1,199 matches
-
înrudite cu Mihai Viteazul. Poate vor împărtăși și aceste locuri de veci soarta necropolei Cantemireștilor de la Mera, unde mormintele domnești au dispărut fără urmă, sau a celei cantacuzine de la Cotroceni, peste care s-a așezat un planșeu de beton, ori osemintele vor fi aruncate într-o ladă și lăsate la îndemâna oricui, ca oasele Cândeștilor de la mânăstirea Bradu. Vor fi spulberate de explozie, ca mormintele de la mânăstirea Mărgineni, sau vor fi pur și simplu profanate și aruncate în praful drumului, asemenea moaștelor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
substituiau animale victimelor omenești (obiceiul este universal răspândit), dar oamenii înșiși erau sacrificați în locul animalelor. Cf. Walter Burkert, Homo necans, p. 29, n. 34. Început. Comportamente magico-religioase ale paleantropilor în fapt, "documentele" sunt destul de numeroase, dar "opace" și puțin variate; oseminte umane, mai ales cranii, unelte de piatră, pigmenți (în primul rând ocru roșu, hematit), diverse obiecte găsite în morminte, începând doar cu paleoliticul recent dispunem de gravuri și picturi rupestre, pietre pictate și statuete în os și în piatră, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ludens, sapiens și religiosus, Deoarece nu putem reconstitui credințele și practicile sale religioase, trebuie cel puțin să indicăm anumite analogii susceptibile de a le lumina indirect. 3. Semnificațiile simbolice ale mormintelor "Documentele" cele mai vechi și mai numeroase sunt, evident, osemintele, începând din musterian (~ 70000-50000) se poate vorbi cu certitudine de morminte. Dar s-au găsit cranii și mandibule inferioare în straturi mult mai vechi, de exemplu la Ciu-Ku-tien (la un nivel databil ~ 400000-300000) și prezența lor a ridicat probleme, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
corn de ren. În paleoliticul superior practica înhumării pare să se generalizeze. Corpurile presărate cu ocru roșu sunt înmormântate în gropi unde s-a găsit un anumit număr de obiecte de podoabă (cochilii, pandantive, coliere). Probabil că aceste cranii și oseminte de animale descoperite lângă morminte sunt resturi de prânzuri rituale, adică nu chiar ofrande. Leroi-Gourhan consideră că "mobilierul funerar", adică obiectele personale ale defunctului, este "foarte discutabil" (op. Cit., p. 62). Problema este importantă; prezența unor asemenea obiecte presupune nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un trunchi de salcie de 3,50 m lungime, sculptat grosolan: se disting capul, un gât lung și vagi trăsături incizate, care, după autorul descoperirii, reprezintă brațele. Acest "idol" fusese împlântat în lac, dar împrejur nu s-au găsit nici oseminte, nici obiecte de vreun fel. E vorba, probabil, de imaginea unei Ființe Supranaturale, deși este imposibil de precizat structura acesteia 4. Alături de sărăcia acestor puține documente ale vânătorilor de reni, arta rupestră a Spaniei orientale oferă istoricului religiilor un material
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de incubație și de divinație, indicând existența unui coq) sacerdotal important și bine organizat. Cultul morților juca probabil rolul central, în remarcabila necropolă de la Hal Saflieni, numită acum Hypogeu și cuprinzând mai multe săli tăiate în stâncă, s-au cxhumat osemintele a vreo 7000 de persoane, în Hypogeu s-au găsit statui de femei culcate, sugerând un rit de incubație. La fel ca și în alte monumente megalitice, sălile interioare au pereții sculptați și pictați. Aceste largi încăperi serveau pentru anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trecut”. Gheorghe Hurmuzaki, arătând că „Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina” , este în „misiune în folosul fraților din Bucovina”, „al căror pământ este sfânt”, prin vechea și glorioasa reședință a Moldovei și prin faptul că aici se odihnesc osemintele „celui mai mare erou și mai bine făcător” al românilor, el îndeamnă la cunoașterea istoriei neamului românesc, a faptelor Voievodului Ștefan cel Mare. De asemenea, frații Hurmuzaki doreau ca istoria să fie studiată în limba română pentru că doar așa poate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
acolo. Mă informasem: după sfârșitul său tragic în Germania, fusese adus la Ruginoasa, apoi în 1944 a fost strămutat la Curtea de Argeș și-n cele din urmă la Trei Ierarhi, în Iași. "Blestemul care apasă acest castel va dispărea odată cu reîntoarcerea osemintelor domnitorului în cavoul familiei", zicea o doamnămuzeograf. De ce blestem? Păi, pe când castelul era propritatea Sturzeștilor, unul dintre ei murise înjunghiat pe treptele castelului, Cuza murise în exil, unul dintre fiii săi se sinucisese, al doilea murise bolnav de ftizie! Și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
După cum am spus mai sus, prin trimiterea barbarilor din nord să distrugă vechea societate, pentru a demonstra lumii forța cuvîntului lui Cristos, care supraviețuiește distrugerii imperiilor și tuturor lucrărilor omului, și faptul că merită să li se redea viața și osemintelor și pulberii, pentru a crea din nou societatea nimicită, într-o formă demnă de această Providență. Este de observat că atunci cînd oamenii cu profunde sentimente sociale au rupt toate legăturile care îi țin uniți, umiliți, împrăștiați, fără ieșire, fără
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au obosit nici măcar să o mimeze. * La înmormântarea lui mamaie, în iulie 1975, lui Marius făcându-i-se rău în cimitir, printre morminte, încercând să vomite fără a reuși, convulsionându-se... Văzuse ceea ce el n-ar fi trebuit să vadă: osemintele părinților săi, la 16 și respectiv 14 ani de la moartea lor. Din oameni ca toți oamenii, din carne și oase, de care se despărțise, de mama la 12, de tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tata la 14 ani, nu mai rămăseseră decât oasele, o grămăjoară de oase (din ele chiar au făcut apoi o grămăjoară, au introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-au apucat să-mi fie socri), pentru M. ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nuța și tanti Didina, femei voinice, aprige, poruncitoare, venite din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce tare te-am iubit toată viața... să știi că am și scris despre tine... te-am evocat...” * „ - Știți, eu sunt autorul dicționarului personajelor operelor dumneavoastră, vă rog, pentru Dumnezeu, să-mi acordați puțină atenție...” * „ - Sunt soldatul roman ale cărui oseminte au fost deshumate accidental la Cluj, la doi pași de zidul catedralei, într-o toamnă târzie, în timpul copilăriei tale și despre care ai scris atât de frumos în După-amiaza de sâmbătă. Salve!” * „ - Iar eu sunt fetița aceea, moartă la vârsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să oprească brusc ziua să-nlocuiască noaptea și să țină râurile în loc, să facă pietrele să umble și să miște codrii uriași și sălbatici. Unii jurau că au văzut-o călcând, înspăimântătoare, cu părul despletit, printre mormintele deschise, ca să adune oseminte din ruguri ce încă mai ardeau. Ca să se răzbune pe Iason, plăsmuia figuri din ceară și le înfigea apoi un ac în dreptul inimii, ucigându-și astfel rivalele. Aceste lucruri îngrozitoare mă fascinează nespus de mult. De aceea aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de la „sclavul” Zalmoxis. Epifanie Astăzi, Aia m-a condus - fără să mă anunțe dinainte - într-un loc secret. În spatele unor stânci mari, am găsit o peșteră strâmtă, apropiată de mare, în care se păstrează relicvele sacre. Pe jos erau împrăștiate oseminte omenești: cranii, membre de diferite mărimi, coaste, vertebre, era tot ce mai rămăsese din sacerdoții satului. Timpul conservase urmele osoase în nisip și aproape le ștersese, acoperindu-le cu argilă roșie. Nu se știe de ce locul a fost abandonat, căutându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Gherla. Liturghia înmormântării a fost celebrată de Pr. Mihai Dămoc în căsuța în care a locuit cel mort, iar înmormântarea a avut loc în cimitirul din Fundata, la care au luat parte un număr mare de preoți. După 7 ani osemintele pământești ale Pr. Anton Bișoc au fost deshumate la 28 mai 1968 și aduse la Hălăucești, satul său natal și puse alături de părinții săi. La reînhumarea osemintelor pământești la Hălăucești, a luat parte un mare număr de preoți și de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la care au luat parte un număr mare de preoți. După 7 ani osemintele pământești ale Pr. Anton Bișoc au fost deshumate la 28 mai 1968 și aduse la Hălăucești, satul său natal și puse alături de părinții săi. La reînhumarea osemintelor pământești la Hălăucești, a luat parte un mare număr de preoți și de credincioși veniți din multe sate, așa cum merita acest curajos mărturisitor al credinței și fost Superior al Provinciei franciscane din Moldova, care a slujit la altarul Domnului peste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
decretul de grațiere din 1964. Despre Pr. Dumitru Lucaci, rectorul Seminarului Teologic Franciscan din Luizi-Călugăra, preot foarte înzestrat intelectualicește, fiind bolnav a fost luat la închisoare și a murit la Sighetul Marmației, în Ardeal, unde era mai toată elita românească. Osemintele Sf. sale au fost aduse, mai târziu, și reînhumate la Luizi-Călugăra, Bacău, de către Pr. Anton Matieș. Preoții: Iosif Gabor, Iosif Simon, Iosif Sabău și Eugen Blăjuț senior, au fost ridicați de securitate, ca studenți teologi, după desființarea Seminarului nostru din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
moarte cât se poate de bine. Dacă ar fi murit acasă ar fi avut o moarte ordinară pe când aici a fost și va fi ceva aparte. Credem să fim în stare ca cel puțin după 7 ani să-i ducem osemintele fie la Hălăucești, fie la Săbăoani unde a lucrat peste 30 de ani. Requiescat in Pace! P.S. Alăturat vă trimit o scrisoare dictată, ultima scrisoare - ca un testament al Părintelui Bișoc pentru Preasfinția Voastră, semnată - notați bine - cam original. O
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și lupta lui eroică. (Și Eminescu a avut partea lui de "demitizare", de batjocură). Tuturor acestor defăimători repetenți la istorie, și la suflet, le-aș da canon să sape în altarul bisericii din Războieni: vor da de oase albe. Sunt osemintele vitejilor căzuți pentru libertate la Valea Albă, pe care, după ani și ani, Ștefan le-a deshumat, le-a spălat, le-a adunat cu pioșenie și le-a îngropat sub masa altarului din biserica eroilor de la Războieni, ridicată chiar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cele două forțe politice au fost puține, generalul participând doar la manifestația legionară din 6 octombrie 1940, care trebuia să marcheze o lună de la „marea biruință legionară”, iar la sfârșitul lunii octombrie a participat la ceremonia înhumării, la Predeal, a osemintelor legionarilor asasinați în timpul dictaturii carliste la Vaslui și în alte locuri de detenție politică. Ion Antonescu exprima încrederea în participarea loială a legionarilor pentru funcționarea noului regim. La sfârșitul lunii octombrie 1940, se contura tot mai clar conflictul dintre Antonescu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
iunie 1960. A fost aruncată în cimitirul închisorii, într-o groapă comună, anonimă, care între timp s-a pecetluit definitiv: în 1973 penitenciarul a fost dezafectat, apoi a fost demolat și până în 1987 orice urmă a închisorii a fost ștearsă. Osemintele ei au rămas neidentificate și necăutate de nimeni, undeva, sub fundația mallului Sun Plaza, construit în 2010 pe locul fostei închisori Văcărești. Peste trădările de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noastră slovă, Tuturor celor care trec azi prin veac pe acest sfânt și frumos meleag al satului nostru Cârțișoara, Tuturor celor care cândva aci și-au trăit văleatul și tot aci și-au încredințat țărânei spre veșnică odihnă truditele lor oseminte. Precum și Tuturor celorlalți fii ai satului înstrăinați pe toate meridianele terrei de aspirații, de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim. Cu țesături de arături, de ierburi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în sânul bisericii în care am fost botezați, în care am primit sfânta Împărtășanie, în care ne-au adus părinții de mână, în care prin sfânta Taină a cununiei ne-a fost binecuvântată de Dumnezeu legătura căsătoriei , în jurul căreia odihnesc osemintele strămoșilor răposați în dreapta credință a ortodoxiei, și unde la vremea rânduită se vor întoarce spre veșnică odihnă și rămășițele noastre pământești. Să cercetăm cu credință și cu dragoste Sfânta noastră Biserică, pentru că așa după cum spune David, psalmistul «în Biserica măririi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
război s-au scris numai până în 1988 peste 5000 de titluri de cărți în nenumăratele limbi ale globului. Țara noastră a fost nevoită să participe cu peste un milion de ostași din care un număr de peste 600.000 șiau lăsat osemintele în toate punctele cardinale ale Europei, cam 450.000 în răsărit și peste 169.000 în apus. În 1945, cei scăpați din terifiantul măcel se întorceau acasă să-și regăsească familiile, să-și oblojească suferințele, unde după mulți ani de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]