971 matches
-
unui necunoscut; întrezărise prin el o ieșire nesperată din lumea ei, însă până să ajungă realmente la ea mai era, probabil, drum lung și ocolit. Nici nu prea știa bine cum de nimerise în brațele acelui băiat fără legendă și osândă măreață; dar, în definitiv, de ce s-ar asemăna oamenii cu ei înșiși mai mult decât cu alții -, iar despre spectre, ce să mai vorbim...? Se îmbrățișară prelung, ca să-și acopere o goliciune dată la iveală excesiv, până la carnea vie. Dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe-ntunecate O tragică osânda pădurilor de duzi” Îndoielnicul hamletian ,,a fi sau a nu fi” este predominant În scrisul sau. Duios că o căprioară și totdeauna aspru că un postulat, poetul vine dintotdeauna și pentru totdeauna. Alexandru Tăcu nu este simbolul poeziei sale și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
moralitatea romană (III 7). Ovidiu acceptă sentința suveranului în clipa în care Iulia își mărturisește sentimentele : Merit moarte !... Culpabil o aștept,/ N-am dreptul, nici speranța în ochii-ți să mă-ndrept./ Cuvintele rostite de Iulia sublimă/ Dictează-a mea osândă (III, 8). Iulia își pune în gardă iubitul împotriva pedepsei ce riscă se abată asupra lui și îl îndeamnă să fugă : Ovidiu, ești espus/ La trăsnetul de moarte ce fulgeră de sus. Ovidiu preferă însă să ofere o ultimă petrecere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vocație cristică. De fapt, pe tot parcursul piesei s-a sugerat asimilarea titanului cu Cristos, apropiere făcută din vechime de Tertulian (Împotriva lui Marcio, I. 1 ; Apolo gia, 18) și dezvoltată de Shelley în Prometeu eliberat. Când și-a aflat osânda, eroul i-a mulțumit ironic lui Zeus că i-a cruțat ochii ca să poată privi din locul nalt de unde va fi crucificat (II, p. 67). Rămas singur cu chinurile sale, și-a dat seama că e mult mai înțelept să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o regină, în ochi te-a fulgerat - I, p. 265-266) și resimte umilința suferită prin impunerea unui soț de condiție socială inferioară drept justificare suplimentară a aversiunii ei patologice (Mă osândești la patul unui țăran, ei bine,/ Am să primesc osânda ! Nici scârbă, nici rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se vor depărta,/ Îți vor striga : nebuna, cu pietre te vor bate./ Și ai pieri de n-ar fi doar sângele ce-l ai (I 1). În pofida reticențelor doicii (Nu mă sili, Casandro, o viață să ucid/ Și să grăbesc osânda asupra Troii tale), fata își face iluzia că prin cunoașterea viitorului va putea să-i pună la adăpost pe cei dragi : Dacă un pericol pândește, eu voiesc/ Să-l știu și prin rostirea-i pe-ai mei să-i scap
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei au altă vatră (I 1). La ivirea lui Paris, Casandra este cuprinsă de o animozitate de neînțeles (De ce simt către-acesta iubit frate ceva/ Care mă-ndepărtează ?), însă doica își dă seama că intuiția fetei anunță nenorocirile viitoare ale cetății : osânda-ncepe (I 2). În Troienele lui Euripide, crainicul Talthybios îi anunță Hecubei că Agamemnon a primit-o pe Casandra drept pradă pentru ca ea să-mpartă patul cu stăpânul ei, legată printr-o nuntă tainică . Nefericita mamă deplânge decizia privitoare la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
obișnuită : se împlinește blestemul zeilor !/ Am vrut o clipă șirul menirii să mi-l rup,/ Am vrut ca între oameni să-ncerc norocul mieu (II 4). Înfrântă, ea se întoarce la rolul de profeteasă și le anunță troienilor dezastrul iminent : Osânda vi-i aproape. Vă cer zeii cei morți./ Cei cari în adâncuri neîmpăcați pândesc,/ Vă cer și zeii cari în cer au năvălit [...] N-ajută nicio luptă și nicio rugăciune !/ Vai, vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Priam încalcă legea tăcerii și rostește prevestiri sumbre : Femeia ce nu-i a nimănui,/ Aceea care respinge orice gând de iubire,/ Aceea care-și mănâncă zilele profețind,/ Aceea care nici astăzi să iasă n-are voie,/ Când ochii sunt osândă, și gura ei băstăm (III 1). Preotul crede că vorbele ei de jale traduc doar durerea de a-și fi pierdut iubitul : plânge numai moartea lui Alkidam (III 1). Alții socotesc că, dincolo de nefericirea personală, cuvintele fetei au un înțeles
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Lăpușneanu de altădată. Iași, Editura Tehnopress, 2002; Vechi locuri și zidiri ieșene. Iași, Editura Tehnopress, 2003, vol. 2, 2006; Urcând Copoul cu gândul la Podul Verde. Iași, Editura Tehnopress, 2006. MOSCOVICI, Liviu, BUSUIOC, Nicolae. Ghidul bibliotecilor ieșene. 1990. MUSCALU, Ion. Osândă și izbândă. /Despre voievodul martir Miron Barnovschi/. Iași, Editura Danaster, 2007; Dafina Doamna. Viața plină de mister și legendă a Doamnei lui Dabija Vodă. Iași, Editura Danaster, 2009; Lupu Alb /Domnia lui Vasile Lupu/. Iași, Editura Danaster, 2006. OPREA, N.I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a făcut percheziție și s-a căutat manuscrisul. Panu se afla atunci la Iași. Chemat la judecătorul de instrucție, Panu a luat întreaga răspundere și, prin urmare, a fost trimis în fața tribunalului. La 17 aprilie, procesul s-a judecat, iar osânda a fost 2 ani închisoare și 500 lei amendă. [fuga lui panu din țară] Gheorghe Panu, dacă avea curajul părerilor, nu avea și curajul fizic, detențiunea îl înspăimânta, de aceea în mintea lui germină ideea fugii din țară. Două sau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ani închisoare și 500 lei amendă. [fuga lui panu din țară] Gheorghe Panu, dacă avea curajul părerilor, nu avea și curajul fizic, detențiunea îl înspăimânta, de aceea în mintea lui germină ideea fugii din țară. Două sau trei zile după osândă, dejunam la el, în strada Câmpineanu. Atunci îmi ceru părerea: să rămâie în țară și să facă osânda, ori să treacă granița? I-am răspuns categoric că trecerea graniței ar fi o mare greșeală și i-am pus înainte toate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
avea și curajul fizic, detențiunea îl înspăimânta, de aceea în mintea lui germină ideea fugii din țară. Două sau trei zile după osândă, dejunam la el, în strada Câmpineanu. Atunci îmi ceru părerea: să rămâie în țară și să facă osânda, ori să treacă granița? I-am răspuns categoric că trecerea graniței ar fi o mare greșeală și i-am pus înainte toate marile foloase politice ce ar trage dacă s-ar supune legii. Peste alte două-trei zile, prânzeam cu el
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
operă decât să-l împingă către graniță și să-l spioneze, de aceea Voința națională, oficiosul guvernului, a putut scrie două zile înainte de judecarea procesului la tribunal: „Nu am fi deloc mirați să vedem pe d. Panu, în caz de osândă, că fuge dincolo de graniță, după cum fac escrocii“. Panu a lăsat ziarul sub direcția mea, deși șefii opoziției îl sfătuise ca, pe tot timpul cât va sta închis, să lase direcția unui politician om popular, lui Nicolae Fleva sau lui G.D.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
făcut inspecția casei. Căpitanul a fost judecat, osândit, degradat și și-a încheiat cariera la închisoarea Văcărești. Când, în 1884, am fost arestat pentru manifestația ostilă făcută lui Ion Brătianu pe Piața Teatrului, acel nenorocit fost căpitan își făcea acolo osânda. Într-una din scrisorile lui Broadwell către colonelul Maican, americanul spunea: „Când această afacere va fi terminată, voi pune de îndată cei 15 000 franci la dispoziția d-tale“. Ziarele publică scrisorile lui Maican cât și răspunsurile lui Broadwell. În
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fi asasinul. (Id., ibid.) Pagina 176 Urmează: Fetița scapă fiindcă nu s-a deșteptat. Somnul i-a apărat viața. (Id., ibid.) Fragment final eliminat: nu am putut verifica adevărul afirmațiilor lui Bacalbașa, care sunt, totuși, veridice: Venescu și-a făcut osânda și acuma este undeva liber. La ocnă a avut din prima zi o purtare exemplară de căință și de subordonare. Niciodată nu s-a asociat la planurile de evaziune, dar niciodată n-a fost trădător. Deseori ținea întruniri cu deținuții
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
proaspete, sticle cu vin, duzini de butelii cu șampanie. La ora dejunului și la ora prânzului o mare masă era întinsă în camera mea - fiindcă erea cea mai mare - și aci mâncam cu toții, plus doi militari condamnați cari-și făceau osânda la Văcărești, plus Luca Manovici, prieten al nostru, al tutulora. Am spus că Luca Manovici erea un tip. Foarte inteligent, foarte isteț, foarte boem, foarte original, dar și foarte vițios. Nu făcea sat nicăieri, ori în ce slujbă erea numit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om al Bisericii este cel ce osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns monseniorul astupându-i gura cu palmele. Biserica n-are nici un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
frumos, plâns de doamne și cântat de trubaduri. Apoi monseniorul m-a chemat să ne sfătuim. Situația era Într-adevăr primejdioasă. Regele nu mai voia să audă de iubita lui, la el nu mai putea afla ajutor. Pruncul stătea sub osânda mamei și spionii reginei Bertha și ai delfinului Ludovic se strecurau peste tot, chiar și În palatul episcopal. După cum spuneam, Bertranda era acum și mai primejduită, ca mamă a unui prinț de sânge care mai târziu putea să ridice pretenții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poruncit totul și a stat de față până la sfârșit. Apoi a plecat râzând. Aceeași pedeapsă i se cuvine și lui! Conrad era palid ca un mort. Așa ceva nu mai văzuse. — Fii sigur, Neidhard, că nimeni nu scapă de dreapta sa osândă! XVI Nu mică fu mirarea prizonierei când recunoscu sub glugă chipul lui Simeon. Picioarele i se muiară și s-ar fi prăbușit dacă pietrarul n-ar fi prins-o În ultima clipă. Suspina ca un copil, cu capul sprijinit pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:12) Vasăzică așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament inuman: a sclavajului și a segregaționismului, Decebal și Ioan Vodă cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:12) Vasăzică așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament inuman: a sclavajului și a segregaționismului, Decebal și Ioan Vodă cel Cumplit și-au "luat osânda", adică au plătit cu viața iubirea față de poporul lor și faptul că s-au opus celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament inuman: a sclavajului și a segregaționismului, Decebal și Ioan Vodă cel Cumplit și-au "luat osânda", adică au plătit cu viața iubirea față de poporul lor și faptul că s-au opus celor care ne voiau Țara; poporul român a suferit zeci de ani teroarea comunistă și s-a opus genocidului practicat de un cizmar paranoic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
duc spre moarte." (Serghei Esenin) ... Și n-au dreptul să protesteze. Nu. Trebuie să accepte măsurile impuse de politicieni mafioți, corupți și insensibili la durerile și suferințele oamenilor. De ce? Pentru că aceasta este "rânduiala" impusă de Tine, altminteri își vor primi "osânda"! Am încercat să găsesc un răspuns la toate frământările și nedumeririle mele, m-am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]