839 matches
-
chiar și fără a fi rude; printre acestea și 14 toponimice de la Iurie, Iurașco, ori Onciu Iurașcovici și două spițe genealogice. Prima spiță este pentru Iurie din Macoviceni 28, înainte de 1550 și te întrebi ce legătură are acesta cu Iurașcu pîrcălab de Hotin? În a doua spiță genealogică de pe pagina 32, găsim 16 persoane cu numele Iurașcu, mai ales de prin părțile Bacăului, înșirate pe șase generații, în lungul a două sute de ani, pînă pe la 1850. Și aici este curios faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
genealogică, luîndu-se după avocatul Iurașcu, dar, și de data aceasta, spița sa tot fantezistă a rămas, în părțile ei esențiale. Ea nu este susținută documentar nici măcar pentru părinții și bunicii lui Iurașcu, fără a mai vorbi de legătura cu Iurașcu pîrcălab de Hotin, care a fost pur și simplu uitat. Noul său arbore genealogic, pus la finele aceluiași volum, pornește de la Iurașcu din Peletuci, din ținutul Bacăului, care în 1647 era vătav. De la fiul acestuia, Nicolae Iurașcu, autorul pornește un ram
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cărți, neverificate, nu se poate ajunge la concluzii sigure. Revenind la acest din urmă arbore genealogic, Augustin Z. N. Pop încurcă de-a binelea rangurile boierești și treptele rangurilor. De exemplu, Stratul Iurașcu și-ar fi început cariera ca biv pîrcălab (1683-1685), apoi a fost avansat biv logofăt (1685), apoi a fost pîrcălab (1687), apoi vtorimedelnicer (1695), și în sfîrșit, vtorilogofot (1696-1706)30. Acestui Stratul Iurașcu i se dă ca fiu pe logofătul Neculai Ursu Iurașcu (1708), copil de casă apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din urmă arbore genealogic, Augustin Z. N. Pop încurcă de-a binelea rangurile boierești și treptele rangurilor. De exemplu, Stratul Iurașcu și-ar fi început cariera ca biv pîrcălab (1683-1685), apoi a fost avansat biv logofăt (1685), apoi a fost pîrcălab (1687), apoi vtorimedelnicer (1695), și în sfîrșit, vtorilogofot (1696-1706)30. Acestui Stratul Iurașcu i se dă ca fiu pe logofătul Neculai Ursu Iurașcu (1708), copil de casă apoi vătav de stolnicie (1716-1721), vel căpitan de Covurlui (1722-1725) și biv vel
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aici Vasile Iurașcu ne face impresia unui om de jos, plecat din sat, prin lume, să se hrănească. Nu se observă la el anumite pretenții, nici în alegerea slujbei și nici la căsătorie. Putea fi într-adevăr descedent din Iurașco pîrcălab de Hotin? O cercetare documentară, asupra tuturor descendenților din Iurașco pîrcălab, ne va lămuri. Onciu Iurașcovici, fiul pîrcălabului, a fost staroste de Cernăuți (1603-1610), vătaf de Suceava (1619-1620), pîrcălab (cîteva luni din anul 1621), avînd și două misiuni diplomatice, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din sat, prin lume, să se hrănească. Nu se observă la el anumite pretenții, nici în alegerea slujbei și nici la căsătorie. Putea fi într-adevăr descedent din Iurașco pîrcălab de Hotin? O cercetare documentară, asupra tuturor descendenților din Iurașco pîrcălab, ne va lămuri. Onciu Iurașcovici, fiul pîrcălabului, a fost staroste de Cernăuți (1603-1610), vătaf de Suceava (1619-1620), pîrcălab (cîteva luni din anul 1621), avînd și două misiuni diplomatice, la Țarigrad, în 1616 și 1620. Prima soție, Anghelina, fata marelui vornic
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Nu se observă la el anumite pretenții, nici în alegerea slujbei și nici la căsătorie. Putea fi într-adevăr descedent din Iurașco pîrcălab de Hotin? O cercetare documentară, asupra tuturor descendenților din Iurașco pîrcălab, ne va lămuri. Onciu Iurașcovici, fiul pîrcălabului, a fost staroste de Cernăuți (1603-1610), vătaf de Suceava (1619-1620), pîrcălab (cîteva luni din anul 1621), avînd și două misiuni diplomatice, la Țarigrad, în 1616 și 1620. Prima soție, Anghelina, fata marelui vornic Vasile Orăș, i-a murit de tînără
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și nici la căsătorie. Putea fi într-adevăr descedent din Iurașco pîrcălab de Hotin? O cercetare documentară, asupra tuturor descendenților din Iurașco pîrcălab, ne va lămuri. Onciu Iurașcovici, fiul pîrcălabului, a fost staroste de Cernăuți (1603-1610), vătaf de Suceava (1619-1620), pîrcălab (cîteva luni din anul 1621), avînd și două misiuni diplomatice, la Țarigrad, în 1616 și 1620. Prima soție, Anghelina, fata marelui vornic Vasile Orăș, i-a murit de tînără, în 1624, fără să-i lase vreun copil. Totuși, soacră-sa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de-ai fetelor lui Luca Arbore au părăsit numele de familie pe care îl aveau după părinții lor și și-au zis Arbore. La fel s-a întîmplat cu o ramură din familia marilor boieri Stroici, de pe la 1600. Descendenții din pîrcălabul de Hotin, Iurașco, și-au susținut dependența de acest neam, nu dintr-un respect pentru strămoșul lor, ci ca să-și justifice dreptul de proprietate asupra peticului de pămînt la care ajunseseră după împărțirea moșiilor, cu fiecare generație. La 1751, Toader
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcu încă era copil, un preot paroh semna, ca martor, pe un zapis: "Constantin Iurașc paroh ot Stăneștii de jos"50. Acest sat, dimpreună cu Tureatca și cu Nahorenii de alături, prin succesiune, au fost în stăpînirea neamului Iurașco, fost pîrcălab de Hotin, dar numele de familie Iurașcu nu s-a perpetuat în aceste sate. Preotul putea dovedi că tatăl, bunicul și străbunicul său au trăit în acest sat, pe moșia neamului Iurașcu, dar nu putea dovedi că și el aparține
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
arginți, dar nici un cuvînt nu amintește despre Vasile Iurașcu, stolnicul, pe care nu l-a cunoscut și de care nici n-a auzit. Acesta era altă familie Iurașcu, nici măcar rudă îndepărtată cu cei pomeniți și nici descendent din acel Iurașco, pîrcălab de Hotin, după cum însuși Vasile Iurașcu stolnicul nu putea dovedi. Cost. Sion scrie la general că "mulți Iurășcești sunt mazili, privilegheți, ba și birnici" (p,( 323-324). Fiind ridicat dintre aceștia din urmă, ca slugă boierească, Vasile Iurașcu și-a căpătat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
214, 216, 217, 220, 221, 224, 226, 228, 230, 231, 234, 235, 236, 237, 239, 240, 257, 260, 261, 264, 284, 287, 290, 291 Isac, Francisk, Dr., 244, 251, 252, 253 Iurașc, (Iurașcă, Iurașcu), Vasile, stolnic, 58, 93, 101 Iurașco, pîrcălab de Hotin, 47, 48, 51, 55, 57, 59, 78 Iurașcovici, 49, 51, 55, 56, 57, 79 Iurașcu, 7, 18, 47, 49, 51, 52, 53, 54, 56, 57, 58, 59, 62, 64, 65, 66, 67, 68, 70, 71, 72, 73, 74
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se consultă cu babele și uncheșii, apoi poruncește începerea jocului. "Ai fi zis că flăcăii erau călușari și fetele niște veverițe." Limbajul utilizat aparține sferei semantice vânătorești. Feciorul de-mpărat o ochise pe fata văduvei ca șoimul și, făcând semn pârcălabului, "îi intrase la inimă și pace! c-așa e cu-nsurătoarea. Când îți sună ceasul, îți iese-nainte a de ți-a fost ursită și ți se pare c-ai apucat pe Dumnezeu d-un picior!" Vestea căsătoriei tinerilor se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
erau antiunioniști. Victor Place, consulul francez la Iași, aprecia aceste liste electorale drept „monstruoase”. A izbucnit mai întâi un conflict intern în care s-a remarcat și Al. I. Cuza. Acesta și-a dat demisia din înaltul post ocupat, anume pârcălab (administrator) de Galați. Scriind despre această demisie, ziarul francez „Le Moniteur Universel” nota despre personalitatea lui Al. I. Cuza: „pe bună dreptate, trece drept unul din funcționarii cei mai capabili, cei mai cinstitți și cei mai energici ai țării; prin
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
listei electorale de către Vogoride, menționând că din peste 40 000 de electori erau eligibili doar 4658. Unioniștii au contracarat publicând corespondența secretă a lui Vogoride care primise instrucțiuni secrete de la reprezentanții Austriei. Demisia colonelului Al. I. Cuza din postul de pârcălab de Galați a fost una dintre cele mai importante manifestări ale protestului împotriva falsificării listelor electorale din Moldova. Problema românească era pe punctul de a provoca un conflict european căci puterile favorabile unirii au rupt relațiile diplomatice cu Poarta la
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
moral dintre cele mai degradante. Avem aici implicit o pledoarie pentru industria națională, o pledoarie susținută în următoarele sale pagini publicistice, toate contrazicînd viziunea lui E. Lovinescu pentru care Eminescu era un reacționar ce voia să ne întoarcă la vremurile pîrcălabilor: "Cu o astfel de concepție istorică, sufletul lui Eminescu nu putea fi decît rural. Marea proprietate și boierimea sînt, desigur, o necesitate socială adevărata clasă pozitivă este însă țărănimea. "Sîntem țărani, striga el mereu, curată socoteală, și țărănește ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e un moft ilustrat prin ghilotină" și, mai ales, pentru că "țăranul oricît său la rărunchi ar avea, bani n-are și statul modern are nevoie de bani"... Să nu facem, așadar, un stat modern, ci să ne întoarcem la vremurile pîrcălabilor..." (Istoria civilizației române moderne). Publicistul foii conservatoare atenționează: "Producția națională nu se poate nici menține, nici naște chiar, fără măsuri protecționiste. O dovadă despre aceasta ne-o dau toate statele. Anglia și America, Franța și Germania, Rusia, Austria, toate au
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Am stăruit asupra acestor amănunte pentru a stabili originea lor sîrbească și pentru lămurirea unei Întemeiate bănuieli În legătură cu originea Săvoilor, care credem că este tot sîrbă, veniți aici, din cauza pericolului turcesc. İstoria ne vorbește de un oarecare Sava, pîrcălab sîrb, care În calitatea pe care a avut-o de conducător și organizator al sîrbilor În contra turcilor, a avut legături de prietenie politică cu Mihai Viteazul.După ce ocupă tronul țării Românești ( 1593 ) și lichidează intrigile di interior, Mihai Viteazul caută
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
avînd o situașie materială destul de prosperă, putînd să-și Întindă pămîntul pînă la Jirov, aproape de Strehaia. Prosperitatea cere timp, ce la el nu lipsește, fiind stabilit aici pe la 1600. Prea marea potrivire Între legenda primului proprietar -Sava- și Între Sava pîrcălabul sîrb și căpitan de haiduci-timpul și Împrejurările În care ar fi venit aici, ne facem să credem că este una și aceiași persoană- Sava pîrcălabul-Sava Săvoiu. Această mare proprietate, În decursul vremii s.a fărîmițat, Împărțindu-se Între moștenitori. Asa
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
sunt părinții voștri? La Cetatea-Albă, la Cătlăbugi, la Scheia, la Cosmin, la Lențești... Unde sunt... bătrânul Manuil și Goian, și Știbor, și Cînde, și Dobrul, și Juga, și Gangur, și Gotcă, și Mihai spătarul, și Ilea Huru comisul, și Dajbog pârcălabul, și Oană, și Gherman, și fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași!..." Viforul ne înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor toată, Ți-au dat, cei mulți, Întreaga lor ființă În frunte cu bătrânul Ion Roată. Nu-i an să nu sărbătorim Unirea Ce ne-a umplut poporul de podoabe. Poporul tot Îți cântă pomenirea Mărite, prea cinstite pârcălabe! Cuvinte: pârcălab= dregător, slujbaș mai mare peste un ținut (În trecut); țel = scop; pomenirea = amintirea; ctitor= Întemietor. ,,O țară nu poate fi puternică și independentă fără ridicarea din mizerie și sărăcie a cetățenilor.” ALEXANDRU IOAN CUZA PESTE 50 DE ANI ( fragment ) de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ziua și luna apariției. Redactor-șef este Liviu Mân, redactor-șef adjunct - Christian Contras, iar secretar responsabil de redacție - Ciprian Moga. De la numărul 46/1991 Liviu Mân devine director, Alin Fumurescu redactor-șef, secretariatul de redacție fiind asigurat de Dan Pârcălab și Ovidiu Popa. Membrii redacției, în mare parte semnatari ai paginilor social-politice întitulate „Nu”, cuprinse în publicația studențeasca „Napoca universitară” (1974-1989), înțeleg să se delimiteze prin articolul-program Destul modelelor sovietice! de activitatea lor anterioară, afirmând tranșant: „Din momentul apariției acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288495_a_289824]
-
satul Fântânelele (Bucești) Tecuci, ei fiind „Furduiu și fratele lui, Ionașcu, ficiorii lui Medelean, nepoții lui Bilăi vornic”. Furdui apare ca vânzător la Torcești, în 1633, fără însă să i se arate ascendența și descendența, ci doar dregătoria, aceea de pârcălab. E lesne de constatat că acești nepoți ai lui Bilăi își aveau rosturile prin părțile noastre și că ajunseseră în slujbe domnești. Alt document, din care se vede că umbrăreștenii erau organizați pe principiul devălmășiei, este cel din 9 aprilie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din Boziești, oameni care participă cu mărturia lor la acțiunea de validare a vânzărilor, alături de mari dregători, precum Constantin Cantemir serdar, de dregători ai ținutului, cum au fost Florea, căpitanul de Tecuci, Ion Tălăbescu, Lefter, Dumitrașcu Guțul, Ioniță și alți pîrcălabi de Tecuci. Dintre cele 15 nume de umbrăreșteni, reținem și funcțiile specificate pentru cei care le aveau: trei preoți (ei fiind și scriitori de acte), toți arătați ca fiind din Boziești, dovadă a unei singure biserici și parohii pentru amândouă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că nici documentul din 1633, nici cel din 1634, prin care se fac transmiteri de stăpânire, nu dau nici un nume din cele patru de bătrâni; deși înstrăinările respective sunt menționate în „Socotiala” din 1697, se arată că înstrăinarea făcută de pârcălabul Furdui, în 1633, ținea de bătrânul Gurban, iar cele făcute de Melintie și Trif..., specificate în actul din 1634, țineau de bătrânul lui Căuie. Astfel, singurul act în care întâlnim numele celor patru bătrâni ai Torceștilor este cel din 1697
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]