1,607 matches
-
zile unde rudele și ce-i interesați pot păstra un moment de reculegere ori depune pe sicriu (Capacul coșiugului fiind fixat În șurupuri) o floare ori a pronunța o cugetare. Atât eu cât și prietenii mei nu ne-am mai ostenit să mergem la capelă ci, am fost orânduiți Împrejurul gropii, așteptând ca groparii să pregătească coșciugul pentru a-l introduce În groapa dinainte pregătită. Nu am văzut nici preot ori dascăl cu ustensilele lor dar, am observat atât femeile cât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o plecăciune. „Să trăiți tovarășe secretar de partid, să trăiți...! Aici se lucrează cu spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi au părăsit acest punct de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mingoti nu răspunse imediat. Se așeză cât mai comod În scaun, puse un picior peste celălalt, mai trase În piept câteva fumuri de țigară uitându-se ostentativ la ce-i prezenți, apoi privi fix În ochii omului pentru care se ostenise. „Am atâtea să-ți spun Încât nu mi-ar ajunge timpul. Totuși, dacă am venit să te văd, doresc să-ți comunic ceva Strict Confidențial. Vino afară...Mai zise. Cer scuze, promit să vi-l trimet repede Înapoi...!” Mingoti cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a din nou la ciomăgeală...! Aceste torturi ce trebuiau să le suporte unii cetățeni căzuți În dizgrația regimului totalitar comunist, Întrecea În canibalism Însăși inchiziția veacurilor de tristă amintire...! Lucrători bine hrăniți și salarii pe măsura ferocității lor, nu se osteneau să opțină dovezi pentru a te pune sub acuzare. Nici vorbă...! Te teroriza aplicând metode canibalice Încât declarai scriind pe hârtie, tot ce călăul Îți ordona...! Dacă totuși, anumite mărunte treburi de evidența populației te obliga să escaladezi cele câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
masa din sufragerie unele hârtii care se putea observa de fapt, erau procese verbale de percheziție. Reluă. „Pentru ca,misiunea noastră să fie legală,avem nevoie de doi martori. Îi poți aduce...?” „Doriți să mă jefuiți cu martori...? Nu vă mai osteniți, aveți libertatea să vă simțiți ca la voi acasă...!” Șeful invadatorilor, făcu o grimasă. „Imposibil domnule. Noi executăm un ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii Iar din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț În suburbiile visului liber. Acesta este orașul în care am Adormit ostenit tot așteptând Să se însănătoșească îngerii. George IONIȚĂ m-am risipt... m-am risipit în fiecare clipă crezând c-o să mă nasc mai plin în cea care-a urmat dar am rămas mereu neadunat iar zborul mi-a fost frânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
odată cu mine în drumul meu spre neant purtat în zbor trecem dincolo de nori este drumul către acolo căutam calea găsim drumul urc pe scara de lemn uscat am întâlnit eternul ce mă va conduce din umbră am ajuns în neant ostenit de drumul lung intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic? Nu bănuia nimic; nici n-avea de unde să bănuiască. Liniștit, își umplea pipa cu tutun. Și-o puse în gură și mă privi lung: — Ce ai dumneata, boierule Niculiță? Nu te simți bine? Parcă ești tras la obraz... Ești ostenit? — Da, am umblat mult pe câmp... Ostenit însă nu eram, și nu înțelegeam ce puteam avea - deși greutatea, negura care mă învăluise, mă apăsa încă. Fără voie, ținteam cu ochii mânile uriașe și pline de noduri ale pușcașului. Și dintrodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria pădurii, învăluiri dese de stropi se abătură, duruiră ușurel și la geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbirile îi erau scurte, cu pauze. Dacă ai avut febră mai mică, se învoi el, atunci e mai bine. Așa socot și eu, Culi. Mama zice că putem merge. — Unde să mergeți? Se amestecă nana Floarea: Ascultă, suflete, nu te osteni și nu vorbi. În după-amiaza asta, întruna ai vorbit. Spune-i și tu, Culi, să se odihnească. Dacă mâni dimineață nu-i ceață, putem să ne coborâm. Unde? întrebă Culi a doua oară, ridicând glasul. Se uita când la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-l țin în brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în brațe. Vremea nu-i tare. Calu-i bun. Tu stai în picioare dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta. — Mergem în Fundul Lintiții. —Bine; să mergem. —Și să mă duc să vestesc pe ceilalți domni? — Cred că trebuie să-i vestești. Și să-i las să doarmă la leasa lui Crăciunete? — Fie; lasă-i acolo, ca să nu se mai ostenească. —Altfel nici nu-i chip, a scuturat din cap Gâdea. Am și eu destulă cale îndărăt; și trebuie să mă abat și pe la tovarășii mei. Mâni, când se ridică soarele la două suliți, mă aflu iarăși la dumneata: eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu le folosește nimeni altcineva. Ea (în cumpănă): Ei bine, e o toaletă atașată uneia din camerele de oaspeți care nu prea e folosită. Oare ar fi bună? Vino, te conduc. Eu: Nu e nevoie să urcați și să vă osteniți oasele bătrâne. V-am deranjat îndeajuns. Arătați-mi doar în ce direcție s-o iau. Ea: OK, în capul scării o iei la dreapta, a doua ușă. Apoi a strigat după mine: Și nu cumva să confunzi șifonierul cu baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
februarie, am mers la lucru ca de obicei, dar, cu o acuitate vie, am retrăit fiecare clipă a aceleiași zile de acum un an. Nimeni de la serviciu nu știa ce zi este; uitaseră de mult, și eu nu m-am ostenit să le spun. Dar la prânz mi-a ajuns. Am inventat o scuză, am plecat de la lucru, m-am întors acasă și am început un priveghi, numărând minutele și secundele până la ora exactă la care murise Aidan. Mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiica maică-tii cu vârf și îndesat. Du-te înapoi la masa copiilor. Du-te! Biata ta mătușică Margaret e acolo încercând să vă țină în frâu pe toți. O să-i spun ce-ai zis despre pălăria ei. Nu te osteni. O să-i spun chiar eu. Kate s-a făcut nevăzută. — Asta a pus-o pe domnișorică la locul ei, a zis mama, cu o satisfacție sadică. Unde e tata? am întrebat. Își pudrează nasul. —Iar? Ce-i cu el? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când am fost în stare, am zis: —Mai fă o dată faza cu luminile. Le-a aprins și le-a stins de mai multe ori, în timp ce mă copleșeau noi accese de râs și, când, în cele din urmă, ne-am simțit osteniți de râs și ne-am cuibărit pe canapea, Aidan a întrebat: —Place la tine? —Place la nebunie. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Capitolul 18tc "Capitolul 18" —Jacqui? Jacqui? —Sunt aici jos, a strigat. —Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gura până la urechi. Gâtlejul tunelului s-a umflat ca un emfizem din cauza țigărilor și a fumului și a gurilor murdare. Apoi ne-am ivit și noi în noaptea albastră a hărții stelare. Ne-am amestecat cu celelalte puncte... Londra e ostenită de drum. Londra e în stare de șoc cultural. Le face pe toate pe dos, în cele mai prost alese clipe. Selina era în pat când am intrat eu, ținându-mi paharul în mână. — Ce faci? am întrebat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu programul boieresc, de vară, de la 8 la 14, continuând cu degringolada serviciilor și sfârșind cu praful pe care nimeni nu se ostenește să-l șteargă de pe cărțile sau colecțiile de ziare aduse la masă. Femeile de serviciu își povestesc cine știe ce aventuri din piață sau de pe strada lor, depozitarii sunt prea intelectuali pentru a se coborî la o banală cârpă de praf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se dădea drept prietenul anarhiștilor, Îi spusese că Julián se Întorcea la Barcelona, că Îl omorîse pe Jorge Aldaya cu sînge rece la Paris și că era căutat pentru alte cîteva crime, a căror enumerare pălărierul nu s-a mai ostenit s-o asculte. Fumero se bizuia că, dacă se verifica Îndepărtata și improbabila Împrejurare ca fiul risipitor să apară prin zonă, pălărierul avea să-și facă pe deplin datoria de cetățean și să raporteze. Fortuny i-a spus că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta și am intrat În vestibul. O procesiune de lumînări Înaintea spre interior. Erau lumînările Beei, arse aproape pînă la pardoseală. Am mers pe urma lor și m-am oprit În josul scării. Poteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]