1,854 matches
-
contur. Cad primii fulgi de zăpadă, Scriu, să ascund azi pe foi, Cei care vin, să nu vadă, Zgura, rugina din noi. . . Cad primii fulgi de zăpadă, Iarnă, te rog să fii blândă, Nu am aceeași putere, Stă bătrânețea, la pândă! Doamne, te rog, fă să curgă Iar bucurie-n cascadă, Lângă cei dragi să strig: ,,Iată, Cad primii fulgi de zăpadă!” . . . = Detroit - Michigan - USA= Referință Bibliografică: Cad primii fulgi de zăpadă / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 679
CAD PRIMII FULGI DE ZĂPADĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345854_a_347183]
-
AM Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Nu știu să am păcate sau osândă Decât acela că-s în viață și-s poet, Dar știu că-mi sunt strămoșii treji la pândă Și că m-așteaptă vii să îi aștept... Nu știu să am cuvinte de-ndurare Pentru acela ce mă scuipă că-s român, Dar știu că un blestem în el blestem dur are Și înspre hulitor se-ntoarnă mai păgân... Nu
NU ŞTIU SĂ AM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347829_a_349158]
-
iulie 2012 Toate Articolele Autorului ÎMPRUMUT Am crezut în dragoste mereu, Înspre ea și-acum cărarea suie, Sunt obosit și trist ca o statuie Și-i tot mai șubred piedestalul meu. Poștașul îmi aduce iar facturi, Stau pretutindeni vameșii la pândă, Toată viața le-am plătit dobândă, Aș vrea să fiu haiduc peste păduri. Prin gândurile mele supărate În fapt de seară trece domnul Kant, Nici mie nu mai vreau să-mi fiu girant, Mi-e sufletul rănit de-atâtea rate
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
sud, la apus, pe scena vieții e liniște mută, ca umbra de harpe -n delir, se fierbe otrava-n cucută pentru sărmanul rege lear, în cerul sacru domnul pe vatră, cu ochiul către lumea idolatră, o măsoară pe orbită la pândă cu harul lui și iertarea-i blândă. sunt mai străine dorurile-n vis, mai calpe sufletele ni-s, tot mai departe trena ta suavă, tot mai aproape viața de otravă, degeaba dezgropăm noi la cuvinte cuvântul este searbăd și ne
ORPHEU N-A MURIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347334_a_348663]
-
aduceți-i legați în fața arhiereului Caiafa. Iată deci cum vom face! Ne vom împărți în două cete și vom apuca pe cele două cărări care duc acolo. Ne vom întâlni sus la mormânt și ne vom posta pe acolo la pândă și vom aștepta. Căpitanul Ahav făcu un semn cu mâna și o parte dintre ciraci se separară de grup. -Inoan! Prinde-ți pe oricare vă stă în cale. Repede! Noi vom apuca pe aici, voi pe acolo! În acest timp
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
Africa de Est. În timpul luptei pentru ocupație s-a întâmplat ceva cu adevărat ciudat. S-a întâmplat un lucru care m-a făcut să scriu această scurtă istorie a mea, printre rânduri, așa, când ceilalți se odihnesc sau stau la pândă în tranșee. Acum opt zile în timpul bătăliei, a sosit o coloană de belgieni care trebuia să ne ajute să înaintăm în fața germanilor. Cum stăteam lipit cu bărbia de malul tranșeei, am văzut alergând spre mine un ofițer. Era rănit, șchiopăta
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Radarul nu greșește niciodată. - Ce spune colegul dumneavoastră nu e o dovadă. Așa puteți să mă amendați la fel de bine și la cincizeci de chilometri dacă nu v-ați făcut planul la amenzi. În felul ăsta primiți o primă și terminați pânda mai devreme. Între timp coborâseră și ce doi pasageri care mă priveau neajutorați. - Dacă aude șeful meu ce mi-ați spus acum, vă dă în urmărire pe capitală și primul agent care vă oprește, vă ridică definitiv permisul. - Se poate
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
caut cu privirea o margine de crin, nu mai știu să găsesc resturi printre raze, aud doar cum se scriu cuvintele, renegând visul sub care se întorc în somn fiori ... Numai eu și macul flămând mai stăm între pietre la pândă ... Locul I Concursul de poezie,,Eternități de-o clipă" - Ediția a III-a Referință Bibliografică: Crini / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 422, Anul II, 26 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate
CRINI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346848_a_348177]
-
destui ca să facă pagube. Un fel de bursuci nomazi, pentru că se mutau în fiecare an spre partea cultivată cu porumb. Când știuleții ajungeau cu boabele la faza de dezvoltare, „în lapte”, erau hrana de toate...nopțile, a bursucilor. Oamenii organizau pânde și-i mai împuținau, dar veneau alții din adâncul pădurii și înlocuiau pierderile. Deveniseră aceste viețuitoare stricăcioase, o adevărată pacoste. Când porumbul era aproape de coacere, ajuns la faza „în ținte”, cum spuneam noi, bursucilor li se mai asociau și câțiva
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
pacoste. Când porumbul era aproape de coacere, ajuns la faza „în ținte”, cum spuneam noi, bursucilor li se mai asociau și câțiva mistreți pentru ca devastarea recoltei de la capetele pământurilor dinspre pădure, să fie și mai păguboasă. Cum am spus, oamenii făceau pânde, cu focuri, gălăgie, cârâitori; alteori, cei care aveau puști, făceau și victime printre acești răpitori, măsuri care aveau o oarecare eficacitate. Cum însă bursucii se mai și înmulțeau după legile firii, numărul lor nu se micșora prin peirderile suferite. Echilibru
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
și pe paznicii. Cât am fost copii, unele treburi ce ne reveneau, le făceam împreună: păzeam la vie, ziua câte unul, noaptea toți trei; îi ajutam pe părinți la munca câmpului, trebi în gospodărie, după puterile și priceperea noastră. În ce privește pânda la bursuci, Culai se plictisise de acest gen de „apărare” pasivă a recoltei noastre. În mintea lui, urzise un plan, pe care ni l-a împărtășit, dar sub jurământ că nu spunem tatei. (Eram aceștia trei, nu numai frați, ci
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
Ne spusese tata că în seara aceea, luna va ieși cam la miezul nopții. Cam pe la aceeași oră ieșeau și bursucii; deci, gândeam noi, aveam să-i vedem la lumina lunii. Căruța am dus-o ceva mai departe de locul pândei, nu cumva prezența boilor să sperie bursucii. Că doar noi aveam interesul să-i atragem, să le creem impresia că sunt la ei acasă. Câteva brațe de coceni verzi și dulci și niște bostani hăcuiți cu securea au umplut coșul
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
pe acolo pe unde veghease el, că pe la noi nu veniseră. Din felul cum ne privea,, am înțeles că și el adormise! Când am plecat spre căruțăm am văzut păpușoii trântiți la pământ, chiar în locul dintre cele două posturi de pândă. Bursucii veniseră, își făcuseră treaba, fără să ne deranjeze și plecaseră să-și facă siesta. Mergeam înspre căruță plouați, ca niște învinși în cine știe ce bătălie! Boii, parcă bucuroși că ne văd, și-au întrerupt rumegatul, au întins boturile spre noi
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
Arvinte s-a retras din afaceri deoarece lipsit de abilitățile lui Costel, care nici nu mai putea să se gândească la furat fiindcă îl apuca o cumplită durere de măsele, a fost smotocit de niște câini iar gospodarii, într-o pândă, l-au băgat în spital cu mai multe oase rupte. Era însă doar prima rundă, a doua fiind gestionată de nomazii care nu au primit marfă la timp. După ce a reușit, mai spre primăvară, să se miște, în cârje, s-
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
de steaua căzătoare. M-a mâhnit mult răspunsul acesta și am pus la îndoială răspunsul bunicului. Mult timp după aceea, am fost preocupată de acel răspuns. De unul care să nu fie atât de trist... Noapte de noapte, stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347013_a_348342]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SONET FĂRĂ RIMĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 654 din 15 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului sonet fără rimă toamna aceasta se-așterne pe câmp ca o leoaică ce șade la pândă, acum toate mânăstirile bat clopotele de sfânta parascheva, s-au deschis și berăriile și oamenii ca-n picturile lui brughel, râgâie, beau și mănâncă, între nord și sud nu se mai aude nimic, uniunea europeană plânge înmormântarea euroilor, nu mai
SONET FĂRĂ RIMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346421_a_347750]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > RUGĂ ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugă Dă-mi, Doamne, o moarte blândă Să nu stea moartea la pândă Să se-ascundă în tufiș Să mă-nhațe pe furiș Să plec din lume domol Să am timp să dau ocol C-o privire să cuprind Pe cei iubiți să-i alint Aș fi vrut o amânare De la-ntâlnirea cea
RUGĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346465_a_347794]
-
libelulă Copaci dezgoliți - prin crengile-ncâlcite tremură stele Din nori stoarce vântul săgeți de ploaie - burlanul cântă În livadă sunete prudente - cad fructele Tăcute păduri sfidând întunericul - stele prin arbori Ospăț de vrăbii-n vița de streșini prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc și-a slobozit fructele - atât de singur! Râul din vale gerul i-a-mpietrit apa - luna captivă Bordeie de lut sub văl de promoroacă - vilele la fel Noapte de iarnă - în urma unei sănii stele sfărâmate Referință Bibliografică: Autori
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
sub tălpile celor curioși/ grăbiți să vadă chipul celui ce doarme / în marmura crucii” (Casa cuvintelor, p.59). E aici un joc cu principiile letale din care decurge condiția umană (iubire, incest reprimat, fatalitate, expectativa autolitică a revelației de dincolo, pânda semnelor devitalizante, privirea interioară încremenind, stingerea tandră a auzului după ce văzul, gustul, mirosul, curarizarea își părăsesc, primele, ființa gazdă). Finalitatea acestui joc cu tema morții după care se lasă condus poetul nu este aceea de a epata un cititor emo
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori, de crini și cale Să mă binecuvânte Domnul cu Iubire! Referință Bibliografică: Beatitudine / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
trec nuntașii. Te simțeam în primăvara Ce îmi înflorea castanii Și vedeam cu ochiul minții Că de ceară ne sunt anii! Te-am văzut în tot și-n toate Și în marea tremurândă Când furtuna din pahare Uneori stătea la pândă. Și mă plec la talpa crucii Ca un fir de lumânare Pentru toată neputința Cer iertare și-ndrumare! Iar când pleoapa o să cadă Peste ceasul înserării Te rog Sfinte îndurare, Și pe toți ne dă iertării! foto internet Camelia Cristea Referință
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
cu merite deosebite. Total=16 ani de detenție. Urcă la ceruri în 3 Ianuarie 1995 sub oblăduirea Stăpânei sale-Maica Domnului: DOAMNĂ, STĂPÂNĂ, DOAMNĂ Ești Tu, ori mi se pare? / Cum ai intrat pe unde / Prea Sfântă Născătoare? / Căprarii sunt la pândă / Să vadă ce-mi aduci / Că m-au zărit făcându-mi / Un semn al Sfintei cruci. Te-am așteptat să intri, să nu-Ți fie rușine / că-n temnița cu hoții mă vei găsi pe mine. / Și Te-am strigat
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
pentru că Șasa aducând zilnic viitură și depunând-o la gura de intrare înainta în bazinul de apă reducându-i volumul. Cu toate acestea, pentru cei ce nu știu să înoate, gârla prezintă și azi un pericol permanent. Neprevăzutul stă la pândă. Când unii colegi făceau pluta pe suprafața apei, alții săreau de pe mal în baltă, pentru că al- tădată săream de pe pod, dar acum nu mai este. A fost luat de apă. Am lăsat și noi sapele pe nisip, ne-am dezbrăcat
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FĂRĂ SPERANȚĂ Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FĂRĂ SPERANȚĂ Stau corbi la pândă, alții-mbracă cerul, Miroase-a moarte-amară unde-s viii, Se pregătește de-osteneală clerul, Când va-ngropa, chiar de nu-s morți, copiii. Căci moarte este-atunci când viitorul A fost ucis și ars din rea credință, Călăii, toți, ce-au
FĂRĂ SPERANȚĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376452_a_377781]
-
Și s-a săturat de rele Sânt ca mortul când coboară În mormânt fără putere. Locuința mea e strâmtă Stau întins printre cei morți Și sânt despărțit de lume Cu întunecate porți. Veșnicia ca o groapă Fără fund șade la pândă Și durerea grea din lacrimi Valuri, valuri mă scufândă. M-am îndepărtat de lume Și de oameni și de toate Că mi se topesc și ochii De-atâta singurătate. Doamne, când sânt rupți de lume Și străini printre străini Pot
PSALMUL 88 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376456_a_377785]