1,186 matches
-
În târgul Râmnicului cu marfa lui dinainte; artă pură și candidă a vea curilor care nu cunoscuseră Încă smalțul, exemplare de cea mai rafinată primitivitate aceste ulcele colo rate cu pămânțele ușor gradate, minune de armonie a culorilor, a inciziilor orna mentale, a formelor și proporțiilor, Înrudite și totuși felurite de la o ulcea la alta și amintind, cu pântecul lor și buza lor, când plinătatea trupului de fe meie, când zveltețea fetei nescoase Încă la horă. Harapnicul meu de nuntă, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lumânărilor s-a dublat (de la 50 de bani, la un leu), candelele de la iconostas au dispărut, fiind Înlocuite cu un sfeșnic, amplasat În apropierea catapetesmei, În stânga Icoanei Maicii Domnului, veșmântul transparent de la ușile Împărătești a fost Înlocuit cu o draperie ornată cu decorațiuni specifice, dascălul tinerel și-a lăsat... „cioc“ și nu-i exclus să fi fost și altele. Surprinși de prezența mea au fost doar scriitorii Dumitru Brăneanu și Petru Cimpoeșu, care știau sau au auzit că am plecat. N-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
paraclis, construcția de piatră, dârdâind zdravăn pe tot parcursul Sfintei Liturghii. Am trăit iar emoția Sfintei Împărtășanii, nevrednicul de mine primind hrana dătătoare de viață. 23 decembrie 2012 Împodobit de sărbătoare, noul paraclis și-a Întâmpinat pelerinii cu un brad ornat cu beteală și globulețe, iar la final i-a răplătit cu frumoase colinde și cu un spectacol dedicat Nașterii Mântuitorului, prezentat de o trupă de copii din Medgidia. Având ascultare la pangar, unde e ca În ghețărie, n-am prins
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi cu migală ruina corporală câte zile voi avea de trăit cu o pereche de izmene flaușate pe care le port zi și noapte, vară și iarnă pentru a da cu tifla acelor vremuri când, pe un ger de minus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe viață și pe moarte. Și pentru a-și manifesta concret ura față de dușmanii noștri seculari, precum și dragostea față de sfânta Sarmisegetuză, își mai turnau un pahar de vin care de pe masă și până la gură se prăpădea jumătate peste cămășile albe, ornate cu țipătoare cravate multicolore, imprimate cu puchinele (buline). Ah! Ticăloșii ăștia de unguri! De ce nu ne lasă-n pace, domnule, măcar de sf. Ion? Nu puteau să vină și ei într-o zi de lucru? Taman într-o zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Administrației financiare. Pag. 70. Iașul vechi. Ulița Goliei (astăzi, strada Cuza-Vodă). Pag. 71. Cișmea publică în zidurile turnului Sf. Spiridon, datând din timpul domniei lui Alex. Ghica Vodă. Turnul poseda, simetric așezate de o parte și de alta, două cișmele, ornate în același mod. Nici una din ele nu mai funcționează. Deasupra lor, săpate în piatră, se văd încă două inscripții turcești, al căror conținut, în traducere, e așa cum urmează: "Sub domnia lui Ghica-Bey, fiu a lui Alexandru binefăcător care a stăpânit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că nu întârziase. Cofetăria la care lucra se afla în centrul orașului, într-o casă naționalizată. Era prin anul 1970 când orașul era într-o explozie de construcții. Camerele erau despărțite prin niște draperii groase de catifea grena, pereții erau ornați cu reclame comerciale. Două galantare, unul lângă altul, erau pline cu tot felul de prăjituri iar rafturile erau dominate de dulciuri și băuturi alcoolice, în proporții mici. Înghețata se vindea direct dintro casoletă care era introdusă într-un butoi de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
1950], duminică Ieri, draga mea, n-am avut nici măcar o clipă liberă, și spre sfârșitul zilei nu mai puteam lega cuvintele în propoziții. Sculată în zori, am alergat prin oraș să cumpăr șervețele de hârtie și flori, pe urmă am ornat cele două colive. Pe când îmi făceam de lucru în sufragerie, sosește biata Vang[hele] cu amintirea ei și cu florile de cuviință. Slujba de pomenire era la ora 11 și noi am pornit abia la 11 fără 20, dar tramvaiul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi întinde cataloage lucioase în față. — Voi crea pentru dumneavoastră un tort care să vă depășească orice așteptare, mă anunță modest. Nici o imagine nu este dincolo de puterile creativității mele. — Pe bune? Mă uit la fotografia unui tort cu șașe etaje ornat cu lalele de zahăr caramelizat, apoi dau pagina și văd un altul, în formă de cinci fluturi diferiți! Sunt cele mai uriașe torturi pe care le-am văzut în viața mea! Și ornamentele, Doamne, cum pot să arate! — Și toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
237)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, etnograful Dimitrie Dan remarca și el frumusețea și eleganța evreicelor din Bucovina : „Între femei se află chipuri de-o regularitate clasică. Femeile [evreice] poartă veșminte moderne de lână, catifea și mătasă și se ornează cu aurime și pietre scumpe În cari desvoltă ele un lux foarte mare” <endnote id=" (126, pp. 7-9)"/>. Chiar și Nicolae Iorga, Într-o carte cu puternice accente antisemite, admitea că printre evreii din Bucovina se află „multe femei frumoase
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
referirile asupra marii sărbători a muncitorilor de pretutindeni, confiscată În mod grosolan de partidul comunist român În beneficiul propagandistic propriu. Iată ce au făcut săritorii membri ai resortului cultural pentru buna desfășurare a festivităților: „De Ziua Internațională a Muncii am ornat exteriorul sediului cu lozinci, un fotomontaj, tablourile celor patru dascăli ai clasei muncitoare și secretariatul PMR”. În treacăt trebuie adăugat faptul că cei patru dascăli (Marx, Engels, Lenin și Stalin) n-au pus mâinile la treabă NICIODATĂ ei dând numai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cea vizată răspunde doar cu o mârâială semiadormită de confirmare. După o vreme, Alfonso, care mai ridică câte un colț de pătura din când în când, concluzionează că e timpul pentru un alt pietroi și dezvelește pe Jo complet înroșită, ornată cu șiroaie de sudoare, care ne aruncă un zâmbet amețit și încântat. „E fantastic, niciodată nu am fost într-o saună atât de perfectă” mai murmură Jo înainte de a dispărea din nou într-o mare de fum, acoperită de pături
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu urechea la acțiunea din cabinet unde femeia povestea aprins iar Jorge aprobă din când în când. Anticamera arată impresionant: câteva sculpturi vechi din lemn, una pare maya iar celelalte din cultura Inka; o bibliotecă plină cu cărți vechi, prăfuite, ornată cu fotografii care îl arată pe Jorge înconjurat de familie sau prieteni; două fotolii confortabile și o măsuță din lemn, totul acoperit cu un film de praf. Pacienta lui Jorge continuă să povestească agitat are probleme cu soțul care a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu roțile vopsite tot în roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe corpuri, este clădită chiar pe malul oceanului, cu ferestre uriașe și cu comori nemaipomenite, dintre care trei "mascarone" statui de lemn ce ornau prova corabiilor cu pânze "La Guillermina", "La Medusa" și "Maria Celeste". Aici a trăit o vreme cea de a doua soție a lui Pablo, actrița și pictorița argentiniană Delia de Carril, cu care s-a căsătorit în 1934. La Isla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
verde al v)îi. Derbedei de vreo paisprezece ani din Ierusalimul de Est fumeaz) și Își arăt) mușchii, Încercând s) par) periculoși când trecem pe lang) ei, În timp ce Shahar Îi dojenește. Shahar e chel, musculos, iar c)masă Îi este ornat) cu c)luți, potcoave și h)țuri - un imprimeu galben pe fond albastru-Închis. Nostim, pentru c) e scriitor și gânditor - este orice, numai bișnițar nu. Ne uit)m În grotele-mormânt și În nișele unde odinioar) erau depuse cadavrele. Acum ruginesc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
20, la Chicago Inc) se mai purtau must)ți mari, ca ale acestor soldați și oameni de stat. Le vedeai pe South Halsted Street, În apropiere de Hull House, În cafenele și magazine de dulciuri. Cei care conduceau furgoanele bogat ornate În alb și stacojiu ce transportau vafele și care-i anunțau pe copii prin sunete de goarn) purtau astfel de must)ți bogate. (Vafele, din aluat nedospit, cleioase și preș)rate cu zah)r pudr), un penny bucată.) Ne uit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
luni, Concertul de colinde al corului Gavriil Muzicescu, marți, Concertul de iarnă cu talentatul Sabin Păutza, iar miercuri seara, Colinde, prezentate de Cantores Amicitiae. Un public divers a umplut din nou, cum era de așteptat, până la refuz sala de concerte, ornată în funcție de programul serilor. Am comentat succesiv, în cronicile publicate, aceste manifestări de ordin cultural. Cronica de față se va referi la evoluția prestigioasei formații de la Universitatea de Arte George Enescu, formație care poartă deja un nume: Cantores Amicitiae. Studenți cu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și noi, curățat de coajă, un ou și paharul plin cu care am ieșit afară la aer. Băutura era așa de acră încât n-o puteai suporta decât în salată. Scena era îmbrăcată în covoare negre cu trandafiri roz și ornată cu crengi de brad aduse Dumnezeu știe de unde, căci roată împrejur nu se vedeau decât dealuri pleșuve acoperite cu ciulini. Adusă într-un camion, brigada de agitație a unui regiment constituia punctul de atracție: un gradat pe mutra căruia înțepenise
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ne-a mai băgat în seamă. Ne-am mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a preluat dimineața din gară intrase în pământ. Nu întâlneam decât oameni pleoștiți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
copiii timpului său, care frecventau zilnic biserica și rămâneau fascinați de fastuozitatea slujbelor sfinte. Giovannino împodobea un altăraș, cu două candele și vreo imagine sacră; lua două batiste mari de-ale mamei, le lega la capete și le folosea în loc de ornat preoțesc. Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna Barbara Ricca, vecina lor și nașa lui de botez, obligându-i să participe la serviciul liturgic. După recitarea rozariului, copilul imita gesturile preotului celebrant, pronunța multe „saeculorom“ și, mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
batjocurii. Într-o zi, un oarecare Giuseppe Pellegrini, la care îi ducea lenjeria spălată și călcată de mama sa, când l-a văzut îmbrăcat atât de aiurea, a voit să-i dăruiască o «velada» (redingotă) (o haină lungă și elegantă, ornată cu broderii, folosită de curtezanii secolului al XVIII-lea) și o pălărie de formă cilindrică. Soția domnului Pellegrini, pentru a nu fi mai puțin darnică decât soțul ei, i-a dăruit cizmele sale de mireasă. O marfă foarte fină și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
că face ceva în stilul Loubet și Fallières69. Această concepție a locuinței franceze din vremea lui Richelieu, Ludovic al XIV-lea, Vergennes și Talleyrand, adusese pe lume o clădire echivocă încrucișare între un azil de noapte și o școală comunală, ornată cu scene reprezentînd Agricultura îmbrățișînd Comerțul și sprijinindu-se pe Industrie. Cu titlu de inovație "modernă", fuseseră înlăturate grajdurile de cai, dar și garajele, iar bucătăria era instalată sub acoperiș, pentru ca mirosurile să nu pătrundă în saloane. Nu se prevăzuse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
armă rămasă credincioasă formulei tunului de bronz. Arhiducele Eugen era frumos, de o frumusețe spaniolă, iar cînd, în calitatea sa de Mare Maestru al Ordinului Teutonic, își punea acel costum de secol XVII, pălărie cu pene lungi, căzătoare, capă largă ornată cu o cruce din catifea, l-ai fi luat drept baritonul Battistini, gata să-și cînte cavatina sub balconul femeii iubite, într-o operă italiană. Fratele împăratului, Ludovic Victor, era reputat pentru limba sa înveninată, dar la sosirea mea la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
astăzi un frumos ansamblu de executanți disciplinați, și pasionat de flori: dineurile de la curte se distingeau printr-o decorațiune florală de mare efect. Trandafirii se etalau ca niște arbuști în vaze de Sèvres roze, însoțite de un serviciu de porțelan ornat cu motive florale un întreg ierbar datorat penelului fetelor lui Louis-Philippe. Regele se ocupa personal de grădină, pe care o crease singur și o prezentase el personal mamei mele, însoțit de grădinarul-șef, un englez din Insulele Canare, în redingotă de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de la contele de Chambrun, consilier la ambasadă, reprezenta un element nesigur. Dat fiind că o parte din studii mi le făcusem la Toulouse orașul lui Delcassé aveam amintiri de evocat pentru a sparge repede gheața. În biroul său de la ambasadă, ornat cu frumoase tapiserii prețioase, Delcassé m-a primit privindu-mă atent de după lorgnionul său așa cum îl știam din portrete și caricaturi atît de mic de statură încît chiar el spunea despre sine: Sînt un fel de pitic, dar din rasa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]