928 matches
-
le célèbre plan de remaniement de l'Europe fondé sur le partage de la Turquie" (s. Ven.C.)348. Or, unul din obiectivele principale ale proiectului său viza tocmai rezolvarea problemei poloneze pe care o vedea posibilă doar prin rezolvarea celei orientale. Anume că, în schimbul unor teritorii ce urmau a fi luate din partea europeană a Imperiului Otoman, Austria și Rusia să fi renunțat la posesiunile lor poloneze, din care s-ar fi reconstituit Polonia, în jurul Varșoviei, în favoarea regelui Saxoniei, "dont leș encêtres
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Driault, Le Grand Empire (1809-1812), Paris, 1924, p. 312. 352 Emile Bourgeois, Manuel historique de politique étrangère, Tome ÎI, Leș révolutions (1789-1839), Sisième édition, Paris, 1920, p. 501. III Obiective politice ale Suediei în Europa de Nord-Est și în problema orientala (1792-1814) Încheierea păcii de la Verälä, la 14 august 1790, care punea capăt războiul declanșat de Suedia împotriva Rusiei, în vara anului 1788, a fost determinată, pe de o parte, de faptul că situația politică din Europa nu era favorabilă continuării
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
-l convingă pe regele Gustav al III-lea să nu se "arunce" "into the arms of Russia" și să abandoneze "the Systeme"6 adoptat de Marea Britanie și de Prusia care viza dimi nuarea influenței Rusiei în Europa de Nord și în problema orientala. Informată despre demersul britanic, de însuși regele suedez care urmărea să profite de împrejurări, pentru a determina Rusia să-și respecte angajamentele luate la Verälä, Curtea de la Petersburg s-a grăbit să preîntâmpine efectele unei prea accentuate apropieri suedo-britanice, manifestându
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
după încheierea războiului cu Turcia 12. Această din urmă precizare sugerează ideea că regele Suediei, aflat sub influența negativă produsă asupra lui de revoluția franceză, dorea să obțină colaborarea Rusiei împotriva acesteia, făcându-i o concesie deosebit de importantă în problema orientala. Deoarece, 8 Cf., scrisoarea lui Robert Liston către ducele de Leeds, din 17 februarie 1791, în loc. cît., fond cît. 9 Cf., scrisoarea lui Robert Liston către Francis James Jackson, din 18 februarie 1791, în loc. cît., fond cît. 10 Cf., scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Istanbul, si cu aprobarea tacită, iar uneori chiar explicită, a autorităților centrale suedeze, o laborioasa activitate de elaborare a diverse planuri de reformare a Imperiului Otoman, reformare care, în anumite limite, corespundea și intereselor politice ale Suediei în problema orientala 29. Tocmai de aceea, Mouradgea d'Ohsson s-a străduit să sesizeze orice prilej convenabil, pentru a promova, prin intermediul Porții Otomane, obiectivele politice ale Suediei, în primul rând, în raporturile acesteia cu Rusia. Deoarece, desi abia se încheiase tratatul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
politice ale Suediei, în primul rând, în raporturile acesteia cu Rusia. Deoarece, desi abia se încheiase tratatul de la Drottningholm, cercurile conducătoare suedeze nu puteau ignoră perspectivele pe care le avea Rusia de a-si extinde și consolida pozițiile în Europa Orientala. Ceea ce, odată realizat, i-ar fi permis să procedeze în aceeași manieră și în spațiul baltic și să le afecteze, astfel, pe cele ale Suediei. Din această perspectivă, deci, s-a grăbit Mouradgea d'Ohsson să-i atragă atenția marelui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sensul deteriorării situației sale internaționale, în general, si a poziției sale în Imperiul Otoman, în special. Nu era de neglijat nici atitudinea pe care ar fi putut-o adopta Anglia și Prusia care aveau, de asemenea, interese specifice în problema orientala. De aceea, Pehr Olof von Asp era de părere că Suedia își putea promova interesele în această problemă, fără a intra în conflict deschis cu cele ale altor puteri europene, dar care puteau fi, în schimb, subminate. În acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
altor puteri europene, dar care puteau fi, în schimb, subminate. În acest scop, el avea în vedere realizarea unui sistem de alianțe europene, capabil să protejeze Suedia față de o posibilă agresiune din partea Rusiei, înainte de toate, care consideră că politica să orientala era subminată de această 35. 34 Cf., loc. cît., doc. nr. 6. 35 Cf., loc. cît., doc. nr. 7, din 10 ianuarie 1793. Modificarea situației politice din Europa, la începutul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, reclamă necesitatea aplicării
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., loc. cît., doc. nr. 6. 35 Cf., loc. cît., doc. nr. 7, din 10 ianuarie 1793. Modificarea situației politice din Europa, la începutul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, reclamă necesitatea aplicării unei strategii corespunzătoare și în politica orientala a Suediei. Este vorba, în primul rând, de participarea Prusiei la cea de a doua împărțire a Poloniei, consacrată de acordul încheiat cu Rusia, la 23 ianuarie 1793, ceea ce a creat o nouă comunitate de interese rusoprusiană în Europa de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și spinoasă problemă poloneză 58. Profitând de prestigiul de care se bucură, încă, în rândul cercurilor conducătoare ale Porții Otomane, Ignatius Mouradgea d'Ohsson a continuat să folosească orice prilej, pentru a o implică în promovarea intereselor Suediei în problema orientala. O astfel de ocazie i-a fost oferită de marele dragoman al Porții, Gheorghe Moruzi, care i-a solicitat, în luna august 1795, punctul de vedere asupra direcțiilor pe care trebuia să le urmeze Poartă Otomană în politica să europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
alt "aliat natural" era considerată Prusia, iar argumentele invocate de Mouradgea d'Ohsson în baza cărora își justifică acel calificativ dovedesc că diplomatul suedez era familiarizat cu poziția specifică a acelui stat în sistemul politic european, dar și în problema orientala. În primul caz, pentru că era "ennemie mortelle de l'Autriche"; în cel de al doilea caz, deoarece, desi fusese "amie naturelle de la Russie", îi devenise adversara, "à căușe du démembrement dela Pologne" (s. Ven.C.)63. Cel mai Ciobanu. Introduction
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că "voisin de la Suede, mais qui inquièté lui même par șes voisins leș Russes et leș Anglais, se voit obligé de se tenir à la Suede par une suite de leurs interets communs", adică de a-i seconda politică să orientala (s. Ven.C.)65. În context, diplomatul suedez a făcut și o analiză a locului deținut de alte puteri în sistemul politic european, din perspectiva interesului pe care il prezentau pentru sistemul de alianțe europene al Porții Otomane, si anume
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
decizia regelui Suediei, Gustav al IV-lea Adolf, de a-l rechema din post pe ministrul său plenipotențiar pe lângă Poartă Otomană, Ignatius Mouradgea d'Ohsson, a fost determinată de prefigurarea unei noi faze în care avea să se agraveze criză orientala, provocată de amintită invadare de către francezi a Egiptului. Cercurile conducătoare suedeze au considerat că, în pofida incontestabilelor sale calități de diplomat și a mării sale 98 Cf., loc. cît., Vol. I, p. 22, n. 10. 99 Ca urmare, constată Mouradgea d
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mai ales că ostilitatea Mării Britanii, Rusiei și Austriei, membrele celei de a doua Coaliții antifranceze, constituită în primăvara anului 1799, față de orice colaborare suedo-otomană care ar fi putut favoriza, indiferent sub ce formă și în ce măsură, interesele franceze în Europa Orientala și, pe cale de consecință, si pe cele continentale, amenință să blocheze și orice inițiativă vizând reglementarea raporturilor dintre Suedia și Imperiul Otoman 102. Iată pentru ce diplomația suedeză urmărea, cu atenție, evoluția raporturilor Porții Otomane îndeosebi cu Rusia, domeniu în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dreptate presupunea, nu puteau fi doar ale sale, proprii. Un motiv în plus, așadar, pentru că cercurile conducătoare suedeze să urmărească, cu o atenție sporită, politica europeană, în general, și cea orientala, în special, ale Rusiei 116. Desigur, pentru că acea politică orientala a Rusiei, îndeosebi, să nu fi afectat interesele, de acea dată comerciale ale Suediei în Orientul European, diplomația suedeză a reușit să determine Poartă Otomană să-i acorde țării sale, în anul 1805, dreptul de navigație pe Marea Neagră. Acel privilegiu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în anul 1805, la cea de a treia Coaliție antifranceză, constituită, în vara aceluiași an, de Rusia, Austria și Marea Britanie, a adăugat un motiv în plus pentru că Suedia să urmărească, cu și mai mult interes, cursul situației politice din Europa Orientala. În noul context politic, a revenit în atenția diplomației suedeze și statutul juridic al Principatelor Române, influențat direct de rivalitatea franco-rusă în problema orientala. Deoarece, de manieră în care avea să se decidă statutul lor juridic depindea și adjudecarea controlului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în plus pentru că Suedia să urmărească, cu și mai mult interes, cursul situației politice din Europa Orientala. În noul context politic, a revenit în atenția diplomației suedeze și statutul juridic al Principatelor Române, influențat direct de rivalitatea franco-rusă în problema orientala. Deoarece, de manieră în care avea să se decidă statutul lor juridic depindea și adjudecarea controlului asupra politicii europene a Porții Otomane 120. Nouă criză politică din Europa afecta, deja, în mod direct, interesele Suediei în raporturile cu Poartă Otomană
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
raporturi. Pe de altă parte, tocmai acest obiectiv al Rusiei a putut motiva diplomația suedeză să se preocupe, la rândul ei, în aceeași măsură, de necesitatea de a sesiza gradul de subordonare a politicii europene a Porții Otomane față de politică orientala a Rusiei 121. De aceea, Nils Gustaf Palin a încercat să afle detalii despre conținutul tratatului încheiat de Poartă Otomană cu Rusia, la 23 septembrie 1805. Refuzul diplomatic al lui reis efendi, care i-a spus că era vorba doar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi asigurat Porții Otomane sprijinul logistic, în eventualitatea declanșării uni nou război cu Rusia. Pe acel fundal, Nils Gustaf Palin a încercat să afle detalii, pentru a putea sesiza mai bine direcțiile de evoluție a situației politice din Europa Orientala. Mijlocul la care a recurs, anume insinuarea existenței unor pretinse planuri de dezmembrare a Imperiului Otoman, nu a dat rezultatele scontate de el126. Interesul amintit al diplomatului suedez era cu atat mai justificat, cu cât în cercurile diplomatice de la Istanbul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
domniei de către sultanul Mustafa al IV-lea, a cărui orientare antifranceză era bine cunoscută, au contribuit la deteriorarea raporturilor franco-otomane în așa măsură, încât Napoleon I s-a arătat dispus să trateze cu Rusia posibilitatea realizării unui punct din politica orientala a acesteia, pe seama Imperiului Otoman. Tratatul de pace și prietenie dintre Franța și Rusia, semnat la Tilsit, la 7 iulie 1807, care lasă deschisă această posibilitate 139, a consacrat și aderarea Rusiei la blocada continentală și, deci, ieșirea ei din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de cea de a doua împărțire a statului polon, efectuată de Rusia, în colaborare cu Prusia, consacrată de Convenția de la Petersburg, din 23 ianuarie 179312, putea avea repercusiuni și asupra raporturilor Porții Otomane cu Rusia, a cărei politică în Europa Orientala era susținută atunci de Prusia și de Marea Britanie. Poartă Otomană nu era, însă, pregătită să înfrunte Rusia în problema poloneză, motiv pentru care evită să adopte o atitudine pozitivă față de cererile numeroșilor emigranți polonezi refugiași în Moldova, deși, potrivit opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
datorită faptului că nici clauzele acelui act nu le erau cunoscute. În acele împrejurări, ele au făcut un gest care, în imaginația celor care l-au regizat, trebuia să asigure Porții Otomane posibilitatea de a stopa înaintarea Austriei către Mediterana Orientala. Anume, oferta făcută Franței de reis efendi, Rașid Mehmed efendi, prin intermediul interpretului misiunii acesteia la Istanbul, conform căreia, în cazul în care pacea franco-austriacă nu ar fi fost, încă, încheiată, Poartă era decisă să trimită o armată, compusă din 100
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Orientale. Pacea încheiată de Franța cu Austria la Campoformio, la 17 octombrie 1797, care a marcat o nouă lovitură dată Coaliției antifranceze, de vreme ce Austria a abandonat-o, semnând pacea separată cu Franța, a deschis acesteia din urmă drumul către Mediterana Orientala. Deoarece, ea a anexat fostele posesiuni ale Veneției din zonă, în primul rând Insulele Ioniene, puncte strategice de maximă importanță, devenind, astfel, vecina nemijlocita a imperiului Otoman. Deși Napoleon Bonaparte entre eux et leș François, le danger de tânt des possessions
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
decesul țarinei Ecaterina a II-a, în luna noiembrie 1796, dușmanul ireconciliabil al Imperiului Otoman, și în preluarea domniei de către fiul său, Pavel I. Acesta a înțeles că singurul mijloc de a stopa înaintarea francezilor în Marea Adriatică și în Mediterana Orientala, ca urmare a păcii de la Campoformio, constă în obținerea permisiunii Porții Otomane că vasele de război ruse să fi putut traversa Strâmtorile. Terenul în acest scop începuse a fi pregătit, deja, așa cum am menționat, prin renunțarea la politica anexionista a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de cele două state, îl constituie faptul că Poartă Otomană a fost silită de împrejurări să-și pună speranțele de aderare la sistemul politic european, prin intermediul unei largi coaliții, dar nu îndreptată, fie și tacit, împotriva pericolului reprezentat de politică orientala a Rusiei pentru integritatea teritorială a Imperiului Otoman, ci prin intermediul uneia, bazată pe Rusia, dușmanul secular al acestuia, si direcționată contra unui fost aliat care, în pofida unor sincope, reprezentase, până atunci, fundamentul politicii europene a Porții Otomane vizând acel obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]