31,519 matches
-
ele pentru a-l scormoni, a-l deplasa, a-l modifica în felurite moduri, a-i imprima o formă nouă. "Instrumentul" nu este în mod originar nimic altceva decât prelungirea Corpului subiectiv imanent și astfel ca o parte a corpului organic însuși, mai precis ceea ce cedează la efort și se prezintă ca atare și numai în acest fel: ca ceea ce survine odată cu efectul unei mișcări ceva care fiind prins, mișcat, manevrat, manipulat de acesta nu își trage substanța decât din faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înțelegem acum ceva mai bine: înainte chiar de a fi o lume sensibilă, în calitate de corelat al unei mișcări, în calitate de corproprietate. Toate dificultățile referitoare la inteligența praxisului provin din gândire: din momentul în care în loc de a trăi desfășurarea interioară a corpului organic în tensiunea subiectivă a Corpului original ni s-a năzărit să o reprezentăm. Trebuia atunci înțeles în ce fel o determinare subiectivă poate modifica o stare naturală, în ce fel "sufletul" poate acționa asupra "corpului". Problemă cu atât mai imposibil
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în sânul vieții. Pe de altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși. Numai că nu este posibil a elimina viața. Aceasta nu supraviețuiește numai în interiorul științei ca negândit al acesteia, ci ea nu contenește să se înfăptuiască în determinările sale elementare care sunt pentru fiecare trăitor nevoile fundamentale ale subiectivității sale organice și ale subiectivității în general. Deoarece nevoia acesteia este nevoie de sine, sporirea, fiecare dintre nevoile sale de asemenea, am spus-o deja, se esențializează în acest fel, ca o ajungere primitivă în sine în măsura în care aceasta străbate încercarea suferirii pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
simțurile omului și, mai general, fiecărei puteri a subiectivității să-și realizeze esența, să vadă mai mult, să simtă mai mult, să iubească mai mult, să acționeze mai mult, fie și numai sub forma unui exercițiu imaginar al puterilor subiectivității organice și astfel să realizeze esența subiectivității înseși. Dacă spunem despre o fațadă barocă că este vie, este în măsura exactă în care ea suscită în corpul spectatorului trezirea mișcărilor virtuale care co-constituie corporeitatea sa originară și o definesc. Jocul pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cele mai dificile și cele mai respingătoare, ea nu a fost la urma urmei suportabilă decât în măsura în care se opera în mod tainic în ea exorcismul insuportabilului. Însă ea nu era astfel decât ca praxis viu, ca expansiune a puterilor subiectivității organice și, astfel, ca realizare ultimă a subiectivității înseși și a Energiei sale. Să presupunem o lume în care nu mai există nici biserici, nici temple, în care edificiul cel mai modest și mai utilitar nu mai are deasupra un fronton
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care edificiul cel mai modest și mai utilitar nu mai are deasupra un fronton, și nici nu mai este flancat sau precedat de o colonadă (ca la Efes) o lume în care organizarea muncii nu se mai înrădăcinează în subiectivitatea organică, în care munca nu mai este actualizarea puterilor sale potrivit jocului imanent al ordonării lor interioare, venirea lor la ele însele și astfel "eliberarea" energiei lor: atunci, în locul sentimentului acestei eliberări, o profundă neliniște vine să afecteze existența și să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
agenți de socializare, orice individ își desfășoară existența într-o comunitate dată. În cadrul acesteia, el deprinde modele de comportament, învață tradițiile, întregul mod de a fi al celor apropiați lui. În comunitate, poate beneficia de ceea ce Emile Durkheim numea solidaritatea organică. Astfel, în măsura în care o comunitate funcționează asemenea unui organism, aceasta prezintă mecanisme de autoreglare, de adaptare la schimbări și evoluează gradual spre stări de fapt din ce în ce mai bune. Sub acest aspect, comunitatea îi influențează, pe de-o parte, pe adulții din familie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poluează totul în jur. În acest din urmă caz, neoclasicii consideră că Statul trebuie să "internalizeze" efectul extern prin intermediul unei taxe, după principiul "poluatorul plătește" și/sau prin reglementări mai drastice în domeniul mediului înconjurător. 1.1.1.2. Concepția organică Teoria organică a Statului apare mai întîi la socialiștii utopici. Astfel, S. de Sismondi este unul dintre precursori în materie de intervenționism economic și social din partea Statului. El consideră că, față cu mefiența unei dinamici nestăpînite a capitalismului, o intervenție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în jur. În acest din urmă caz, neoclasicii consideră că Statul trebuie să "internalizeze" efectul extern prin intermediul unei taxe, după principiul "poluatorul plătește" și/sau prin reglementări mai drastice în domeniul mediului înconjurător. 1.1.1.2. Concepția organică Teoria organică a Statului apare mai întîi la socialiștii utopici. Astfel, S. de Sismondi este unul dintre precursori în materie de intervenționism economic și social din partea Statului. El consideră că, față cu mefiența unei dinamici nestăpînite a capitalismului, o intervenție a puterilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este aceea de a administra oamenii mai bine decît administrăm lucrurile. Critici ai proprietății private, deci și ai moștenirii, discipolii săi vor preconiza crearea unui fond de producție alimentat din bogățiile acumulate și girat de Stat. b) O altă teorie organică a Statului va fi lansată de Școala germană. Potrivit tezei lui F. Hegel, esența Statului este aceea de a încarna Rațiunea în istorie. Statul are o natură specifică, fiind purtătorul interesului general, care este altceva decît suma intereselor particulare. Revine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cheltuielilor de educație; dezvoltării economice care implică cheltuieli publice suplimentare în materie de cercetare și de infrastructuri; unei creșteri a cheltuielilor de administrare generală, legate de necesara adaptare a reglementărilor la procesele de industrializare și de urbanizare. c) Potrivit concepției organice, specifică keynesismului, Statul este o entitate distinctă de indivizi și superioară acestora, deținătoare a monopolului constrîngerii, și înzestrată cu rolul de decident social. Statul este presupus a încerca să realizeze interesul general, ce nu se confundă cu suma intereselor particulare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
accentuarea diviziunii muncii în societățile civilizate reclamă intervenția Statului. Cînd Statul este mai puternic se cheamă că individul este mai respectat, cu atît mai mult cu cît solidaritatea "mecanică" a vechilor structuri social, fondată pe constrîngere, vine după o solidaritate "organică", bazată pe schimburi și interdependențe. O constatare similară întîlnim la Norbert Elias, care a insistat mult asupra rolului Statului în formarea Europei, matrice a civilizației moderne. Deci o societate particulară inventează Statul, iar aceasta, după Max Weber, dezvoltă structuri birocratice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
societății între membrii acesteia, care se realizează prin intermediul sectorului public. Pentru a înțelege mai bine rolul și modul concret în care se materializează cheltuielile publice este utilă clasificarea lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii. O primă clasificare, organică, are în vedere criteriul administrativ, după care cheltuielile se grupează în func-ție de instituțiile la care se referă (ministere, regiuni, localități, instituții). Clasificarea funcțională grupează cheltuielile după profilul activităților (legislativ, executiv, juridic, poliție, armată, educație, sănătate etc.). Clasificarea economică distinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
vor fi: tradiția istorică, administrativă și culturală; datele demografice; omogenitatea teritorială; posibilitatea concentrării resurselor în direcția unei susținute dezvoltări economico-sociale (efect de sinergie); eficiența economico-socială; reducerea birocrației; reducerea cheltuielilor administrative; creșterea autonomiei, a posibilităților de autoguvernare; asigurarea unei dezvoltări comunitare organice și durabile; administrarea mai eficientă a fondurilor de dezvoltare, inclusiv a celor europene; existența rețelelor de utilități, a infrastructurii economice și sociale la nivel regional; asigurarea diversității resurselor antrenabile în susținerea dezvoltării; apropierea nivelurilor de dezvoltare a regiunilor, ale potențialelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
capitalului fix. Gradul de descentralizare e diferit de la țară la țară, iar finanțele publice sunt așezate pe două sau trei niveluri, urmînd structura administrației publice. La noi, primele impozite și taxe locale au fost stabilite în epoca modernă prin Regulamentele organice. O primă lege care să le guverneze apare abia în 1903, fiind reeditată în 1923. Aceasta din urmă prevede un număr de 49 de impozite și taxe pe care județele și comunele le puteau percepe și cheltui în mod autonom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Alternatives, The MIT Press, Cambridge (Mass.), 1988. CUPRINS CAPITOLUL 1 ARHIPELAGUL ADMINISTRAȚIILOR 7 1.1. Concepții despre Stat 7 1.1.1. Două concepții "angelice" 7 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică 7 1.1.1.2. Concepția organică 9 1.1.2. Două concepții "machiavelice" 11 1.1.2.1. Concepția marxistă 11 1.1.2.2. Școala "Public Choice" 12 1.2. Definiții și delimitări ale sectorului public 14 1.2.1. Evoluții 18 1.3. Statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare câte zece ore pe zi. Uneori și noaptea. „Labor omnia vincit!” Virgilius se referea, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
unui "spirit hedonist", pururi "încîntat de miracolul vieții" semnifică de-a dreptul un tonifiant pentru mult mai tînărul intelectual frisonat de simțămîntul tranzitoriului: "Mihai Șora este cea mai tonică persoană pe care am cunoscut-o vreodată. În prezența lui trăiești organic voluptatea prezentului, ai sentimentul clar că există momente privilegiate în care clipa cea fragilă și repede trecătoare are puterea să anuleze timpul infinit. De cîte ori îl întîlnesc, am sentimentul confortabil că timpul a înțepenit, că nimic rău nu se
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
modificare a Legii Audiovizualului. Ioan Onisei, Narcisa Iorga, Gelu Trandafir, Mircea Valeriu Deacă și Valentin-Alexandru Jucan au apreciat că afirmațiile lui Răsvan Popescu nu reflectă opinia întregului Consiliu, scrie Agerpres. "Guvernul a modificat drastic Legea audiovizualului, care este o lege organică, printr-o ordonanță de urgență care afectează grav domeniul reglementat", a declarat vicepreședintele CNA, Ioan Onisei, într-o conferință de presă susținută în pauza ședinței CNA. Acesta este nemulțumit că CNA nu a fost consultat înainte de modificarea Legii audiovizualului. Narcisa
Narcisa Iorga: CNA este emasculat prin OUG () [Corola-journal/Journalistic/80666_a_81991]
-
egalitatea în fața legii. Proprietatea privată este esențială, la fel ca și tradiția. Progresul e ceva relativ și îndoielnic, și de aceea în locul schimbărilor bruște care invocă nevoia evoluției, conservatorul preferă schimbările graduale și încetinite. Pentru el, comunitatea este o totalitate organică crescută în timp, căreia nu-i poți transplanta formele unei alte societăți. Formele fără fond, clasica expresie maioresciană, rezumă rezerva conservatoare față de aplicarea formelor progresului liberal. Toate nuanțele acestea sunt urmărite de Ioan Stanomir de-a lungul celor trei generații
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
în cetate și în istorie. Deposedarea de proprietate, fie și în ipostaza legală a exproprierii, echivalează cu abolirea ordinii naturale a lucrurilor. În cazul conservatorilor români, cărămida proprietății funciare este nucleul fără de care nu se poate vorbi de o dezvoltare organică a societății. Opoziția față de ingineria socială preconizată de Ťprogresiștiť traduce, punctual, o opțiune fundamentală, niciodată pusă în cauză. Unicul remediu destinat păturilor rurale este încurajarea energiei individuale: nașterea unei pături de mici properietari nu se va realiza ca urmare a
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
prefera operele în care se simte respirația vieții, în lipsa căreia se anulează și esteticul, și moralul. În viziunea lui Sebastian, un act critic veritabil nu se mulțumește să reflecte elemente preexistente, ci le reconstruiește în mod original, într-un tot organic, ce se întinde de la un "criteriu precis mai departe". Ar fi ceea ce Ingarden și Wolfgang Iser numesc completarea "locurilor nedeterminate", prin activitatea imaginativ-combinatorică a cititorului. Deci actul critic urmează cu luciditate indicații conținute în text, evitând astfel transformarea operei interpretate
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
literatură. Căci prin proiect și prin evoluție, Raicu se dovedește și greu de antologat, și greu de comentat. Coerența cărților lui amintește de aceea a marii proze realiste. (Admirația criticului pentru Tolstoi și Dostoievski capătă, în chip suplimentar, o justificare organică.) A extrage pentru analize de laborator o mostră semnificativă din Practica scrisului, de pildă, e riscant. A o așeza în aceeași eprubetă cu alte mostre din Scene din romanul literaturii, să zicem, e de-a dreptul periculos. Substanțele se aseamănă
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
Iar acum ea trăia deplin o viață care se hrănea cu amândoi, erau secătuiți amândoi, niște părinți sacrificați, la fel ca la anumite specii când totul se concentrează în jurul reproducerii." (pag. 225) Rânduri ca acestea cresc din ele însele. Imageria organică îl face pe Angelo Mitchievici să-și dispună altfel propozițiile. Sintaxa devine, de la un prag încolo, sciziparitate. Doar că nu e numită așa. La Mircea Cărtărescu, de pildă, ca să invoc unul din modelele cele mai apropiate, cu siguranță c-ar
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]