1,186 matches
-
și glorie a statului-națiune, care, pînă la urmă, a copleșit potențialul democratic al revoluției. Se născuse prima dictatură naționalistă a lumii moderne. *** Formarea unui regim despotic susținut de apeluri naționaliste adresate națiunii a constituit o apariție cu totul nouă darul otrăvit al Europei pentru ea însăși și pentru restul lumii 15. Din acel moment, cu tot extraordinarul său impact global, doctrina autodeterminării naționale din secolul al XVIII-lea a fost supusă unei crize mocnite, a cărei soluționare contemporană impunea regîndirea fundamentală
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civilă europeană, cu condiția să nu se fi născut moartă și să fie sprijinită prin fonduri corespunzătoare și prin garanții legale și politice, să se dovedească a fi unul dintre antidoturile încă neinventate împotriva pericolelor naționalismului și a acelor fructe otrăvite ale democrației. Societatea necivilă Consensul care afirmă că societatea civilă este un domeniu al libertății evidențiază corect valoarea ei de bază ca o condiție a democrației: unde nu există societate civilă, nu există posibilitatea ca cetățenii să-și aleagă identitățile
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de acolo, o confirmare propriu-zisă a faptului că lamentările lui nu sunt inventate, ci reale 203. Astfel trec prin fața ochilor cititorului câteva incommoda: clima scitică, teroarea pe care i-o inspiră dușmanii care-l înconjoară pe poet cu săgețile lor otrăvite, cu cruzimea lor și inhumanitas, frigul intens care transformă până și marea în uscat... Și totuși, în mijlocul unei asemenea dezolări, sulmonezul încă mai găsește motive de satisfacție: aici poetul nu este urât (non sumus hic odio) spune el, folosind o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fiul lui Cotta Maximus care a fost consul în anul 20 d.H. Se pare că acesta din urmă a fost acuzat în anul 32 d.H. de crimă de lesmaiestate și, cu toate că pe urmă a fost eliberat, și-a sfârșit viața otrăvit 272. În orice caz, pe noi ne interesează să subliniem că un nepot din neamul lui Messalla Corvinus a sfârșit prin a fi acuzat în mod explicit de crimă de lesmaiestate și că de el (sau, poate, de tatăl acestuia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau a succesorului său, pentru "răzvrătirea" lor, pentru revolta lor fățișă împotriva împăratului: Pompeius Macer (suspectat de Tiberiu, s-a sinucis cu stoicism), C. Gallus (căzut în dizgrația lui Augustus, s-a sinucis), Cotta Maximus (acuzat de lesmaiestate, a murit otrăvit), [Cassius Severus (în cazul în care el este destinatarul lui Ovidiu, exilat la Serifo, unde a murit într-o sărăcie lucie)], Clutorius Priscus (condamnat la moarte), Ti. Sempronius Gracchus (asasinat din ordinul lui Tiberiu), L. Iunius Gallius (care îndură exilul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Aurelius Cotta Messalinus, consulul din 20 d.H., poate fi identificat, potrivit lui DESSAU, PIR, II, 367, cu Messalinus (cfr. Fabricius, art. 1) Messalinus, în RE, col. 1166) definit de Pliniu, Nat. Hist., XXXII, 123, drept consularis patricius și care a murit otrăvit (Blutegel), deși tradiția spune că s-a sinucis. 274 Unii consideră că și Epist. ex Ponto, II, III îi este adresată tot lui Cotta Maximus. Noi, însă, suntem de părere că îi este adresată lui Paullus Fabius Maximus, cum s-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cale un individ cam nesocotit la vorbe. „Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte, cu obrazul întors spre Gheorghiță și lepădîndu-i o poruncă: -Trage baltagul și pălește-l. De glasul ei uscat și otrăvit, atît feciorul cît și străinul s-au spăimîntat. Gheorghiță a pus mîna pe baltag”. A doua secvență este cu totul deosebită de prima. Ea dezvăluie capacitatea de reflexie și de interiorizare a tînărului, încă neobișnuit cu partea accidentată a existenței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că da, zâmbi Ianache. Îl privi în ochi pe spătar, apoi printre dinți, abia auzit șopti: Deși... doar Dumnezeu știe. Eh, erau bune vremurile când te judecau și-ți tăiau capul, nu era rău nici când te găseau strangulat sau otrăvit dimineața în patul tău și dădeau vina pe ciumă sau holeră. Acum însă dispari, pur și simplu, dispari, iar dacă cineva din ai tăi vrea să afle în ce fel și de ce, dispare și el. Mihai simți ceva rece în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că școlarii simbolizează, în număr majoritar, radioactivitatea printr-un "nor" (85% dintre subiecții chestionați). Au mai fost figurate și alte elemente (predominanță a desenelor cu mediu rural [47%], acvatic: fluvii, lacuri, mare; sau vegetal: plante, ierburi contaminate; atenție acordată alimentelor otrăvite; o prezență mai numeroasă de persoane [50%] decît de animale: 17,4%). Norii radioactivi sînt de multe ori situați în partea superioară a desenelor și "plutesc într-un vid de cer". Soarele apare de puține ori. "De cele mai multe ori, norul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
asupra Moldovei cu o armie așa de mare, într-un anotimp așa de neprielnic. Soliman Pașa țintea spre Suceava, spre cuibul vulturului. De cum a intrat în Moldova, Soliman Pașa a văzut că satele sunt arse, hambarele golite, fântânele astupate ori otrăvite. N-aveau otomanii unde să-și odihnească truda drumurilor, n-aveau unde-și adăpa armăsarii, iar hrană pe sponci, mai ales că era obicei la turci ca armatele să se aprovizioneze din ținuturile străbătute, pe seama locuitorilor întâlniți în cale. Câtă
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cu ochii ațintiți în gol, devorându-și prada. Statuia și vârtelnița le-am sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi o cupă de vin otrăvit, convingând-o să bea, asigurând-o că va cunoaște alt destin. În exaltarea ei a băut, dar vai căzu trăznită de prematur sfârșit. După pierderea trupului, i-am căutat cu disperare sufletul. Ea plutea ca un nimb palid, ca o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
invincibili. Ioaniții ca să-și salveze familiile i-au atras pe cruciați în tunelul castelului care comunică cu malul Dunării, pe sub munte. Intrând în tunel Ludovic a dat drumu canelei din perete, care a slobozit gazul ucigaș grizu. Au murit cu toții otrăviți. -Sfințiile voastre faceți slujbă de sfințire și înmormântare creștinească. Scheletele strămoșilor ioaniți să fie puse în mauzoleul castelului, ale templierilor în cimitirul din sat. Infernul din paradis luase sfârșit. VAMPIRI Satul era așezat la poalele munților acoperiți cu păduri dese
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
granițele cum stai? -Am arestat armatele dușmane, i-am luat prizonieri la mine. Acum e liniște și pace. -Acum pleacă și veghează-ordonă Grațiani. Magicianul luă două păpuși de ceară și începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că un sentiment cu adevărat omenesc de imputare își va face loc și după recriminări reciproce vor înțelege că sunt oameni și se vor redresa printr-o împăcare tot în văzul lumii, dîndu-ne de înțeles că ura a obosit, forța otrăvită a cuvântului s-a consumat și că neînțelegerile nu sunt numai ale lor... Dar deodată pălălaia reizbucnea fără legătură, proaspătă, ca din senin, din amintire... Cum, mă, să-i spui tu ăluia că nu i-am dat fii-mi vițeaua
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rupt cu el. Cine știe, mi-am zis, poate mai târziu, când o să publice o carte... Suntem scriitori... Ne împăcăm noi... A ajuns reporter efemer, ne-am revăzut după un eșec al meu, în '50 și mi-a spus cuvinte otrăvite, ca și cei trei scriitori pe care vrusesem să-i văd după debut... Ca și ei, îmi prevedea, cu satisfacție, un viitor în care... pe marginea unui șanț... Mi se dorea deci acest șanț și de către el, cu care petrecusem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
perorând în același stil. Până la urmă a încercat să smulgă o promisiune că totuși se va scrie un articol "ca lumea", dar nu i-a promis nimeni nimic. În sfârșit a plecat, nu furios, fiindcă furia lui era mică, ci otrăvit, neîmpăcat. Ne-am dus la frații Rochus din apropiere, am cerut bere, salam, pâine și "mult muștar", am râs de poetul care ne amenințase că ne trage palme, l-am trimis la origine și am hotărât să-l ignorăm mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
patru ore, întîi din stomacul gol substanță pentru chimismul gastric, apoi din vezica biliară tot atâtea eprubete pline cu bilă (ce frumoasă e bila, aurie, mă întrebam cu ce secrete fabrica în noi ficatul această materie fără de care am muri otrăviți de ceea ce înghițim). Dar n-au găsit nimic. Mirat, doctorul Parhon, care mai venea încă la Endocri- nologie și făcea vizite, m-a întrebat ce am. N-aveam nimic precis, dar doamna Pitiș a răspuns în locul meu. - Are tensiunea mică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
doar orizon tale și verticale vopsite apăsat, această exagerată afișare austeră venea dintr-o cât de falsă și cât de artificială nevoie de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și vii, înlănțuiți în blestemul eșecului. „Pomenim înaintea ta, zeu al îndurării, pe răposații noștri, care se odihnesc în pacea mormântului. Fă ca binecuvântarea cu care s-au despărțit de noi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și lumina focului.“ Mă ridic, mișcarea este lentă, exagerat de lentă, trenul gâfâie, încetinește, proiectându- mă înainte, mă clatin, întind brațul, să-i pun mâna pe umăr, odată cu puținele cuvinte pe care le ridic atât de greu. Are sufletul aspru, otrăvit, n-o pot atinge. Crește doar depărtarea, colțuroasă, grandioasă și rece. I-aș murmura, totuși, îndârjit, s-o trezesc, s-o înviu : eliberează-te și eliberează din strâmtoare pe cei care merită, reînnoiește zilele orfanului. Obrazul ei e galben, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chiar o bază militară. Poate că în curând unele dintre amplasamentele militare din Europa de Vest aveau să fie mutate în statele din răsărit, abia trezite de curând la democrație. Avea acest lucru să fie o șansă pentru noi sau un fruct otrăvit? România a fost pierdută pentru lumea civilizată acum jumătate de secol la masa tratativelor. La Conferința de la Yalta Churchill i-a cedat lui Stalin România în schimbul Greciei. O țară fără nici o tradiție comunistă, cu un partid comunist numărând sub o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nișă găsesc - Evoe! - o formidabilă Armă. E ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zori aveau să pornească și să meargă sub arșița soarelui cumplit din această țară blestemată, unde razele cad drepte ca firul cu plumb al zidarilor. Nu apucă să doarmă însă mult, căci i se înfipse în urechi, ca o săgeată otrăvită, țipătul trâmbiței de aramă. Soldatul sări numaidecât în picioare. Se frecă la ochi și ieși din cort uitîndu-se uimit afară: era beznă. Sau visase? Dar toți soldații alergau pe câmp adunîndu-se în șiruri. Alergă și el să-și caute locul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În uniformă, care intră și-i spune ceva cârciumarului. Un bulangiu În uniformă cu gura slobodă În cantină și urechile răuvoitoare ale homălăului bârfitor și depravat de Inglis reglate să prindă orice noutate picantă și obscenă borâtă dintre buzele alea otrăvite. E timpul să plecăm. Nu putem discuta aici, zic eu, și chemăm un taxi. Din fericire ajunge imediat și ne urcăm În el Împreună cu ea. Motorul, căldura și parfumul ei Îmi fac pantalonii să se ridice, iar gura mea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cel adânc din care, / În crucea nopții, m-ai trismis s-aduc / Din furtunoasele Bermude rouă“. De bună seamă rouă pentru operații magice, dar de alt ordin decât cele la care se deda defuncta Sycorax („V-ajungă roua cea mai otrăvită / Ce-a strâns-o mama de prin bălți cândva / Cu pana ei de corb“ blestemă Caliban). 169 Iar Ariel face, cu o mândrie amuzant suspectă, bilanțul onorific al prestațiilor sale: „Te rog / Să-ți amintești că te-am slujit cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]