță de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Les Nouvelles de Moscou” (nr. 39/1989), tendința pe care o manifestă o seamă dintre compatrioții săi de a schimba rapid polii vieții lor: „Brûler tout ce qu’on a adoré, adorer tout ce qu’on a brûlé”. Făcută din oportunism, o răsturnare similară constat și la noi. Văd și mă mir că unii care abia au prins tonul glasnost-ului încearcă să se erijeze în democrați. Ce despărțire subită de dogmatism, ce năpîrlire dezgustătoare! Cu lipsa noastră, specifică, de memorie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de altă moarte, survenită În același timp, cea a actorului Amza Pellea, incomparabil mai popular, dar dispariția Sburătorului cu blonde plete care ne marcase tuturor tinerețea nu a scăpat totuși de omagierea festivă. Fracturată, firește. Partidul devenit, În sfârșit, prin oportunismul Înmulțiților, al celor mulți, Își sporea sinistrele paradoxuri. Partidul mulțimii de oportuniști nu mai era doar Partid Unic, ci se transformase În Persoană Unică. Cultul Celui mai Iubit, urât și blestemat de toți. Teroarea anonimizării supușilor avea „sarcina permanentă” de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-o iluzie În alta?”. Dincolo de gropi și iluzii, pierdute cu vârstele pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai ales un proces al maturității, desigur, când trecutul poate fi evaluat fără iluzii și narcisism, dar fraternizarea spontană cu umiliții și obidiții de oriunde Paul a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
moralist-pedagogice a trecutului și a prezentului armatei. Cartea de început, Candidat la însurătoare (1958), include schițe și se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul, oportunismul, parvenitismul etc. Cea mai izbutită dintre proze este Dosarul Urecheatu, în care autorul manevrează un reușit umor de limbaj și de situație, pe modelul caragialesc al „telegramelor”. Tot în 1958 îi apare volumul Noaptea albă, urmat de Născut a doua
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
se transformă în interpret și propagandist al ideilor acestuia. Volumul de publicistică Lumea de mâine (1973) este plin de declarații de fidelitate („intelectualitatea vi se încredințează dumneavoastră”) și încercări de a găsi semnificații simbolice în gesturile Conducătorului, amestecă sinceritatea cu oportunismul, versalitatea cu promiscuitatea morală. După ce i se permite înființarea Cenaclului Flacăra, rolul sau de „educator” în promovarea „culturii naționale” crește considerabil, el se transformă într-un creuzet subordonat „megalomaniei amfitrionului și cauționării propagandistice a regimului ceaușist”. În același timp, profită
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fără cauză, fiind, de cele mai multe ori, incapabili să transmită un mesaj ferm și să câștige adepți. Acesta pentru că marile scopuri existențiale colective, care animau tineretul de altădată, au dispărut într-o societate dominată de armonia abundenței și de varietatea fațetelor oportunismului. Discrepanțele dintre nivelurile de trai ale diverselor categorii sociale fac ca tinerii din cele defavorizate să trăiască nenumărate frustrări și să dezvolte - lipsiți de motivații non-biologice și indiferenți la normele comunitare - comportamente de factură antisocială. Familiile disfuncționale și modelele de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe D., satirizând stilul umflat, oportunismul și lipsa de substanță a multora dintre scrierile acestuia. Poziția lui D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc de „petrecere, odihnă
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
selecție se repetă la fiecare nouă ofertă. În cazul În care coordonarea Între client și subcontractant este bună, externalizarea este, În general, mai puțin costisitoare decât menținerea furnizorilor integrați. Uneori, subcontractarea este o formă de organizare bazată pe dominație și oportunism: a) clientul concepe Întregul produs și stabilește metodele de fabricație, iar subcontractantul nu face decât să execute comanda, fără a propune Îmbunătățiri; b) clientul nu se angajează niciodată (sau foarte rar) să asigure subcontractantului său o altă activitate dincolo de comanda
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
De aceea, el nu Împarte cu clientul decât o singură informație: prețul de vânzare. Subcontractantul are tot interesul să ascundă unele câștiguri generate de creșterea productivității, astfel Încât clientul să nu impună o reducere a prețului; d) uneori, clientul poate limita oportunismul subcontractantului, impunându-i proceduri de control grele și costisitoare. Subcontractarea face dificilă comunicarea și coordonarea Între furnizori. Responsabilitatea fiecăruia dintre ei se limitează la componenta pe care o produce, ceea ce poate pune serioase probleme la nivelul produsului final. De asemenea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
radiofonice cu subiecte mitologice). I-au rămas în manuscris o masivă monografie despre Goethe, un Tratat de estetică generală, romanele Casa cu cinci fete și Mireasa multiplă, o ediție de autor, dar și un Jurnal intim, mărturie a debusolării și oportunismului, dar și desen în aqua forte al unor chipuri de literați de prin anii ’50. Marcel Aderca este fiul lui A. Soarta scrisului inegal, de aspect pluriform, al lui A. („literat complet și nespecializat”, cum îl caracterizează Arghezi) pare să
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
cazul repetării evenimentului.” 9. Reziliența exploatează puterea locului. „O comunitate este greu de ucis, parțial datorită localizării sale geografice, a capitalului fizic persistent pe care-l deține, dar mai ales datorită amintirilor, motivelor și a deprinderilor cetățenilor.” 10. Reziliența conține oportunismul ca pe o oportunitate. Dar „există o linie fină de demarcație între capitalizarea în baza unei rupturi traumatice neașteptate [”], luată ca o oportunitate de a realiza anumite reparații sau investiții necesare în infrastructură și facilități, și practicile dubioase de folosire
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
toți se pot manifesta în orice ocazie și în orice domeniu vorbește despre prea plinul unei societăți care se simte dintr-o dată capabilă pe toate planurile. E un fenomen de saturație care constă tocmai în mulțimea celor care se afirmă. Oportunismul, multiplicitatea domeniilor vizate, prezența ubicuă, participarea neselectivă sunt teme ale debordării, nu ale absenței. Heliade Rădulescu nu vede formele care s-au importat și rămân goale, ci o materie umană care excede cadrele de manifestare ale spațiului public. Ceea ce denunță
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și tranzacțiile care par să urmărească doar «propriul interes» capătă un caracter diferit atunci când ele au loc într-o societate care promovează încrederea reciprocă [...]. Legăturile de încredere o vor face capabilă să surmonteze cu mai mare ușurință ceea ce economiștii numesc «oportunism», din cauza căruia interesele comune nu pot fi realizate pentru că fiecare individ, acționând într-o izolare plină de suspiciune, are tendința de a dezerta în fața acțiunii colective”. 3) Asociațiile voluntare și structurile sociale ale cooperării 85 „Normele și valorile comunității civice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
continuitate a culturii de valoare; în plus, eventualele critici și proteste ar fi fost, pe cât de inutile, pe atât de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și periodizări ale compromisului, arătând că există și o gradație sau o clasificare a oportunismului: „oportunismul care n-a pătruns în creația intelectuală și oportunismul manifest în ea”. Cel mai reprezentativ dintre criticii oportunismului este Marin Nițescu, care afirmă că “în condiții normale [...] opera nu mai poate fi singura măsură a personalității unui scriitor” și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a culturii de valoare; în plus, eventualele critici și proteste ar fi fost, pe cât de inutile, pe atât de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și periodizări ale compromisului, arătând că există și o gradație sau o clasificare a oportunismului: „oportunismul care n-a pătruns în creația intelectuală și oportunismul manifest în ea”. Cel mai reprezentativ dintre criticii oportunismului este Marin Nițescu, care afirmă că “în condiții normale [...] opera nu mai poate fi singura măsură a personalității unui scriitor” și că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
proteste ar fi fost, pe cât de inutile, pe atât de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și periodizări ale compromisului, arătând că există și o gradație sau o clasificare a oportunismului: „oportunismul care n-a pătruns în creația intelectuală și oportunismul manifest în ea”. Cel mai reprezentativ dintre criticii oportunismului este Marin Nițescu, care afirmă că “în condiții normale [...] opera nu mai poate fi singura măsură a personalității unui scriitor” și că nu poate exista nici o „justificare morală” pentru o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de aspru sancționate. Alți exegeți stabilesc ierarhii și periodizări ale compromisului, arătând că există și o gradație sau o clasificare a oportunismului: „oportunismul care n-a pătruns în creația intelectuală și oportunismul manifest în ea”. Cel mai reprezentativ dintre criticii oportunismului este Marin Nițescu, care afirmă că “în condiții normale [...] opera nu mai poate fi singura măsură a personalității unui scriitor” și că nu poate exista nici o „justificare morală” pentru o astfel de atitudine, ba, dimpotrivă, există o vină a intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cât și ascensiunea partidelor comuniste, între care cel din România a avut cea mai spectaculoasă dinamică (o creștere de 710 ori între 1939 și 1947; de la 1.000 la 710.000 membri). După părerea mea, tocmai această creștere uriașă demonstrează oportunismul masiv al românilor. Totodată, țin să subliniez că intelectualitatea românească a fost dintotdeauna predispusă la compromisuri, slugărnicie și lașitate, indiferent de regimul dictatorial existent: carlist, legionar, antonescian, comunist. Dăm doar un singur exemplu: numărul omagial din iunie 1940 al Revistei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Propagandei - care au editat un volum de discursuri și îndrumări ale lui Carol al II-lea: Lozinci regale, 1939, 278 p. Ambii erau prieteni cu „regele-playboy”. (Vezi Dosarele istoriei nr. 5/2000.) Prin urmare, exista deja o bogată tradiție a oportunismului intelectual încă din perioada interbelică. 2. Manifestări istoriografice specifice perioadei de tranziție (1944-1948) în această perioadă remarcăm existența a trei mari curente istoriografice: gruparea de la Revista istorică română (Școala Nouă de Istorie se divizase după moartea lui Nicolae Iorga) condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
revista Bisericii Ortodoxe Române sub titlul „Bursieri români la școalele teologice din Rusia (1845-1856)” care preamăresc sprijinul pravoslavnic rus pentru ortodoxia românească. Din 1946, îndeosebi după câștigarea alegerilor, fenomenul colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul istoric sovietizant: Editura Cartea Rusă (având o rețea națională de librării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Giurescu nu face observații, având în vedere că cea mai mare parte a cărții tratează despre colaborarea economică sovieto-română în decursul primului an de aplicare a acordurilor din 8 mai 1945. în încheiere, recenzentul își exprima o speranță străvezie prin oportunismul ei politic: „Cred că o cunoaștere temeinică, științifică a vechilor raporturi dintre popoarele noastre în toate domeniile, constituie un fundament sigur, durabil pentru dezvoltarea lor în viitor”. Pentru a-și dovedi atașamentul la această nobilă idee a dezvoltării relațiilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]