1,597 matches
-
ani, o fată înaltă, subțire, prea înaltă pentru vârsta ei, prea subțire pentru înălțimea ei, cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru, cu fața tot copilărească și totuși de o frumusețe mândră, semeață, aproape orgolioasă, amestec unic, care-i dădea ceva matur și în același timp îi accentua copilărescul figurii. Prietenia renăscută a crescut repede pe amintirile copilăriei și pe precocitatea ei intelectuală și tardivitatea mea afectivă. Ca și altădată, făceam călare aproape în fiecare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rară - portretul ei realizat de fantezia prețioasă a unui pictor înamorat.) Vai de prințul care o să cadă fulgerat... - Prinții nu cad fulgerați de "copii"!Adela avea dreptate. Mă contraziceam. Am schimbat vorba. Dacă nu i-aș fi cunoscut firea destul de orgolioasă ca să justifice ambiția ei de egalitate; dacă nu mi-aș fi dat seamă că strânsa noastră camaraderie (adică tocmai "egalitatea" între un om matur și un copil) i-a pus problema egalității; dacă nu aș fi înțeles că și viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu mă cunoști prea bine.Eu am puterea, forța de-a aprecia la adevărată valoare calitățile sufletești ale fiecărui om În parte, de aceea Îți mărturisesc: Ferice de acela ce se poate considera prieten cu mine...!! De fel nu sunt orgolios iar femeile mă interesează numai În măsura În care Îmi satisfac necesitățile sexuale. Nu fi-i fraier. Uite, ca să-ți dovedesc prietenia mea, ai să intri primul...” În cele din urmă curiozitatea Învinse. Tony Pavone, amețit de băutură, mai ales de perspectiva unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, Orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, Într-un colț, ghemuită, Să n-o încaseze și ea. Vorbele Nu mă dor vorbele tale, Deși vorbele pot ucide oameni, Mă simt ca un stejar străvechi, Vorbele pot fi gloanțe, topoare, ghilotine, Spânzurători
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nevinovate cu care ne începeam ziua, ea venea în clasă mai mereu ultima, fiindcă-i luase locul Danei ca șefă de nivel, nu mai cânta cu noi toată ziua și când era liberă, pleca să-l spioneze pe el. Devenise orgolioasă și în toată mândria sa nu putea accepta că Petruș poate avea ochi și pentru altele. Dacă Ea iubea, era obligatoriu să i se răspundă cu aceleași sentimente. Nici până azi n-am priceput mecanismul care guvernează o relație, de ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vă aduc niște chiftele de pește, dom’ profesor, că ați băut trei sticle și n-ați consumat nimic, și mă vede șefu’ dom’le, nu vă supărați, știți că n-am voie să servesc băutură fără mâncare...” Logica te face orgolios. E ca un microscop pe care îl ții ascuns și scrutezi argumentele celuilalt, chiar în momentul în care el le expune, fără să o știe. Stai după uluci și-ți zici: „Ee, aici ai o asumpție implicită pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
descopăr că nici unul din visele, gândurile, entuziasmele de-atunci nu aveau să mă părăsească - asta înseamnă, gândeam, că e însăși natura care ne ține, în partea nevăzută a firii noastre, așa cum ne naște. Mă gândeam, uneori, la moarte. Neștiutor și orgolios, ca un european care n-a străbătut niciodată jungla ecuatorială, alungam acest ultim gând, ca o imposibilitate, ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam, acum totul e simplu. În primul rând, moartea nu există pentru tine, ea privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iazului sub copacii rămași în singurătatea ținutului. Se uita uneori, anume, la tabloul pe care i-l dăduse, simțea nevoia să-l întoarcă, să citească - să recitească - cele două rânduri scrise spre amintire pe spatele pânzei, și semnătura citeață (ușor orgolioasă), care le încheia. „Ce om!” își spunea dar nu se știe exact ce gândea, pentru că amesteca în memorie amintiri informe, gesturi, rămase pe jumătate, vorbiri întretăiate și, peste toate, părând a le domina, tăcerea ambiguă a tânărului bărbat, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimic, descompusă între minciună și neputință. Atunci când domnul Pavel va fi la cumpănă nu va mai putea fi salvat pentru că nu vor mai exista medicamentele trebuitoare, medicii vor scrie rețete degeaba, ziarele vor anunța, chiar în ziua aceea cu titluri orgolioase, că industria siderurgică e în plină dezvoltare, că „omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, va pleca zâmbind, va zâmbi timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
retragerea Chile din Pactul Andin (1976), sub Cubillos, atenția s-a îndreptat către aria Pacificului, deschizându-se ambasade în Filipine și Noua Zeelandă, stabilindu-se relații diplomatice cu Indonezia, Singapore, Thailanda, Malaezia, Tonga, Tuvalu, Papua-Noua Guinee... Una dintre marile probleme ale orgoliosului general Pinochet era izolarea sa internațională nimeni nu vizita Chile (cu o singură excepție, confratele de armă brazilian) și nimeni nu-l primea în vizită pe Pinochet (făcuse, cu titlu "particular", o vizită la Madrid, în noiembrie 1975, pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vreme un comandant, și după moartea lui Capito - îi aruncă o scurtă privire lui Valens, care se uită la el impasibil -, după moartea lui Capito, cum spuneam, soldații se simțeau ignorați, neglijați. Știi la fel de bine ca mine cât sunt de orgolioși. Dacă nu-i ungi, nu te urmează. — Ai anulat destule pedepse poruncite de Capito. Am auzit că, de cum ai venit, ai deschis practic porțile închisorilor. Vitellius încuviință, râgâind de mai multe ori. — Am anulat toate ordinele lui Capito. Am readus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de ură. E un om dintr-o bucată. Mândru că e cetățean roman, el, care prin naștere era un biet gal! Știu că soldații lui îl venerează; e de-ajuns să le spună un cuvânt, și îl urmează oriunde. E orgolios, impulsiv, hotărât. Un aliat formidabil, un adversar primejdios. — E incoruptibil? Cu bani obții orice. L-am putea plăti ca să-l convingem să fie de partea noastră... — Nu toți oamenii pot fi cumpărați. Unii pun anumite idealuri mai presus de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să meargă. Mai ales azi. De aceea sunt plătit mai mult decât un centurion... Eu știu să-mi fac treaba. Am greșit vreodată o mișcare în bătăliile în care am luptat împreună? Am interpretat vreodată greșit sunetele trâmbiței? Era foarte orgolios acel signifer, care acum îi arunca lui Antonius priviri arțăgoase. — Dar soldații tăi or să mă apere cum trebuie? Ultima oară, puțin a lipsit ca un barbar să-mi ia gâtul. — Te vor apăra, stai liniștit, răspunse Antonius. Soldații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și mai intuitiv, când ajungea din urmă un rețiar, acesta sărea în lături. Valerius, aflat în atac, se dezechilibra și cădea în genunchi. Căzu astfel de nenumărate ori. — Poftim. Proculus îi întinse niște fașe de lână. — Înfășoară-le în jurul genunchilor. Orgolios, Valerius refuză și luă poziția de apărare. — Salix! strigă Proculus. Ai uitat ce a pățit Salix? Valerius se opri brusc, întorcându-se spre maestru. — Salix? — Prins de tensiunea luptei, Salix a uitat cu totul de rana pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
urăsc deja. Un cunoscător de Piaget mi-a citit lucrarea și i-a plăcut. Cică. Și atunci, cu lucrarea apoape gata mă prezint și eu la profesorul meu, stimatul și mult prea respectatul domn și profesor Popa - bărbat bine, tânăr, orgolios și afemeiat - soțul prietenei mele Kity - știi povestea cu eu-baby-sitter timp de o jumătate de an la ei - și precum stimatul domn mai sus numit și-a exprimat dorința lui de a se culca cu mine pentru diferite motive - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nici un Însemn al puterii, tocmai fiindcă semnele exterioare nu i se păruseră a avea vreo importanță Într-o Întâlnire care nu avea cum să devină dialog. Nu era o negociere și nu era o solie adevărată. Era doar o tentativă orgolioasă de intimidare, ce nu merita osteneala adunării Sfatului domnesc. De fapt, Sfatul fusese adunat pentru ceea ce avea să urmeze. - Care e numele tău, solule? Întrebă domnitorul, cu aceeași curiozitate, ca și cum ar fi fost vorba de un musafir sosit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai poate face un roman, oricât de ingenios construit, în fața acestei curiozități avide prompt satisfăcute? Ce mai poate spune literatura? Și anume romanul? În fața acestei realități ce reacții sânt posibile? Prima care mi se pare evident verosimilă e a scriitorului orgolios care va rămâne la concepția secolului al XlX-lea și va declara pur și simplu că toate acestea n-au legătură cu creația artistică, și că cel mai cuminte e să-și vadă de treabă liniștit și să pună mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Să știi că nu vreau să-mi încarc mitea cu spusele tale savante... deșteptule!” “Vrei să mă faci să cred că ești mare pișicher, dar știi prea bine că te cunosc ca pe propriile-mi buzunare, cumetre... Și... știindu-te orgolios, am să cedez. Știi doar ce spune o vorbă înțeleaptă... Cel mai deștept cedează. Ca urmare, am să-ți dau mâna și cuvântul meu că voi fi alături de tine oricând. Bun cuvânt, vere?” “Parcă-parcă ai început să cobori din înalturi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un Chaplin femeie, devenit prematur femeie și cu o aversiune greu disimulată față de bărbați - ca în fragmentul din primele pagini, despre bărbați, „mai puțin credincioși decât femeile fiindcă nu suportă ca cei din jur să aibă alt Dumnezeu afară de ei, orgolioșii“... M-am gândit să fac un test, să văd dacă romanul într-adevăr se mai vinde, și am lăsat pe la pagina 12, unde mă oprisem în prima zi de lectură, un bilețel personal - semn de carte. Bineînțeles că, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trèit Vlad dupè ce s-a culcat cu ea, umilindu-mè! Nu! asta nu voi putea ierta niciodatè! totul a rèmas că mai înainte, dar nimic n-a mai fost la fel, scenele de dragoste dintre noi consumându-se în disperèri orgolioase, fèrè cuvinte, apoi, într-o zi m-a anunțat cè se va cèsètori cu Vlad, foarte bine! A acceptat sè se întâlneascè cu Matei, dupè trei ani, ca sè-și cearè iertare, dar nu pentru ea! pe ea o iertasem demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau cât mai scurtă, croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă. ― Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]