1,646 matches
-
rog să termini! — Ia uite la ele, zise el. Dar ce le-o atrage, priveliștea sau mirosul? Patul de campanie pe care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
celălalt mal. Cei cu adevărat mari stăteau lipiți de mal. Acolo, pe Black, Îi prindeai mereu. Când se lăsa soarele se mutau În mijlocul râului. Dacă ieșeai În clipa aia, chiar Înainte de apus, când ultimele raze făceau ca apa să devină orbitoare, puteai să prinzi câte un păstrăv mare oriunde te-ai fi așezat. Dar atunci era aroape imposibil să pescuiești, apa te orbea ca o oglindă a soarelui. Puteai oricând să pescuiești În susul râului, dar pe un râu ca Black sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
său ce se întâmplase: Precum știi, mă afundasem în codru, la vânătoare, și am tras cu arcul într-o căprioară. Dar săgeata mi-a luat-o vântul și a zburat în sus de nu s-a mai văzut. O lumină orbitoare se făcu în întunericul dintre copaci și din mijlocul acelei lumini văzui chipul frumos al unei zâne. Eu sunt Zâna Pădurii vorbi acea arătare, și am venit să te pedepsesc pe tine și pe tatăl tău, ca să știți și voi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
foarte bine unul dintre ei. Le-a povestit despre locurile pe care le mai puteau Încă vizita la căderea serii. De la geamul autocarului de lux, cu aer condiționat, eu și prietenii mei vedeam vârfurile Înzăpezite din Tibet, de un alb orbitor, sclipind În depărtare. De fiecare dată când le văd, trăiesc aceeași uimire ca și prima oară. Vera clinchetea și zornăia din cauza drumului accidentat. În jurul gâtului purta o mulțime de bijuterii de inspirație populară, la fel și-n jurul Încheieturilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pic prea multă adorație, i se păru Marlenei. Îmboldiți cu blândețe de Saskia, câinii țâșniră Înainte amușinând pământul din mers. Prietenii mei și membrii Armatei Domnului Îi urmăriră pe Harry și Saskia Îndepărtându-se unul lângă altul, Într-un apus orbitor de frumos. Siluetele lor se estompară, iar camera făcu o panoramă și apoi imaginea dispăru treptat, ca și cum orice speranță ar fi murit. Prezentatorul de știri interveni: Pentru cei care au dat drumul la televizor mai târziu, a fost o Înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Du-te repede la spital și fă-ți analizele!» Pentru că spitalul X era chiar în apropiere, am decis să mă duc acolo. Încă de când mă aflam la Shintomichō vedeam ușor întunecat. Afară era senin, și credeam că era din cauza soarelui orbitor. Apoi mi-am dat seama că era de la sarin. Nu mai aveam senzația aia ciudată în gât și puteam fuma fără probleme. Pentru orice eventualitate m-am dus să-mi fac control. La spital mi s-a spus: Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă în același timp argumentează într-o manieră logică. Acceptă pentru început unele înțelesuri, adevăruri, ca să ne spună în definitiv că nici unul nu este ultimul. Pune în discuție - cu destulă discreție - mai toate pozițiile filozofice, inclusiv cea pe care el
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă în același timp argumentează într-o manieră logică. Acceptă pentru început unele înțelesuri, adevăruri, ca să ne spună în definitiv că nici unul nu este ultimul. Pune în discuție - cu destulă discreție - mai toate pozițiile filozofice, inclusiv cea pe care el
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Oliveira, - Evul Mediu cu legendele, eroii, sfinții și îndrăgostiții lui; Evul Mediu portughez, care-și păstrase structura sa spirituală continentală, europeană, - nu căzuse încă sub fascinația Oceanului și obsesia descoperirilor de tărâmuri necunoscute. Vizeu este un oraș în care reflecția orbitoarei epoci a descoperirilor maritime se întîlnește foarte puțin și indirect. Nu e un centru al stilului manuelin, nu e alimentat de flora oceanică, de imaginația dezlănțuită a formelor și culorilor orientale, de simbolurile freneticei epoci a descoperirii drumului Indiilor și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dispreț, prin vălul lichid al ploii torențiale. Iute, apucă trupul lui Rutger, îl întoarse și, trăgându-l după el, trecu pe lângă un ulm înalt, cu frunzișul răvășit de furtună. Chiar acolo îl lovi trăsnetul. Cu un bubuit îngrozitor, un fulger orbitor izbucni deasupra sa și împrejurul său, în vreme ce o energie extraordinar de puternică îi lua în stăpânire trupul; zguduindu-l și străbătându-i cu fierbințeala focului fiecare fibră, îl proiectă într-o clipită la câțiva pași distanță. Inima i se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și îl despicase în două, până aproape de rădăcină. Din coroana sa bogată nu rămăseseră decât câteva cioturi înnegrite, iar de jur împrejur iarba dispăruse, lăsând locul unui disc negricios ce se întindea până la el. își aduse aminte atunci de fulgerul orbitor, simți din nou căldura și tremurul ce-i străbătuseră trupul, îi veni în minte senzația cumplită că era pulverizat și azvârlit în hău. între el și copac, întrezări un obiect diform și pe jumătate carbonizat, în care, cu greu, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din când în când îngrijorător de zid, cușca urcă destul de repede. în scurtă vreme Sebastianus se afla pe bastion. Se văzu, cu surprindere, înconjurat imediat nu de soldați, ci de civili cu arme improvizate, care îi cercetau chipul la lumina orbitoare a unui felinar pe care-l ținea un băiețandru. Nu mai așteptă să i se pună întrebări. Cine e comandantul gărzii aici? întrebă imediat, dând la o parte brațul tânărului. Un bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gând să se miște. Zăcea și privea în sus la tavanul care avea o culoare albastru-deschis. Nu era zona cea mai luminoasă a universului său, astfel că, după un timp, ochii îi fură atrași spre fereastra prin care lumina intra, orbitoare. Ca un copil absorbit de strălucire, își ridică brațul și-l întinse spre fereastră. Golul apărut îl blocă. Instantaneu asta nu mai conta, deoarece deveni interesat de brațul care bâjbâia. Își dădea seama că brațul făcea parte din sine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
plăci de oțel masiv, ca punțile blindate ale navelor de război. Grosimea lor îl făcu pe Craig să caște ochii. Douăzeci de centimetri. Fiecare! Asta era o fortăreață! Sfârșitul veni brusc. Un coridor îngust, o ușă și apoi niște lumini orbitoare, o cameră mare plină cu mașini. Se mai aflau acolo uși spre alte încăperi și imagini chinuitoare ale unor scări care coborau - chinuitoare deoarece sugerau alte etaje, mai jos. De pe creierul lui începu să se ridice apăsarea convingerii că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
văd, ca medic, când o să trec prin Pașcani. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulțumiri și cu privirea celor mai lăcrimoși și mai buni ochi din lume. Soarele a inundat valea. E cald peste măsură și o lumină orbitoare. Pe cerdacuri, la drum, domnii stau în cămașă, fără nici o rușine măcar de femeile care trec, dacă nu de cele din familia lor. Nevoia trupului a devenit la ei dreptul sacru al trupului. Bretelele, sprijinite pe umeri ca niște
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în turme, alarmați și, oricât ar fi vrut să păstreze decența, cu ochii cât cepele. Dacă spectacolul a vădit vreo cât de infimă urmă de lâncezeală, aceasta s-a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar putea confirma sau infirma faptul că am, măcar în parte, dreptate), eu afirm că adevăratul artist-vizionar, nebunul celest care poate să producă și produce frumosul, e orbit și împins la moarte de propriile sale scrupule, de formele și culorile orbitoare ale propriei sale sacre conștiințe umane. Mi-am declarat crezul. Mă reașez. Suspin - mi-e teamă că de fericire. Aprind un trabuc Murad și trec mai departe, sper, la alte lucruri. Acum un comentariu scurt - dacă o să pot - despre subtitlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Când trăsese cu arma, Sammler, el Însuși aproape un cadavru, izbucnise la viață. Degerând În pădurea Zamoșt, visase des să stea lângă un foc. Ei bine, asta era mai somptuos decât un foc. Inima i se simțea căptușită cu satin orbitor, extatic. Să ucizi omul șisă-l ucizi fără milă, căci era scutit de milă. Se văzuse un fulger, o pată de alb Înflăcărat. Când trăsese din nou fusese mai puțin ca să se asigure de om cât să Încerce din nou fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puteam fi atât de serios și de profund. Ca marele Arthur. Așa că am studiat sistemul și Încă mi-l amintesc. Am aflat că numai ideile nu sunt copleșite de Voință - forța cosmică, Voința, care pune totul În mișcare. O putere orbitoare. Furia creativă Înnăscută a lumii. Ce vedem noi sunt doar manifestările ei. Ca În filosofia hindusă - Maya, vălul aparențelor care atârnă peste toată experiența umană. Da, și dacă ne gândim bine, după cum spune Schopenhauer, locul unde se află Voința În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe lună este fără Îndoială o superbă manevră de PR. Este showbiz. Argoul meu poate nu este la modă. Vocea plină, orientală era foarte plăcută. — Eu nu sunt o autoritate În domeniu. Știți, oricum, la ce mă refer. Circ. Strălucire orbitoare. Statele Unite devenind cel mai mare distribuitor de spectacole de science fiction. În ceea ce-i privește pe organizatori și pe ingineri, este o șansă imensă, dar nu are o mare valoare teoretică. Totuși, În același timp ceva serios se Întâmplă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
inima de prunc și-l cuprinse așa o sfială că își băgă mâna dreaptă în piept și o smulse și pe furiș o ascunse la spate, apoi își aținti ochii în pământ. și ochii lui erau vii, răspândeau o rază orbitoare ca un laser, decupau pământul la picioarele lui și bătrânul vedea tot ce era dedesubt. și vedea lucruri cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o sfială îl cuprinse că-și duse ambele mâini la ochi și îi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să fi stabilit vreun contact folosindu-se de numele reale. Mandatarul, prins de un acces de tuse, strîngea masa la care stătusem eu. CÎnd am ieșit În stradă, ascultînd peste umăr vocea fetei cu accentul ei de Kantō, soarele strălucea orbitor pe cerul cenușiu. Autobuzele treceau În ambele direcții, avînd destul de puțin loc, căci strada era foarte Îngustă. CÎnd am prins un moment prielnic, am traversat și m-am Îndreptat spre parcare. De sîrma ghimpată care o Împrejmuia atîrnau trei plăcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în cea mai lungă zi a anului, când totul este deschis spre dragoste și viață. 25. Ana stătea rezemată de copacul de pe marginea din dreapta, singurul al marii șosele. Era îmbrăcată, încă, mireasă. Șoseaua era lungă, se pierdea într-un soare orbitor, departe, în altă lume, totul avea culoarea ireală a unei supraexistențe în care ai trăit cândva sau ai vrea să trăiești. Voalul atingea suprafața câmpiei, era o iarbă verde-aprins, mătăsoasă, lucitoare, cum a fost iarba grădinii edenice. „E noaptea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mângâiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zâmbetul, din aceeași noapte, nedeslușit ca și acum sau poate cu o anume deslușire secretă pe care mă făceam a n-o înțelege. - Dacă atunci, reluă ea, descătușându-mi mâna din palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]