1,667 matches
-
instituțiile societății civile (al-mujtama' al-ahli)27. Ghannouchi este convins că "seculariștii" arabi din ziua de azi folosesc greșit termenul, în țări ca Egiptul și Tunisia, ca pe o armă cu care încearcă să-i denigreze și să-i atace pe opozanții lor islamiști 28. El este, probabil, mai puțin conștient că a folosit termenul "societate civilă" în două moduri contradictorii. Uneori, termenul de "societate civilă" (al-ahli) este utilizat pentru o comunitate politică islamică ale cărei puteri sînt restricționate de Shari'ah
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ale Imperiului Otoman în sud-estul Europei (Bulgaria, Serbia, Grecia și România). În timpul secolului nostru, în mod deosebit după primul război mondial, principiul "dreptului la autodeterminare națională" a devenit popular printre experții în drept internațional și filosofii politici, printre guverne și opozanții lor, care presupuneau că, dacă membrii unei națiuni doreau acest lucru, aveau dreptul la eliberarea de sub dominația altor națiuni și puteau forma, în mod legitim, un stat suveran pe teritoriul în care trăiau și unde constituiau majoritatea populației. Din această
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
El considera că exproprierea nu era decât o restituire a vechii proprietăți țărănești, pe ruinele căreia de-a lungul timpului și prin diferite mijloace, se formase marea proprietate. Având în vedere aceste considerații putem trage concluzia că inițiatorii reformelor și opozanții lor n-au dorit o ruptură decisivă și, în cele din urmă, au încercat să stabilească o apropiere pe terenul înfăptuirii reformelor. Necesitatea conservării echilibrului politic intern și rolul social recunoscut marii proprietăți erau argumentele cele mai invocate în epocă
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
făcută mai ales de cei interesați în comerțul de cereale, nu numai conservatori, dar și liberali, susținuți fiind de unii înalți funcționari și chiar de miniștri, care au tras și ei foloase de pe urma acordării permiselor de export. În linii generale, opozanții măsurilor de prohibire invocau motivul ca acestea fuseseră luate în mod ilegal și că nu corespundeau realității, cel puțin cu privire la cereale, considerându-se că recolta a fost bună și că ar fi existat un surplus pentru export. Senatorul N. Enășescu
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
noștri. E adevărat că noi n-am avut atâția eroi, iar pe cei foarte puțini oameni demni din vremea comunismului nu am știut cum să-i împroșcăm mai abitir cu noroi.... Au fost și în Polonia calomnii la adresa disidenților și opozanților, din motive de luptă politică prezentă, dar fără efect asupra populației. Pe când avea șase-șapte ani, tatăl ei i l-a arătat pe Adam Michnik pe stradă, spunându-i cine este, iar ea nu l-a mai uitat de atunci. Nici
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sa imprudentă a văzut un delict (Tristia 3, 5, 43-52) care nu era scelus, ci error. Această circumstanță atenuantă nutrea speranța poetului întru anularea relegării sau a schimbării locului de exil. MOTIVE POLITICE. Regimul politic a lui Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
POLITICE. Regimul politic a lui Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin adunările ei secrete. Nici argumentele lui Carcopino nu suportă însă o analiză riguroasă. Într-adevăr, Ovidiu prezintă, în Metamorfoze, Cartea XV, teoria metempsihozei, dar opera poetului conține multe elemente în contradicție cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ipoteză care dovedește situația precară 23 a lui Ovidiu și complexitatea vieții politice de la Roma în perioada de senectute a lui Augustus. Pentru a înțelege ponderea motivelor politice în procesul relegării lui Ovidiu trebuie să stabilim dacă poetul a fost opozant al regimului imperial augustan. În opera sa, nu se află atitudini politice deschise, fapt care ar fi fost amendat prompt de un regim totalitar. Poetul precizase că delictul său, malum funestum meritase pedeapsa capitală, dar că împăratul comutase această pedeapsă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a doi consuli Paulus Fabius Maximus și Quintus Tubero 60, care, după cum am mai subliniat 61, orice s-ar spune împotrivă, "dacă nu erau adversari ai Împăratului, cel puțin nu erau nici partizani înflăcărați ai lui". Acesta, deci, este cercul opozanților față de regimul lui Augustus, la care converg, cum am presupus 62, și unele curente "ideologice" heterodoxe, mai ales cel iudaic, parcă pentru a da mediului un ton de mai profundă înălțare spirituală. Și, ironia sorții, tocmai în acest cerc anti-Augustus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
libertate exterioară, dedați tuturor impulsurilor pasionale 71, prin aceasta contribuind la propria lor negare. Și cum, vrem nu vrem, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, la care cu toții ne raportăm, în timp ce omul augustan, din cercul guvernanților sau al opozanților prin cei mai înalți reprezentanți ai săi, se străduiește să imite libertatea interioară a lui Dumnezeu, înfrânându-și orice fel de impulsuri pasionale, pentru a nu deveni sclavul acestora 72, Ovidiu se gândește că poate realiza libertatea exterioară a zeilor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deci, firul cercetării noastre de la momentul în care, oprindu-ne la crimen carminis, am trasat în linii mari curentele de idei care circulau în epoca lui Augustus la Roma, evidențiind, cum atât susținătorii regimului augustan cât și așa-zișii săi opozanți convergeau asupra liniei conducătoare care tindea la o emancipare morală a societății și la elevarea sa spirituală. La momentul respectiv am subliniat că Ovidiu credea că se poate baza pe cei din cercul anti-Augustus, răstălmăcind, însă, principiul de libertate, pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
baza pe cei din cercul anti-Augustus, răstălmăcind, însă, principiul de libertate, pe care cercul respectiv îl afișa ostentativ, la fel de altfel, ca și Augustus însuși. Într-adevăr, dacă acea Weltanschauung metafizico-religioasă era comună atât lui Augustus și susținătorilor săi cât și opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de dominația facțiunii , libertatea antică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vremuri mai bune care să asigure adevărata întoarcere a libertății antice. Într-o oarecare măsură, pentru început aceastea au adoptat o poziție de vigilentă așteptare, înșelată ulterior de măsurile judecătorești și legislative ale lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130. Rezultatul a fost că principiul de libertate republicană, înțeles de antici și, fără îndoială și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
semnalat și comparația pe care Ovidiu o instituie, chiar dacă în mod apofatic, între Livia și asemenea femei criminale și abominabile sau de-a dreptul monștri feminini; el continuă, în același mod, cum a făcut și cu Augustus. În ochii unui opozant și Fabia era una dintre opozanții lui Augustus mesajul poetului era clar. Fabia trebuia să se adreseze unei femei, mai mult, unei prințese (femina, sed princeps, v. 125), care cu virtutea sa, cu frumusețea și (mores), preceptele sale de conduită
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o instituie, chiar dacă în mod apofatic, între Livia și asemenea femei criminale și abominabile sau de-a dreptul monștri feminini; el continuă, în același mod, cum a făcut și cu Augustus. În ochii unui opozant și Fabia era una dintre opozanții lui Augustus mesajul poetului era clar. Fabia trebuia să se adreseze unei femei, mai mult, unei prințese (femina, sed princeps, v. 125), care cu virtutea sa, cu frumusețea și (mores), preceptele sale de conduită socială, singură a fost considerată demnă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
împreună cu alte forțe asemănătoare, o contrabalanță la autoritatea crescândă a împăratului; Augustus, însă, nu putea să-și facă nicio iluzie asupra sensului ovidian de "libertate", dar putea fi destul de sigur asupra sensului de libertate în concepția lui Paulus și a opozanților, gândind, poate cel puțin la început -, că întoarcerea libertății antice ar trebui să se întâmple prin intermediul său. Și în viața reală existau interferențe, dar și diferențe sensibile: în ciuda aspectului său de "jovialitate", care apare la Horațiu, Paulus rămâne întotdeauna nobilis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
intrigantă, indecisă și prefăcută, neeficientă, inconsistentă și lipsită de principii, care nu s-a manifestat "au grand jour", și care nu provenea din corpurile politice, din senat sau din popor 400. Cum s-a văzut mai sus401, nu puțini dintre opozanții regimului augustan au arătat prin fapte adeziunea lor la ideile pe care le susțineau și au pecetluit aproape cu exilul sau chiar și cu moartea atașamentul lor față de aceste idei. Realitatea, prin urmare, era mai crudă și mai puțin roză
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
întâmplat chiar în casa lui Paulus sau este strâns legată de el... De altfel intriga opoziției, mai mult sau mai puțin fățișă, a cărei conducător secret era Paulus Fabius Maximus era probabil foarte complexă și variată. Se pare că asemenea opozanți erau și în casa imperială: Marcia, soția lui Fabius; soacra Fabiei, Atia minor, matertera Caesaris, al cărei tată M. Atius Balbus, era direct înrudit, pe linie maternă, cu Pompeius Magnus; însăși Iulia, fiica lui Augustus, în spatele căreia se afla Scribonia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
numai gândul, deși îndepărtat de Ovidiu, de a-l compara pe Augustus cu asemenea tirani sau cu ființe monstuoase de o cruzime proverbială, nu-l putea măguli pe Împărat și pe susținătorii săi: poate astfel ar fi fost avertizați. Însă, opozanții față de regimul augustan înțelegeau fără îndoială, din zbor, că Ovidiu era convins de veridicitatea identificării lui Augustus cu respectivele personaje sângeroase și despotice. De altfel, prin faptul că nu îndrăzneau să se apropie de poet, că nu se încumetau să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa sunt bine cunoscute și nici măcar nu le vom menționa. Dar care este impresia partidului opozanților față de această legislație multiplă și variată? Poate Ovidiu va reuși să descopere mai multe aspecte interesante ale acestei probleme. Într-adevăr motivul relegării lui Ovidiu la Tomis avea caracter moral, adică se baza pe violarea de către sulmonez a normelor de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
el vrea să marcheze pentru eternitate anul nașterii sale? După ce am observat la Ovidiu atâtea indicii de ostilitate împotriva lui Augustus și a regimului imperial, răspunsul ni se pare ușor. Pentru sulmonez erau, fără îndoială, importante zvonurile, care circulau printre opozanți, cu privire la bătălia de la Modena și la moartea celor doi consuli 456. Aceste zvonuri ne sunt transmise de C. Suetonius Tranquillus (Aug., 11): "deoarece în acest război au pierit Hirtius pe câmpul de luptă și Pansa de o rană, a devenit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aplaude metodele manipulatoare și brutale utilizate de președintele lor când, în 1990, acesta îi asmute pe mineri, aduși cu trenuri și autobuze din Valea Jiului, împotriva studenților, urmăriți pe holurile facultăților și pe străzi, o vânătoare ce a rămas în amintirea opozanților lui Iliescu. Cât despre SIDA, care începuse să infesteze România la începutul anilor 1980, nu se vorbea înainte de 1989. De aceea, descoperirea miilor de copii infectați cu SIDA și abandonați în instituții de stat a fost atât de deranjantă și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
individual atunci când reușesc să trimită un document presei occidentale, prin intermediul vreunei ambasade străine binevoitoare. Fără mașini de scris, fără structură alternativă. Câteva nume circulă la Paris, Doina Cornea, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu. Dacă nu se întâmplă nimic, este pentru că opozanții potențiali tac sau sunt arestați la domiciliu. Este și pentru că intelectualii nu sunt niște lideri populari; ei apar ca niște privilegiați, ca niște trădători atunci când încearcă sau reușesc să ia drumul exilului... Congresul se încheie. Viața își urmează cursul. Potrivit
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a călători în Occident o nouă libertate absolut îmbătătoare ducea la redescoperirea lumii libere contemporane printr-un contact direct, aparent liber, chiar dacă era în realitate foarte atent monitorizat, între persoane și idei. Mai mult, Occidentul devine, din patron imaginar al opozanților, susținătorul efectiv al elitei politice ceaușiste: "vin americanii" devine o realitate, doar că Nixon vine de dragul lui Ceaușescu, și nu împotriva lui. Tot acest complex eviscerează ideea însăși de opoziție și o privează de orice proiect, creând, pentru prima dată
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de noua guvernare, în special la televiziune și cu mai mare abilitate la radio e acompaniată de o zvonistică abilă, în buna tradiție a tehnicilor Securității, care asigură difuzarea masivă de povești tendențioase și de o rea-credință stridentă, referitoare la opozanții regimului postdecembrist. Aceste campanii bine structurate ale rumorii publice sunt apoi preluate în presa scrisă și de televiziune, coroborându-se reciproc. Aparatul de propagandă al FSN lansa încă de la contramanifestația din 28 ianuarie tema cupidității dușmanilor politici, partidele "burgheze" care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]