918 matches
-
acumulare, porfirina sintetică poate fi activată prin aplicarea unei lumini laser cu lungime de undă variabilă în funcție de tipul de porfirină. Activarea porfirinei la nivel intracitoplasmatic duce la producerea de radicali liberi de oxigen și la declanșarea unor reacții de stres oxidativ în celula respectivă. Rezultatul final este apoptoza celulară, activarea imunității umorale împotriva antigenilor tumorali și necroza tumorală. Mecanismul distrucției tumorale include și afectarea vasculară peritumorală și ischemia celulelor tumorale [1-4]. Datorită faptului că cei mai mulți dintre pacienți au o vârstă înaintată
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92168_a_92663]
-
mitocondriale a acizilor grași, ceea ce duce prin mecanismele enumerate anterior la o reducere a oxidării glucozei și, în plus, la o creștere a consumului de oxigen. În timpul reperfuziei ce urmează ischemiei, trebuie să aibă loc o restabilire rapidă a metabolismului oxidativ pentru a putea permite recuperarea funcției contractile. În acest moment, din nou oxidarea acizilor grași capătă ponderea principală, asigurând până la 80-90% din necesarul energetic, deci mai mult decât în condiții obișnuite. Reperfuzia este însoțită de o scădere a activității malonil-coenzimei
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
simpatic, a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, a vasopresinei și endotelinei. Mai recent, s-a descris implicarea în patogeneza și progresia bolii a unor citokine proinflamatorii, dintre care cel mai bine a fost descris rolul TNF-alfa (34). Alte alterări metabolice celulare includ stresul oxidativ crescut, anomaliile reglatorii ale fluxului de calciu, precum și numeroase anomalii ale semnalelor tisulare, toate traduse prin alterări histopatologice caracteristice. Astfel, apar depuneri de material matricial extracelular, se activează o serie de metaloproteinaze care degradează colagenul, are loc o hipertrofie a
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
cazul rinichilor. După Torres (36), existența șirurilor polipirimidinice din gena PKD1 ar determina o instabilitate intrinsecă a genei, favorizând erorile de reparare ale ADN și mutageneza în cursul transcripției. în plus, rinichiul este deosebit de susceptibil la mutații datorită metabolismului său oxidativ înalt. Se pune firesc întrebarea: cum se formează chiștii renali prin mutația genei PKD 2? Gena PKD 2 acționează, prin produsul ei policistina 2 , în aceeași cale de semnalizare ca și PKD 1, dar în aval de aceasta; mutația ar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai spus, mutația genei PKD1 duce la alterarea programului de dezvoltare a nefronilor, nediferențierea (maturarea) sau dediferențierea epiteliului tubular care poate iniția formarea chiștilor și apoi creșterea lor (1, 16). O atenție deosebită s-a dat în ultimul timp stresului oxidativ în patogeneza PKD. Controlul producției de specii reactive de oxigen și menținerea stării redox celulare sunt esențiale pentru reglarea proliferării celulare și apoptozei. în PKD se poate produce o reducere a expresiei enzimelor antioxidante (glutation, catalază etc.) (15). Diferiți cistogeni
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a expresiei enzimelor antioxidante (glutation, catalază etc.) (15). Diferiți cistogeni renali (de ex., acidul nordihidroguaiaretic, diphenylthiazolul, cyclosporina etc.) pot acționa prin scăderea concentrației acestor substanțe. O altă dovadă experimentală: mutația genei bcl-2, care protejează celulele de apoptoza produsă de alterări oxidative, determină boala chistică renală. 2. Acumularea de fluide Teoretic, acumularea intrachistică de lichide poate fi produsă de obstrucția intratubulară și acumularea filtratului glomerular și/sau de secreția transepitelială 1. Experimental, la șoarecii cpk (un model animal de ARPKD), taxolul produce
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cetonici depășește 5 mEq/l ajungând până la 15-20 mEq/l. Cetogeneza excesivă se datorește în acest caz, mobilizării marcate a acizilor grași liberi din țesutul adipos (datorită hipoinsulinismului) și scăderii hepatice a malonil-CoA (datorită excesului de glucagon), care deviază metabolismul oxidativ al trigliceridelor către producția crescută de corpi cetonici. La această producție crescută se adaugă subutilizarea lor periferică (58). Fiziopatologia cetoacidozei diabetice severe este complexă. Deficitul absolut de insulină se întâlnește în două situații: în cetoacidoza diabetică inaugurală și în cazul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
hiperosmolară este considerată ca “firescă”. Trebuie, totuși, menționat că în unele din aceste cazuri moartea poate surveni în ciuda tatamentului corect și a reechilibrării hidroelectrolitice corespunzătoare, În condiții normale de aerobioză, acceptorul de H+, necesar intrării acidului piru-vic în ciclul arderilor oxidative (Krebs), este reprezentat de citocromi, ducând la formare de apă Dimpotrivă, în anaerobioză (inclusiv în anaerobioza "fiziologică" și tranzitorie din efortul fizic), acceptorul de hidrogen este reprezentat de NAD+ ce se transformă în NADH, cu prețul transformării acidului piruvic în
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
mare. De exemplu, producerea lor poate fi excesivă sub efectul poluării, al stresului, al tutunului, al exercițiului fizic intensiv, al bolilor inflamatorii sau infecțioase. Principalul lor pericol vine din reacțiile de oxidare pe care le declanșează și care definesc „stresul oxidativ”. La nivelul organismului, aceste reacții sunt deosebit de nefaste Întrucât pot sta la originea unor alterări ale materialului genetic al celulelor (ADN-ulă, creînd astfel condițiile de apariție a numeroase cancere. Într-un alt domeniu, se știe că o oxidare prea puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
rândul lor, o mare putere antioxidantă. Un studiu recent efectuat la universitatea din Turfs, În Statele Unite, indică faptul că afinele, din 34 de fructe testate, ar fi fructele cu cea mai mare putere antioxidantă, având deci virtuți preventive contra stresului oxidativ, a cancerelor, a senilității și a Îmbătrânirii generale. Sfaturi practice Fructele Își transmit mai bine calitățile atunci când sunt consumate coapte și direct de pe plantă. Conservarea În congelator sau transformarea În gem ori dulceață le păstrează totuși În bună parte proprietățile
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
RLO) determina leziuni endoteliale care duc la creșterea permeabilității vasculare. Inactivarea antiproteazelor de către RLO lasă libere proteaze care vor distruge matricea extracelulara. Agenții care inițiază fagocitoza pot determina eliberarea RLO din leucocite, iar expresia lor cantitativa este dependentă de sistemul oxidativ NADPH care generează superoxid . Acesta duce la apă oxigenata și radicali hidroxil care în combinație cu NO da produși toxici tamponați prin mecanisme antioxidante (transferină, ceruloplasmina, catalaza etc.). 15.7.2. MEDIATORII DERIVAȚI DIN PLASMA (PROTEAZELE PLASMATICE) Proteazele plasmatice formează
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
și macrofag stă la baza imunității mediate celular și a hipersensibilității întârziate. Un alt factor, foarte potent, activator al macrofagului este LPS. Macrofagul activat prezintă următoarele particularități:- are dimensiuni mai mari, este mai mobil, voalurile membranare sunt mai evidente;- metabolismul oxidativ al glucozei este mult mai activ;- conținutul enzimatic lizosomal este crescut și secreția de proteaze este amplificată;- crește rata procesului de endocitoză;- crește activitatea antibacteriană și antitumorală;- crește sinteza de monokine: IL-1 și TNF. Activarea este nespecifică, ceea ce explică faptul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și probabil în cele naturale. Sistemul bactericid dependent de O2 este complex și esențial pentru funcția neutrofilelor și a macrofagelor. Imediat după ingestia unei bacterii, în neutrofil se produce o intensificare bruscă a reacțiilor respirației, o adevărată explozie a metabolismului oxidativ. O mare parte a O2 este convertită la intermediarii reactivi ai reducerii sale, care sunt toxici pentru organismul ingerat, dar și pentru țintele extracelulare. Stimularea poate fi fizică (aderența la substrat) sau chimică, cu agenți solubili(esterii de forbol, formil-metionil-leucil-fenilalanina
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
disfuncția și moartea neuronală încep să fie elucidate. Activarea locala de microglii și astrocite care produc citokine proinflamatorii, împreună cu activarea cascadei complementului pot surveni precoce în cursul bolii ca răspuns la acumularea peptidului amiloid β ( Aβ), cât și datorită stresului oxidativ. Pe măsură ce boala progresează, producția de molecule semnal de către celulele lezate și glia activată poate determina recrutarea de leucocite către regiunile cerebrale afectate. În sprijinul acestei teorii vin date epidemiologice și din studiile pe animale model în AD, care sugerează că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care sugerează că medicamentele antiinflamatoare și măsurile dietetice pot întârzia instalarea bolii, dar și progresia ei. Stimularea răspunsului imun prin imunizarea cu Aβ sau administrarea de anticorpi Aβ reprezintă o perspectivă promițătoare pentru prevenție și tratament. 13.1. ÎMBĂTRÂNIREA, STRESUL OXIDATIV ȘI PATOLOGIA AD AD implică degenerarea selectivă a unei populații neuronale din regiuni cerebrale implicate în învățare, memorie și comportamentul afectiv, zone ce includ hipocampul și structurile corticale și limbice asociate. (Yanker, 1996; Selkoe, 2002). Regiunile cerebrale vulnerabile prezintă acumularea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Aβ sub forma unor depozite difuze și plăci, în combinație cu neuroni la nivelul cărora se formează patologie tau neurofibrilară. Vârsta este factorul major de risc în AD, majoritatea subiecților devenind simptomatici în decadele șapte și opt de viață. Modificările oxidative ale proteinelor, ADN-ului și lipidelor au loc la nivel neuronal și în cazul îmbătrânirii normale, dar în cazul AD ele sunt mult amplificate. S-a arătat că factorii care cresc stresul oxidativ cresc și riscul de a dezvolta AD.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
decadele șapte și opt de viață. Modificările oxidative ale proteinelor, ADN-ului și lipidelor au loc la nivel neuronal și în cazul îmbătrânirii normale, dar în cazul AD ele sunt mult amplificate. S-a arătat că factorii care cresc stresul oxidativ cresc și riscul de a dezvolta AD. Exemplele includ aportul caloric crescut (Mattson, 2003), hiperhomocisteinemia, deficiența de folat (Mattson și Shea, 2003), sedentarismul și stilul de viață monoton, fără provocări cognitive (Friedland și colab., 2001), genotipul apolipoproteinei E (Smith, 2002
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au o vârstă precoce de debut (anii 40 și 50 de viață) și se moștenesc autosomal dominant. Cele mai cunoscute mutații de acest tip se regăsesc la nivelul genelor pentru proteina precursoare a amiloidului (APP), presenilinele 1 și 2. Stresul oxidativ, leziunile celulare și prezența de proteine anormale sunt toate capabile să activeze atât procesele inflamatorii intrinseci cerebrale, cât și pe cele umorale (Wyss-Coray și Mucke, 2002). În timpul îmbătrânirii și în AD, leziunile oxidative neuronale se manifestă, în parte, ca modificări
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
amiloidului (APP), presenilinele 1 și 2. Stresul oxidativ, leziunile celulare și prezența de proteine anormale sunt toate capabile să activeze atât procesele inflamatorii intrinseci cerebrale, cât și pe cele umorale (Wyss-Coray și Mucke, 2002). În timpul îmbătrânirii și în AD, leziunile oxidative neuronale se manifestă, în parte, ca modificări post-translaționale ale proteinelor. Aceste modificări includ peroxidarea lipidelor (Bruce-Keller și colab., 1998), nitrarea resturilor de tirozină (Castegna și colab., 2003) și glicarea (Yan și colab., 2000). Toate procesele amintite pot induce modificări inflamatorii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
negative ale inflamației, trebuie amintit că acest proces a evoluat ca un răspuns adaptativ față de invazia unor agenți patogeni și față de leziunile tisulare. Neuronii hipocampici de șobolan tratați cu TNF-α manifestă o rezistență crescută la moartea celulară indusă de leziuni oxidative și excitotoxice, ca și de expunerea la amiloid Aβ (Cheng și colab, 1994; Barger și colab., 1995). Șoarecii cu deficiența receptorului pentru TNF-α manifestă o vulnerabilitate accentuată la excitotoxine, sugerând un rol neuroprotectiv al TNF-α in vivo. Un studiu relativ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ore după terminarea intervenției chirurgicale și pot fi responsabile de inducerea disfuncției multiorganice observate în perioada postoperatorie [5]. Există o variabilitate în expresia receptorilor de adeziune pe suprafața neutrofilelor și a răspunsului la factorii chemoatractanți. Prezența diabetului zaharat, a stresului oxidativ și posibil a unor factori genetici influențează aderarea și transmigrarea, respectiv eliberarea conținutului granulațiilor intracitoplasmatice, din această cauză nu s-a putut demonstra o corelație dintre markerii activării neutrofilelor și severitatea disfuncțiilor organice [4]. În afara promovării mișcării leucocitare, factorii chemotactici
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
severitatea disfuncțiilor organice [4]. În afara promovării mișcării leucocitare, factorii chemotactici activează leucocitele, ducând la: producție de metaboliți ai acidului arahidonic, degranularea și secreția unor enzime lizozomiale (lizozim, fosfataza alcalină, fosfolipaza A2, NADPH-oxidaze, proteaze acide și neutre, mieloperoxidaze) și activarea reacțiilor oxidative, ce ajută în procesul de fagocitoză. Eliberarea acestor substanțe în circulația sistemică mediază manifestările asociate sindromului inflamator sistemic și duc la leziuni multiorganice. Neutrofilele și monocitele activate produc radicali liberi de O2, cu citotoxicitate crescută. Aceștia, la rândul lor induc
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
cum ar fi sternotomia sau prepararea arterei mamare, dar s-a demonstrat prezența lor cu electron-spectrometria de rezonanță („electron spin resonance spectro-metry”) după intrarea în circulația extracorporeală și clampajul aortic, ceea ce indică rolul primar al by-pass-ului cardiopulmonar în inducția stresului oxidativ [3]. Stresul oxidativ la rândul lui contribuie la leziunile endoteliale și miocardice. Organele și țesuturile (inimă, plămân, creier, ficat, rinichi, tractul gastro-intestinal) sunt expuse la o perioadă de ischemie urmată de reperfuzie în timpul by-pass-ului cardiopulmonar, și ca urmare crește expresia
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
sternotomia sau prepararea arterei mamare, dar s-a demonstrat prezența lor cu electron-spectrometria de rezonanță („electron spin resonance spectro-metry”) după intrarea în circulația extracorporeală și clampajul aortic, ceea ce indică rolul primar al by-pass-ului cardiopulmonar în inducția stresului oxidativ [3]. Stresul oxidativ la rândul lui contribuie la leziunile endoteliale și miocardice. Organele și țesuturile (inimă, plămân, creier, ficat, rinichi, tractul gastro-intestinal) sunt expuse la o perioadă de ischemie urmată de reperfuzie în timpul by-pass-ului cardiopulmonar, și ca urmare crește expresia de receptori pentru
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
extracorporeale [1]. Factorul nuclear-κB (NF-κB) este un factor de transcripție inductibil, cu rol important în transcripția multor gene proinflamatorii. Este activat de stimuli ca interleukina-1, factorul de necroză tumorală-α, lipopolizaharide, radiații ultraviolete, factori de creștere, radicali liberi de O2, stres oxidativ și infecții virale. În mod normal coexistă în citoplasmă sub formă inactivă, în cadrul unui complex cu proteine inhibitoare-κB (IκB). În momentul activării este translocat în nucleul celular și este capabil să inducă expresia a numeroși mediatori ai inflamației: citokine proinflamatorii
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]