1,193 matches
-
a exprimării. Situațiile în care scrisul accepta (din diverse rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau parodiate replicile personajelor poate fi unul tipic oral: "au răsunat strigătele protestatarilor: , " ("Jurnalul național" = JN 1669, 1998, 9); "vecinu' minte. Terenu' e al meu" (ib. 1670, 1998, 11
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
Cațavencu" = ACaț 32, 1997, 8. Omiterea lui "-l" poate deveni și o marcă a vivacității asumate de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali, potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar însă și destule excese: transcrierea pronunțării nu e totdeauna suficient de motivată - mai ales in textele neutre, care nu au neapărat atributele oralității, sau în care mărcile orale nu produc nici macar efecte de contrast semnificative: "De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil/ Finii trebuie să meargă cu daru' la nași" (EZ 1938, 1998, 12); "Specialistu' român versus specialistu' francez" (JN 1670, 1998, 7); "La
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
pildă abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai mult sens. De fapt, orice mijloc de transpunere în scris a oralității rămîne interesant și eficient doar dacă e folosit cu zgîrcenie.
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai mult sens. De fapt, orice mijloc de transpunere în scris a oralității rămîne interesant și eficient doar dacă e folosit cu zgîrcenie.
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
fixată oarecum în stereotipurile despre vorbirea moldoveneasca ("pi moldovenește"). Unele fragmente cuprind acumulări ale mărcilor pronunției regionale - "tăt are să shie ghine..." - tinzînd să devină un fel de ghicitori, jocuri de perspicacitate în care trebuie reconstituita grafia sau intonația dezambiguizantă a oralității: "tsii shiuda?" (ți-e ciuda?); "shi mai vorba să shie" (probabil: ce-i, măi? vorba să fie...) etc. În alte cazuri, diferențele față de ortografia standard sînt comune cu cele care apar și în alte pagini de Internet românești: tendința de
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
au dreptul să se anine de astă". Evident, unele dintre aceste trăsături au o tradiție de reprezentare literară (producând în texte scrise notă dialectala stilizata, cu o respectabila tradiție - Creangă, Sadoveanu ș.a.); altele au fost în schimb menținute în sfera oralității, fiind înregistrate cel mult în studii și culegeri dialectale.
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase. În prezent, probele de dicție au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și oralitate face ca în educația lingvistică obișnuită rolul lor să nu fie prea mare. Poate și că o consecință a acestei neglijări moderne a oralității, multe texte scrise conțin fraze în care repetările unor grupuri de consoane au dificultatea unor veritabile
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și oralitate face ca în educația lingvistică obișnuită rolul lor să nu fie prea mare. Poate și că o consecință a acestei neglijări moderne a oralității, multe texte scrise conțin fraze în care repetările unor grupuri de consoane au dificultatea unor veritabile "frămîntări de limbă" ("Excesul de accize" - titlu, în "România liberă" 702, 1992, 1; "Ultimul act al unui rapt legiferat" - titlu, id. 1729, 1995, 3
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
văzute este alta decât a întâmplărilor spuse. Cele din urmă produc salvarea și pacea, în vreme ce primele aduc disperarea și moartea. Cultura arborescentă a auzului e suverană în povestirea-prolog. Spun auz, fiindcă Șeherazada, cunoscătoare desăvârșită a cărților, le transformă în pură oralitate nocturnă. De fiecare dată, după iubirea trupească urmează corpul nevăzut și protector al poveștii. Desigur, o astfel de așezare a vederii mai jos decât auzul nu ne face să uităm cunoașterea prin plecarea de acasă, prin călătorie eroică, a lui
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
stilistice asumate (un sprijin prețios aduce aici studiul anterior al lui Dragoș Moldovanu), domeniile lui de competență și preferințele ideologice implicate în abandonarea viziunii statice a figurii pe care o prelucrează , opțiunea pentru tiparul scriptural al textului și ocolirea modelului oralității chiar în episoadele unde personajele țin discursuri, libertatea de a interpreta modele religioase precum cel cristic etc. Datorită acumulării unui imens material ca temei al analizelor sale privind circulația, semnificația sau implicațiile motivelor animaliere în cultura europeană și nu numai
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
yo nu sufăr roakerii" (220.ro); "tovarăși, să înfierăm aceste apucături imperialiste ale roacărilor care vor să învenineze mintea camarazilor" (motociclism.ro) etc. E posibil ca forma roacăr să fi precedat reclama, dar era cel mult o inovație izolată a oralității, căreia doar publicitatea i-a asigurat circulația, impunînd-o într-un uz mai larg în limbajul tinerilor. Sînt cîteva trăsături și condiții care îi asigură succesul actual. Reclama mizează pe un punct sensibil al nonconformismului juvenil intrat în contradicție cu regulile
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
Românii se retrag în munți. Presupunem că dintr-un scrupul asemănător, al prezenței sectorului literaturii pentru tineret, figuează în Dicționar Constantin Chiriță, recomandat de Marian Popa pentru "invenția epică luxuriantă, ce se "sprijină pe un limbaj clar și pe o oralitate fluentă. Autorul a primit, însă, premii ale Uniunii Scriitorilor pe anii 1965, 1966, 1971, 1974... Să luăm, însă, ca paragon, proza, sector bogat al literaturii române, unde existența unui adevărat florilegiu de mari scriitori nu obliga la inserția unora de
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
la exploziile acuzatoare, mai ales că toată foamea ei de lume vine dintr-o tăcere cronică a scrisului esențializat. Dacă în text ai impresia că scriitoarea sapă, fără speranță, un sistem de subterane existențiale, mereu adâncite spre un ce abisal, oralitatea, în schimb, aduce cu o eliberare de angoasele și fantomele muțeniei. În toate cărțile ei - și mai evident în cele de eseuri memorialistice - vedeta rămâne, dincolo de istorie și biografism, scrisul. Mereu aceeași nea și mereu același neică trebuie numaidecât citit
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
a menegiui: „este un club menegiuit așa cum mi-aș dori să fie Dinamo" (dinamomania.net); „majoritatea programelor de menegiuit poze știu asta" (forum.mymail.ro). Mărturisesc că l-am crezut inițial o formație ad-hoc, o creație întâmplătoare, o glumă a oralității colocviale. Am constatat însă, ca în atâtea alte cazuri, că forma se bucură de oarecare succes și circulă deja de câțiva ani, trezind reacții negative și ironii, în presă sau pe internet: „D. L. de la Novell putea să evite folosirea obsesivă
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
altele, adevărate cronologii. Asemenea borne sînt analele. Un anume orgoliu academic le-a scos din istoria lor, de martori ai imperiului, scrieri adesea incomplete în care se citea, sărind volume lipsă, creșterea și descreșterea cezarilor, și le-a făcut arhiva oralității conferințelor, a sesiunilor în plen, ierbare stufoase cu ore presate. Am în față Analele Academiei Române, volumul de Memorii ale Secțiunii literare, din 1906-1907. Un tom la vreo 700 de pagini, avînd, între copertele ca de piele, cu cotor verde și
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
nu este atât de puternică. Dincolo de reținerile specifice criticii literare, Est-falia nu este deloc o carte ilizibilă, lipsită de interes sau de un oarecare farmec. Cu umor, (auto)ironie și erotism atât cât trebuie, scris alert, esențializat, cu o bună oralitate și destule contururi expresive, discret intertextual, acest roman de debut, oricum peste medie, se citește cu plăcere (mai ales de către băieții filologi). Iar dacă faci abstracție de discursul narcisiac ușor jenant, de facila și comuna secvențialitate narativă, vei găsi inteligența
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
ales în publicistica actuală, are, în timp, și efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a românei, bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și construcțiile oralității. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) și cogeamite (coșcogea, coșcogeamite), care aparțin aceluiași registru stilistic - familiar, popular - și pe care le apropie și sensul comun
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
din cuvinte și fragmente lexicale separate de cîte un punct; ceva mai mult este imitat modelul adreselor de poștă electronică, cu semnul @ ("at") substituind pur și simplu litera A. Trăsătura fundamentală a "vorbirii scrise", tendința de a fixa în scris oralitatea (mai puternică în grupurile de chat, în listele de discuții, parțial și în mesajele poștei electronice) se manifestă și în mesajele în engleză prin litere și semne de punctuație repetate exagerat (hiiiiiii, hey!!!!!!!) și prin stabilirea unor semi-convenții: scrierea în
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
fețele surîzătoare sau întristate care se pot construi din semnele de ortografie și punctuație nu reușesc să suplinească rolul intonației, al expresiei și al gesturilor din conversația față în față și nu par a fi foarte frecvente în uz. Aparțin oralității construcțiile scurte, repetițiile, neglijența în construcția gramaticală; mesajele scrise nu conțin însă decît puține cuvinte de umplutură, semnale fatice, pragmatice, de atenuare, de care vorbitorii adesea nici nu își dau seama, dar care în comunicarea orală au rolul de a
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
O.K.?"), 2l8 (= "too late") etc. Procedeul e la modă, din cîte știu, și în stilurile de chat în alte limbi, dar produce rezultatele cele mai complicate și mai spectaculoase în cazul ortografiilor etimologice. O altă trăsătură - grafică, nelegată de oralitate - e apariția majusculelor în interiorul cuvintelor compuse prin contopire, eventual din trunchiere: AltaVista, CompuServe - extinsă de la numele tehnice și comerciale la pseudonimele utilizatorilor. Analizînd mai multe schimburi de "replici", de mesaje scrise, David Crystal constată un fenomen semnificativ: în aceste situații
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
și într-o carte. Volumul cuprinde multe elemente firești în emisiunile de televiziune, care însă ar trebui să lipsească dintr-un volum tipărit: partea introductivă, cu salutul prezenței în studio a personalității respective, aluziile la emisiunile anterioare, unele elemente de oralitate. Elocventă este în acest sens discuția despre calitățile vocale, de interpret de romanțe, ale lui Andrei Pleșu. Din context, reiese că în emisiunea care l-a avut ca invitat, a fost difuzată o casetă cu Andrei Pleșu cîntînd romanțe în
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
pe textul inițial ar putea fi răspunzătoare de o anumită ezitare a frazei, sînt inutile. Motivul e simplu: Patapievici se numără printre foarte puținii intelectuali români care scriu tot atît de bine pe cît vorbesc. Asta nu înseamnă că regulile oralității nu ar fi radical deosebite de cele ale cuvîntului scris, ci că sînt oameni care pot pune o cumpănă între cuvîntul scris pentru a fi rostit cu glas tare și cel scris spre a fi citit în tăcere. Aici, lui
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
voir nu mai era decît un singur pas, îndrăznit, de altfel, de Robert Moran, iar apoi de un Dieter Schnebel Silvano Bussotti sau Anestis Logothetis. Conceptualismul textual, validat de un limbaj noțional sub înfățișarea letrismului sonor, este și mai aproape de oralitate, adică de gradul zero al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]