1,838 matches
-
unei puteri supreme. Aceeași putere care i-a inspirat versurile alcătuite din cuvinte blânde dar și bolovănoase uneori, pentru ... Citește mai mult DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIEAceastă Poezie trebuia să vină la timpul potrivit, așa cum pruncul trebuie să iasădin pântecul mamei când îi vine sorocul.,, Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper că din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!...A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere,fruste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
și Nevcratie-Monah ! Rămase singure (Macrina și mama ei, Emilia), Au renunțat la o avere, alegând, Călugăria ! Emilia, îmbătrânită, dat-a Binecuvântare, Cu ultimul născut (cu Petru) și cu Macrina (cea mai mare) : Ție DOAMNE ȚI-I Închin !(că-s din pântec, rod-prinos Dă-le Harul Tău prin DUHUL, să-L Slujească pe CHRISTOS ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt,membru L.S R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Referință Bibliografică: De Anul-Nou , ce avem de Venerat ? / Paulian
DE ANUL-NOU , CE AVEM DE VENERAT ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374392_a_375721]
-
MĂRITĂ FEMEIE! Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului E ziua ta, femeie - pom în floare, Odată cu primăvara înflorești, Prezența ta e binecuvântare Venită din înălțimile cerești. E ziua ta, femeie-rădăcină, În pântecul tău crește iubirea, Prin rod aduci vieții lumină Așa cum ți s-a scris menirea. E ziua ta, femeie dedicată Familiei ce cu credință o slujești, Doar tu găsești puteri de fiecare dată, Să rabzi, să ierți și să iubești. E
E ZIUA TA,MĂRITĂ FEMEIE! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373339_a_374668]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZORII, REPETABILA-MPLINIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului nou început despică-n zare al nopții pântec de-ntuneric placenta norilor dispare-n crepusculul pictat feeric duioase gânguriri adie spre-al vieții sân unde se-anină roua sorbind diamantie prunci-raze devenind lumină de saț și liniștea-i tăcută în repetabila-mplinire iar soarele duios sărută dumnezeiasca devenire
ZORII, REPETABILA-MPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373644_a_374973]
-
cu brațele. Se alinta liniștită, ca un copil orfan, mângâiat prima dată de soartă. Înțelesesem atunci cât de mult o durea nepăsarea noastră. Știuse să ne mângâie trupurile mereu, ca o adevărată doică. Fusese călcată de prea multe ori peste pântec. A durut-o pierzându-și copii. Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNCĂ VISÂND Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNCĂ VISÂND Încă o zi mi se strecoară printre degete cu unduirea vâscoasă a omizii cap-coadă pântec amorf nedeslușită transparență-n care mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
Popa, sau Gheorghe I. Gheorghe (haikuuri) aduc acea necesară prospețime, care dă savoare estetică și, în egală măsură, instrucție benefică sufletului cititor. Auziți! „În fiecare din noi/ există o Marie care așteaptă/ un Sfânt Duh să o facă femeie/ cu pântec rotund cât luna de pe cer./ În fiecare bărbat/ există un mic Iisus dornic să se nască/ fără să simtă durerea lumii/ adunată în piept./ Dacă fiecare am înțelege asta/ ne-am dărui cum fac fântânile/ fără teama de a seca
AUGUST 2016, EDITATĂ DE LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371523_a_372852]
-
dureroasă fericire... Frida se aciuase în sufletul meu și-o dulce sărutam pe față și pe gâtul ei alb, îi desfăcusem cămașa și-i luam corpul milimetru cu milimetru la sărutat, pe gât, pe coapse, pe sâni, dulcile ei rodii, pântecul, picioarele... Lună beată, abur dulce, noapte feerică, plină de gâze, păsări peste tot, cântau într-o nuntire celestă, stelele pluteau printre noi, roiuri-roiuri, urcam încet pe scări de mătase spre infinit... «Gata, veni umbra nebunului, trezi-ți-vă, c-am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru că sortul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato Come fiore rubato al giardino Getsemani. E un vaso di porcellana s'è rotto Nel deposito di carcasse del giovane bestiame. Îl pingue vitello și
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
Rămânea doar să-și tragă hanoracul pe el și s-o întâmpine pe Adriana. Deschise fereastra și privi afară. Natura întreagă dormea tulburată doar de zgomotul curgerii Oltului. Era liniște și pace între munți. Parcă era liniștea și pacea din pântecul unei mame gravide care-și aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita sa țigară Camel. Trase cu putere și inspiră adânc fumul, apoi cu putere îl împrăștie în natura pură
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
aduni bogății în chilie Și în cămările anilor tăi?” Când tu mă întrebi, mâna mea scrie, Gândul sub tâmple e numai văpăi... POEZIA e semn de-mpăcare aici, POEZIA e Cerul care te ține Deasupra pământului când te ridici Din pântecul maicii, fără rușine. Prietene-al meu, ție îți zic De mă citești cu luare aminte- Din totul ce este, nu e nimic Fără Dragostea mea din cuvinte! Referință Bibliografică: Răspuns... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578
RĂSPUNS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373884_a_375213]
-
m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe și așa m-a purtat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
fiind de-un înger cu nimbul colorat. Iar cealaltă aripă mi-o-ntinse cu blândețe Când pânza de păianjeni a dispărut subit Și am zburat la stele cuprins de frumusețe Privit de ochii goi ...dansând către zenit. Icarii timpului Din pântec dorința de zbor către soare Copilul o are...născându-se viu Purtând moștenirea strămoșilor care Rămași fără aripi, păcatul și-l știu, Speranța mustește din fragede timpuri Când pasul devine mai ferm pe-al său drum, Dar urma se pierde
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
temere în privința lui - ar fi sesizat-o atunci când i-a sondat subconștientul, câteva ore mai devreme doar. Dar nici n-a sesizat atunci informația că ar aștepta un copil... Este clar, femeia habar nu are încă ce se coace în pântecul ei! Ca urmare, nu poate s-o trimită la avort, când ea nici nu știe că este însărcinată. Trebuie să aștepte ca doctorii să-i dea vestea... Bărbatul nu se liniștește în urma meditației - a învățat, mai demult, pe proprie piele
IV de LIA BEJAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374120_a_375449]
-
Sub ascultare Când plămădește pântecul și lutul, Cutremurată e în adânc Tăria! Și-n ascultare este tot pământul Când se urzește în tine veșnicia! Sub ascultare tu să pleci urechea Când geme rodul pe tulpină; De-n lume nu-ti găsești perechea, Singurătatea să îți
ASCULTAREA ÎL MÂNTUIEŞTE PE CEL CE FACE ASCULTARE, IAR TOATE CELELALTE CAD PE CAPUL EGUMENULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375361_a_376690]
-
mă așez pe relieful situațiilor, lupă spre adevăr, când orele se lungesc de nerăbdare, sau se întind frumoase ca o rugăciune. Și fie că tac, fie că nu, fie că sunt vizibilă sau ba, să știi că sunt aici, în pântecul vieții, alături de tine, gata de repetate nașteri întru fericire. Uite! Acesta este sufletul meu! Îl vezi? Vino mai aproape! Lângă tine totul zâmbește. (28- 29 august 2016) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Prezența / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PREZENȚA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375391_a_376720]
-
Nu omul este cel ce stăpânește în exclusivitate această calitate. El este, de obicei, cel ce beneficiază de ea. Poți profita de ocrotire, te poți desfăta și îmbăta cu sentimentul că tu ești cel ales de vraja ei. Gesturile ocrotesc, pântecul ocrotește, privirea poate ocroti și ea. Un ostrov, o clădire îi poate ocroti pe cei pe care-i găzduiesc. Dar și mai surprinzător este sentimentul în sine, mult mai neașteptat decât gestul. Toți ne dorim să ocrotim, ca într-un
“UMBRELA E O ARCĂ SUSPENDATĂ” de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375362_a_376691]
-
timpul durere,Cuminecătură de libertateA lumii ce piere.... XIV. "ASCULTAREA ÎL MÂNTUIEȘTE PE CEL CE FACE ASCULTARE, IAR TOATE CELELALTE CAD PE CAPUL EGUMENULUI", de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016. Sub ascultare Când plămădește pântecul și lutul, Cutremurată e în adânc Tăria! Și-n ascultare este tot pământul Când se urzește în tine veșnicia! Sub ascultare tu să pleci urechea Când geme rodul pe tulpină; De-n lume nu-ti găsești perechea, Singurătatea să îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
să te găsească, Tot călător prin vremea grea. Tu, pelerin din leagăn la mormânt, Din viața ta vei face pace, De-i fi sub ascultare de Cuvânt, De umbră, trupul când se va desface... Citește mai mult Sub ascultareCând plămădește pântecul și lutul,Cutremurată e în adânc Tăria!Și-n ascultare este tot pământulCând se urzește în tine veșnicia!Sub ascultare tu să pleci urecheaCând geme rodul pe tulpină;De-n lume nu-ti găsești perechea,Singurătatea să îți fie vină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
încă profund emoționată . Nu știa nici acum dacă tot ceea ce se întâmplase era realitate sau , pur și simplu, aceste lucruri se derulau, asemenea unui film psihologic, numai în mintea ei.Dar reveni la realitate, imediat ce simți o nouă mișcare în pântecul ei. Se mângâie ușor pe burtă si o bucurie enormă, luă locul incertitudinii. Și așteptă, cu sufletul la gură, venirea ,,viitorului tătic”. La scurt timp, sosi și Victor. Așteptarea luă sfârșit. Cu ochii înlăcrimați de prea multă fericire, îl cuprinse
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
guri Cheamă, arde și îmbată. Și-n contururi incitante, Pudibonde reliefuri, Feciorelnice fiefuri, Adânciri halucinante. Toate-n tine cufundate, Părul unduind spre brâu, Norocosule Părâu, Toate, ție ți-au fost date! Cu răcoarea lor hulpavă, Pe sâni, brațe și pe pântec Undele îngână cântec Oglindirilor din slavă. Fața apei se'nfioară, În adânc, adânc se trece ... Arde'n vintre apa rece, Dăruirea-ți de fecioară. Ancestrală devenire: Soț, Pârâu, soață, Naiadă, Șoapte, susur, serenadă ... Voluptuasă împlinire. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință
RUG ŢI-E TRUPUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371910_a_373239]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SABINA MĂDUȚA - DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE Autor: Sabina Măduța Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Această Poezie trebuia să vină la timpul potrivit, așa cum pruncul trebuie să iasă din pântecul mamei când îi vine sorocul: „Eu țin hârtia și-o-nghioc / Și n-aș mai vrea s-o las deloc / Căci sper ca din trei vorbe scrise / Să nasc poem... Din cele stinse!...” A fost cam lungă gestația acestor poeme sincere, fruste
DOR DE TĂCERI, DOR DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371995_a_373324]
-
dulci suspine să te răsfeți sub apăsare tu din oftare fă icnire ce marcă descărcări de-abise iar împlinirea din iubire să mute oboseala-n vise treziți suav apoi de cântec să ne amestecăm de dor să mă presari pe coapse, pântec ca pe-un arpegiu de amor 18 Octombrie 2005 ciclul Ucenic în dragoste - Senzuale *** Să fie dor? Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții pe sfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
-o prin sat. Auzisem, când îi muriseră părinții, că ar locui undeva sub o geană de munte, dar nimeni nu știa unde. Ani la rândul se zvoniseră că ar fi dat naștere unui copil, pe care-l renegase încă din pântec și care fusese adoptat. Nimeni nu știa adevărul. O vedeam coborând ca o nălucă pe coama muntelui de la marginea satului. Nu vorbea niciodată cu cineva. Era ca un vis peste care dădeai, gândindu-te că ești cumva somnambul. Scotea uneori
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii a mea mă întreabă oglinda din odaie răspunsul se află în miile de țăndări nu vrei să fii a mea mă
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]