1,224 matches
-
acel strigăt unic, fără cuvinte, Își găseau expresia deplină foamea, speranța puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo, în cămașă, cu jacheta așezată lejer în jurul umerilor. Ne-a condus în camera lui de la etajul al doilea, care dădea spre apă. De cealaltă parte a ei, șiragul de lumini pîlpîia între gară și oraș. Doctor Schneiderhahn părea vulnerabil, aici, în propriul său mediu. Părea mai timid, deși n-aș fi putut spune de unde venea asta. Se pregătise pentru vizita noastră, așa cum, bănuiesc, se pregătea meticulos pentru orice. Masa de scris
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apăru pe podea, venind dinspre o ușă întredeschisă. Se îndreptă spre locul acela, fără să i se audă pașii pe covorul gros, apoi se opri și se uită prin deschizătura îngustă. Se vedea o bandă verticală de tapet, pe care pîlpîia lumina. Lanark deschise larg ușa și intră. încăperea era o bibliotecă luminată de un foc viu care ardea sub o poliță sculptată. Deasupra rafturilor cu cărți ce acopereau pereții se aflau portrete și, între ele, arme străvechi încrucișate. înăuntru erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-i odihni în spațiile profunde dintre ele, dar alte stele începură să sclipească acolo, apoi constelații întregi; nu putea cerceta cu privirea spațiul, oricît de mic ar fi fost, fără să nu sesizeze praful argintiu al unei galaxii care pîlpîia în el. Cu aripile întinse, aeronava lui părea suspendată, ușor înclinată, între plafonul de stele și podeaua de nori moi care se întindea din orizont în orizont, purtînd cea mai misterios de fascinantă dintre toate culorile, de o albeață nemaiîntîlnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și văzu soarele ridicîndu-se auriu din spatele unei tufe de laur; lumina pîlpîia și spațiul dansa între frunzele fremătînde. Beat de spațiu, se întoarse și privi pretutindeni, contemplînd cu gura și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în flăcări păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
descurc trama în care viermuiam orbit mai mult sau mai puțin de propriile mele retine : la început mă încăpățânam să înțeleg, în sensul obișnuit al cuvântului, dar înțelegerea aceea nu putea atinge decât ecouri venite de foarte departe care abia pâlpâiau, ca niște raze pe ducă; cu timpul, explicațiile se transformau în portițe pentru noi capcane, născute din ele însele. * Marc de Maere, care a stat 105 zile într-un sicriu special amenajat, la o adâncime de 1,50 m, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spune lui Korita că i-ar face plăcere să mai stea de vorbă cu el, dar nu putu spune nimic. Drept în fața lui, pe "sticla" aceea, apăruse imaginea tulbure a unei femei cu o pălărie de pene pe cap. Imaginea pâlpâia, că flacăra unei lumânări. Grosvenor simți că mușchii oculari i se contractă peste măsură. O clipă, nu mai știu ce-i cu el. Apoi, i se păru că aude zgomote și că vede fulgere. Era o senzație dureroasă. "Halucinații hipnotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nemărginită. Timpul se scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui Ixtl accesul la navă. În unele hublouri începură iarăși să pâlpâie lumini, din ce în ce mai strălucitoare, pe măsură ce puternicele motoare își reveneau din șocul năprasnic. Ixtl se întoarse din drum și se apropie cu băgare de seamă. Acum, când plutea în spațiu, putea deveni lesne ținta acelor tunuri atomice, mânuite fără nici un risc de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Crezi că va capitula? - Nu. Grosvenor nu se înșelase. A doua zi dimineață, la orele zece, apasa pe un buton care trimise curentul electric prin întrerupătorul instalat în ajun. De-a lungul și de-a latul navei, luminile începură să pâlpâie: era o versiune nexialistă a procedeelor hipnotice folosite de Rimi. Toți membrii expediției se pomeniră hipnotizați, fără să-și dea măcar seama. Grosvenor își puse în funcțiune "mașina de emoții", stârnind mai ales gânduri de curaj și de sacrificiu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lângă mine și mi-a luat obrazul în palma lui. Și-apoi, în loc să-mi spună despre necazurile lui, mi-a pregătit mie necazurile, o mulțime de necazuri viitoare. Fiindcă unica lampă a putut fi stinsă ușor, iar flăcările din cămin pâlpâiau blând și fiindcă lipsa corsetului a ajutat ca lucrurile să se întâmple acolo, pe canapea. Mi-a trezit sânii, alarmându-i pe rând, apoi a fost un dor tot mai încercuit, tot mai strâns, și-o îndurare fără margini. Da
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de țigară. Supraveghetorul din curte nu îi despărți până când nu văzu o șuviță de sânge despletindu-i- se din păr. — Ia, de mâine să-ți aduci apa de-acasă ori să mergi la Ateshkadeh2 să te-nvețe literele! La Ateshkadeh, focul pâlpâia sub o apărătoare de sticlă și cereau taxă de vizitare. Parșii din Bombay aduseseră flăcările lui Zarathustra înapoi în Iran, consimțind ca muzeul să rămână deschis pentru oamenii de toate religiile. Dar șiiții nu priveau cu ochi buni această întoarcere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că e într-un mormânt, îngropat de viu. — Tu mai ești aici? întrebă cu o voce sugrumată de spaimă, că eu am orbit! Tot aluneca într-un gol negru și fierbinte, tras în jos de o noapte în care nu pâlpâia vreo lumină, iar căderea nu se oprea. Veterinara îl cuprinsese cu brațele și-l lipise de ea, îi auzea suflul și cuvintele sparte de o izbucnire de panică: — Respiră, Omar, respiră adânc și întinde-te, nu poate fi nimic grav
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că asasinul este numitul Samuel R., nepotul victimei. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerații, al dumneavoastră, Abatele Brown. Capul mic, plin de bucle albe, al Melaniei Lupu se ridică. În ochii albaștri, palizi, stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din nou tocul în călimară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grea, fierbinte care i se scurgea treptat în mădulare." Dacă nu se întorc într-o jumătate de oră am pierdut partida..." Florence Miga fricționa mâinile Melaniei. Bătrâna, mai șubredă ca niciodată, stătea inertă. Semăna cu o flacără care abia mai pâlpâie. Obrajii uzi păreau străvezii. Lacrimile cădeau pe blana motanului care se scutura ciulindu-și urechile. Ioniță Dragii, galben la față, își dădu drumul pe un scaun. Șopti trecîndu-și dosul palmei peste față: ― Florence, n-ai puțină valeriană? Nu știu... Femeia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă grijă, începu săși acordeze teleecranul. Imaginea tinerei Împărătese se estompă. Placa vizuală pîlpîi aducînd o lumină informă, dar în cele din urmă contură fața unui bărbat și apoi se stabiliză. Hedrock spuse: ― Convocarea consiliului superior al făuritorilor de arme. ― Dar o să dureze măcar un minut ― spuse cu gravitate bărbatul de pe ecran ― pînă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
patru ori mai mult, deși aceasta părea să fie limita superioară. PE MĂSURĂ CE ZILELE SE SCURGEAU ÎNCET, ÎȘI REDUSE CALCULELE PÎNĂ LA O EXACTITATE PERFECTĂ. CU MULTĂ SATISFACȚIE, HEDROCK URMĂRI LUMINA VITEZOMETRULUI ÎNTUNECÎNDU-SE TOT MAI MULT PÎNĂ CÎND RAZA FORȚEI PÎLPÎI UȘOR ȘI SE OPRI. PE BORDUL CU INSTRUMENTE SE APRINSE INTERMITENT SEMNALUL: PORNEȘTE. NAVA STĂ. EVALUĂRILE SALE ERAU GREȘITE CU O ORĂ ȘI 19 MINUTE, CEEA CE REPREZENTA FOARTE PUȚIN, DATĂ FIIND DISTANȚA PE CARE O PARCURSESE. SATISFACȚIA I SE ÎNTUNECĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fotografia. Era mai mult decât o pasiune pasiunea Laurei. Furtuna era, cumva, viciul ei. Se purta ca o posedată atunci, cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate părțile umbre deformate de flăcările care pâlpâiau și de obiectele sau mobilele pe care le duceau pe umeri. Tocmai aceste incidente au silit autoritățile să asimileze starea de ciumă cu starea de asediu și să aplice legile care decurgeau de aici. Au fost împușcați doi hoți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
caz atitudinea omenească de un sublim curaj manifestat de Viorica Agarici ca președintă a Crucii Roșii din România oprind acele trenuri, și deschizând larg ușile lăcătuite ale vagoanelor, oferindule mâncare și apă și salvând astfel pe cei în care mai pâlpâia încă viața. Viorica Agarici este comparată cu un înger Ocrotitor coborât din cer. Apoi e cazul să ne amintim și atitudinea ocrotitoare a Reginei Elena a României la care, indubitabil vine marea toleranță manifestată de poporul român pentru cei ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
actele și să plece. Doar că „birou“ nu era cuvântul potrivit. Cele două lacăte grele care blocau ușa metalică o dovedeau cu prisosință. „Cameră de lucru“ era mai potrivit sau chiar „depozit“. Înăuntru mirosea ca într-un grajd. Becurile fluorescente pâlpâiau și puneau astfel în lumină rafturi în care nu se găseau hârtii, dosare sau dischete, ci cutii de carton. Și în ele erau fragmente de vase antice, materiale pe care Ahmed Nour le strânsese chiar din acest sat. Așa lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
labirinturilor antice. —Deci, Uri. Ce avem noi aici? Se uită într-o parte, așteptându-se să-l vadă pe Uri privind încordat cuvintele împreună cu ea. Dar dispăruse, evaporându-se la fel de repede ca una din acele creaturi anatomic imposibile ce mai pâlpâiau încă pe ecran. Capitolul 49 Khan Yunis, Gaza, vineri, 2.40 a.m. Nu adormise. Nici măcar nu se întinsese. Stătea, cum făcuse de atâtea ori zilele acestea, în capul oaselor, întorcând pe o parte și pe alta scenariu după scenariu. Măsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei lumea În care ajunsese. — Să ne oprim aici, zise deodată. Era un restaurant cu o terasă spațioasă, de unde se vedeau plaja și oceanul. O atrăsese aici o masă mare, rotundă, de piatră, pe care ardea un foc mic. Flăcările pâlpâiau ademenitor și Kitty simți că picioarele o purtau Într-acolo. Dar masa era pe jumătate ocupată de doi bărbați neatrăgători, Între două vârste. Diane și Desert Rose se uitară la Kitty, neștiind dacă să se așeze lângă cei doi necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]