3,686 matches
-
o beție sexuală desfăcându-se în bande de frecvență cromatică, cu exploziile de lumină ale Tokio-ului noaptea, un oraș-vitraliu. Filmul pare un vis prelungit în care moartea și viața se regăsesc pe un registru extrem de variat de la extaz la oroare, un uriaș sintetizator programând o simfonie colorată până la insuportabil a senzațiilor. Imaginea te ține captiv în acest film, iar încercarea de a da sens turbionului de culori și sunete este sortită eșecului. În mod straniu, aceeași entropie controlată guvernează și
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
liniștiseră suficient pentru a permite luxul dilemelor morale, Wernher von Braun s-a eschivat de la orice asumare a vreunei răspunderi. Exact asta îi reproșează Biddle: că, spre deosebire, de exemplu, de Albert von Speer care a exprimat remușcări tardive pentru ororile săvârșite sub ochii și deci cu asentimentul lui cel puțin tacit, el și-a tăgăduit orice vinovăție. Nici vorbă să se simtă culpabil pentru grozăviile de la Dora, deși unii supraviețuitori l-au acuzat de participare directă la acte de cruzime
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
o stupefiantă grosolănie. A rămas în istoria revistei „Orizont" îndemnul de a ieși din placiditatea călduță a vremii: desenând el însuși „oglinda" paginii întâi a publicației, s-a adresat mustrător celor doi șefi, blocați într-un amestec de frică și oroare: „Tovarăși, fiți curajoși! Băgați puternic, pe cinci coloane, «Epoca Nicolae Ceaușescu!»". Asta însemna pentru imbecilul cu ifose curaj: să cobori în conformism până în cele mai grețoase adâncimi ale autoumilirii. Să faci din piticania analfabetă ditamai gigantul de dimensiuni planetare. Ceaușescu
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
intră tîrîș. Uși secrete, oglinzi care ascund ieșiri, un loc pe care îl controlează numai domnul Paul. Așa fragil, inofesnsiv și plutitor cum pare. Păsări împăiate, obiecte vechi și nobile de interior, veioze frumoase, fel de fel, stau laolaltă cu orori și bazaconii fabricate de mîna domnului Paul. Delirul este completat de pianina sa, discretă piesă în peisaj. Care îl scoală din amorțire, îl face macho, viril, seducător, un dirijor magic. Spectacolul acesta mă urmărește. Mă gîndesc la felul în care
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
parcă nu se poate opri din povestit, ca și cînd pomenirea continuă a fiului ei l-ar păzi cumva de pericole. Cei doi călători se plimbă înainte și înapoi printre amintiri, trecînd de la greutățile și frumusețea vieții în familie la ororile războiului. (Prezentarea editurii) „Am început să scriu această carte în mai 2003, cu o jumătate de an înainte ca fiul meu cel mare, Yonatan, să-și încheie stagiul militar obligatoriu și cu un an și jumătate înainte de înrolarea fratelui său
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
We’re alone & I’m listening/ I’m listening șo hard that it hurts.” Surprinzător de aspră când cântă- rostește primele versuri, tonalitatea lui Cohen se îndulcește pe parcurs, pentru că în final ea să se topească în magma îndurerata a „ororii” și „murdăriei” care au dizolvat inocentă vieții și au distrus albul imaculat al zilei. Dubiul, speranța pipernicita, remușcarea devenită formă de existență, durerea anesteziata de dorință indică atingerea unei limite pe care n-o poate alină decât moartea. Fiecare din
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
dăscăli și unii pe alții, profesori buni sunt cei generoși, profesori de speriat sunt cei meschini. Domnul Vucea încape, fără greș, în a doua categorie. Totul la el trădează un trai înghesuit - de la lipsa unei slujnice, la pasiunea măruntă pentru ororile din mahala, care-i înviorează, cât ar fi de gogonate, plictisul de toată ziua. O rutină obositoare l-a făcut, în timp, cel care este: un ins care se eschivează, și de la care învățăceii lui deprind aceeași tactică. Până într-
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
2006) al lui Florian Henckel von Donnersmarck, Good Bye Lenin! (2003) al lui Wolfgand Becker sau 4,3,2 (2007) al lui Cristian Mungiu le-au avut în festivalurile internaționale. Trecutul comunist nu a detonant toată încărcătura de absurd și oroare, nu și-a epuizat dilemele morale, conține o stilistică aparte, substanță dramatică, material pentru filozofie și corozivul distopiilor care odată au fost frumoase utopii. Se pare că filmul lui Jan Kidawa- Błoński are în vedere un caz real, cel al
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
sine ori felul de-o directețe brutală în care e descrisă. Absența iluziei - fie și una circumstanțială - îl transformă pe cititor într-un martor în egală măsură implicat și neputincios. Singurul lucru care-ți rămâne e să iei act de oroarea la care împrejurările te-au făcut părtaș ori măcar participant mut. Boala nu i-a dat pacientului nicio șansă, iar povestea suferinței îl reduce pe lector la postura unui receptor neputincios al tragediei la care ia, în felul acesta, parte
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
le rezolv eu. Aceasta-i cea mai fecundă dialectică pe o scenă. G.B.: Criterii asemănătoare au intervenit și în alegerea actorilor, în lucrul cu ei? La originea iubirii și urii mele pentru teatru e ceea ce aș numi „labilitatea talentelor”, am oroare de actorul cameleon. Pentru mine, ca și pentru prietenul meu Ivan Helmer, exemplul cel mai convingător a fost un actor de mult dispărut: Vasile Nițulescu. Actor ne-cameleon prin excelență, căci el nu-și prostitua talentul pentru ca să fie pe placul
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
relatat drept o mișcare glorioasă a eroilor care au luptat dârz împotriva forțelor de Miliție și de Securitate, într-o localitate în care procentul de maghiari este de 95% devine o crimă sălbatică săvârșită pe fondul tensiunilor etnice. Sub titlul „Ororile de la Odorheiu Secuiesc” cititorului i se arată cum populația nu s-a răsculat, ca oriunde altundeva, împotriva sistemului opresiv întreținut de Securitate și de Miliție, ci, fiind de etnie maghiară, a ucis cu bestialitate niște bieți români angajați ai respectivelor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5442_a_6767]
-
Awards pentru categoriile News and Current Affairs. ”Lauda de sine : am stat 12 ore azi în juriul Emmy Awards, secțiunea news and current affairs. Cu încă 12 jurnaliști din alte țări. Ce să spun, e un fel de competiție a ororilor. De la sutele de morți într-un club din Brazilia, la miile de morți ale unui uragan în Filipine, trecând prin ancheta privind spălarea de bani în Argentina și culminând cu copiii-soldați vs copiii-medici din Siria. Care dintre tragedii a câștigat
Luca Niculescu, șeful RFI România și jurnalist Digi 24, în juriul premiilor Emmy by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/54621_a_55946]
-
propensiuni cinematografice, nu scapă nicio clipă controlului auctorial. Dincolo de simbolismul transparent (chiar facil) al marionetei (condiția omului într-un sistem dictatorial), punctul forte al amplei construcții epice îl reprezintă oglinda realistă și dramatică a vieții din închisorile comuniste, cu toate ororile aferente (v. și rapelurile la „fenomenul Pitești”), dar și a raporturilor, nu întotdeauna previzibile, între torționari și victime. Teodorovici are inteligența de a crea personaje complexe, din lumini și umbre, căci exponenții Puterii polițienești sunt adesea atinși de slăbiciuni și
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
alteritate primejdioasă și fragilă, a trebuit să elimine tocmai acele etape care conferă umanității noastre sensurile definitorii: simpatia, compasiunea, prietenia, dragostea, încrederea, blândețea. A reținut însă din basm cruzimea, amenințarea, anxietatea, care apar acolo codificate și delestate emoțional, delestate de oroare prin-o convenabilă rezolvare a conflictului în avantajul eroului. Hanna este deopotrivă infantilă și supradotată, de unde și alienarea și tristețea aproape spectrală a acestui chip pe care Joe Wright le revendică printr-o serie de nuanțate grosplanuri. Dacă imaginea poate
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
premisa unui catharsis final care să consume trauma și să-i pună în posesia unei înțelegeri superioare a istoriei din care fac parte. Probabil că fără acest traseu dramatic care-și conține mizanscenele revelatoare, comunicarea acestui adevăr ar provoca doar oroarea și respingerea. Contactul cu lumea arabă redă câteva dintre coordonatele esențiale ale întâlnirii cu Sinele mamei dublu alienate, de lumea în care s-au consumat toate acele atrocități, defintoriu fiind incestul, dar și de lumea în care trăiește, lumea occidentală
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
ar fi să pomenesc decît Pitești. Centru de reeducare studențească de Dumitru Bacu sau Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, alături de zeci de alte volume pe aceeași temă. Din lectura lor se desprind două trăsături frapante, care surprind ceva din specificul ororii de atunci. Prima este de ordin psihologic: cînd scoți un om din regimul obișnuinței și îl silești să înfrunte imprevizibilul, el va reacționa în virtutea unor imbolduri care nu mai țin de tiparul educației. Pus în condiție periclitată, un om e
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
victimelor îți dau impresia unei galerii de fantome livide: fețe îngustate de inaniție, priviri hipnotizate de teroarea suportată și rareori cîte o fizionomie de amprentă nobilă: Calciu, Oprișan sau Nuti Pătrășcanu. Iar dacă Piteștiul nu e doar un subiect de oroare, ci și o temă de reflecție retrospectivă, atunci cărțile care cercetează patogenia fenomenului sunt de două ori importante: mai întîi fiindcă scot la lumină adevărul și, în al doilea rînd, fiindcă trezesc în cititori dorința de a afla mai mult
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
cea mai cuprinzătoare cercetare făcută pînă acum fenomenului în cauză. Alin Mureșan a cercetat arhivele CNSAS și a luat interviuri unui număr de 38 de deținuți politici, majoritatea trecuți prin celulele de la Pitești. E specialistul numărul unu în materie de oroare piteșteană, expresia competenței sale stînd în capitolele cărții (1. „Acțiune violentă: Suceava, Pitești, Brașov, Gheral, Tîrgșor, Tîrgu Ocna, Peninsula; 2. „Procesele“; 3. „Personajele“; 4. „Administrația”; 5.„Instantanee macabre“; 6. „Concluzii“), precum și în bibliografia și anexele volumului (lista deținuților politici care
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
catastiful unei constituții, îți inspiră sentimente de loialitate fierbinte, ideea aceasta e curat naivă, trădînd fie o încredere excesivă în natura umană, fie o neînțelegere voită a ei. Să-l invidiem pe Vladimir Tismăneanu pentru neoboseala cu care cercetează rădăcinile ororii comuniste și să-l compătimim totodată pentru morile de vînt care, rotindu-se dinspre Parlamentul European, vor să acopere legislativ tocmai aceste rădăcini.
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
nu mai părea posibilă: să vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea mai radicală, în blândețea edipică și în oroarea care o pângărește, în irealitatea unui timp pierdut care se dovedește însă o realitate înspăimântătoare”. Magris a mai publicat în „Corriere della Sera” o recenzie intitulată Transilvania Schlesak, ultimo cantore tedesco nella terra devastata dal terrore la un alt roman
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
am citit cartea intitulată Bassure 2. Autor de poezii, eseuri și mai ales romane, Schlesak a trecut prin acea experiență a frontierei (apropierea și îndepărtarea dintre germani și români, culpa și tragedia germană, Shoah-ul, deportările staliniste). A văzut de copil oroarea nazistă și pervertirea propriei lumi, chiar în rândul familiei sale - prezența germană, care s-a autodegradat, a devenit legitimă numai după Stalingrad, scria, însă înfrângerea pe care a suportat-o a dus-o la distrugere - și a cunoscut, ca adult
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
nu mai părea posibilă: să vorbească, în termeni noi și originali, despre Shoah. Călătoria pe care a întreprins-o în spațiu și timp este o călătorie în concretețea extremă și în înstrăinarea cea mai radicală, în blândețea edipică și în oroarea care o pângărește, în irealitatea unui timp pierdut care se dovedește însă o realitate înspăimântătoare mereu prezentă. În foarte puține cărți se poate regăsi, la fel ca în aceasta, atmosfera germană familiară cu liderii săi distructivi, copilăria și casa ca
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
Călătoria zadarnică de întoarcere este, totodată, un roman conjugal și mai ales un roman despre tandrețea maternă, despre vinovăția ei și despre raportul dintre mamă și fiu. Schlesak a reușit în misiunea dificilă a evocării culpei germane cu o radicală oroare, dar și cu un sentiment de pietas pentru casa natală care a fost pângărită de culpă și a contribuit în mod activ la producerea ei. Acea copilărie sub bradul de Crăciun era cu adevărat înduioșătoare și plină de poezie, revelându
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
apoi cu atât mai oribilă. Călătoria de întoarcere la eternitatea copilăriei are un ton împăcat și destins, fiind însă un vârtej care înghite eul narator în furia sa; este un dialog cu moartea, „cu moartea din mine: aici Radio Moartea”. Oroarea este eternizată, interiorizată; crăpăturile din pământul bombardat la Stalingrad și cele din gropile comune unde erau aruncați cei care au fost gazați în lagăre devin circumvoluțiuni ale creierului și ventricule ale inimii. Iar Securitatea - poliția politică a regimului comunist român
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
au fost gazați în lagăre devin circumvoluțiuni ale creierului și ventricule ale inimii. Iar Securitatea - poliția politică a regimului comunist român, de care Schlesak a fost persecutat - se insinuează în mintea lui ca un agent infiltrat, devine parte din el. Oroarea nazistă - RJF, săpunul din „grăsime evreiască pură” - este reprezentată în toată nereprezentabilitatea ei, într-o judecată absolută însă fără ranchiună, și pentru faptul că autorul, nevinovat din rațiuni legate de vârstă, știe că nu are nici un fel de mandat pentru
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]