8,628 matches
-
în flanc câte unul, în număr egal, în fața a trei linii. Cea mai apropiată linie este linia de plecare, a doua este de schimbare a piciorului, a treia de sosire. Distanța între linii este în funcție de vârsta elevilor. La comanda „porniți!”, pășind pe piciorul drept până la linia a doua de unde poate schimba piciorul continuând să meargă pe piciorul stâng până la linia de sosire. Câștigă echipa care a terminat prima. Se va executa o dată sau de două ori. 24.Foc și apă Elevii
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și vei înghiți cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca o piatră răsărind din țărână poroasă și cumva umflată, aspirând cu nesaț lumina. dacă-i era mai bine fără ea? n-ar știi să spună, nici nu dorea. greutatea îi scăzuse, dar nu asta conta, ci felul în care pășea, desprins de tot și de toate, ca și cum doar umbra fusese aceea care îl priponea. menirea cuvintelor în fiecare dimineață mă gândesc la cuvinte cu stupoare. le văd ca pe niște plante pe fiecare. nu știu în ce grădini fermecate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cu osul rarefiat și sufletul subțiat, de străveche pânză rărită, strecurând griji și tăceri ca pe o miraculoasă băutură interzisă. tați opriți din ticăitul diurn, la ceasul când fiii, colorați violent de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lor, scriitorii acestui gen au oferit repere pentru comportarea morală a omului, fapt pentru care, în perioada secolelor XVII - XVIII, erau numiți „moraliști”. Prin cartea Gânduri diamantine, scrisă în numele înțelepciunii, Vasile Fetescu face din plin dovada calităților despre care vorbeam, pășind în cercul magic al „moraliștilor”. În cele peste 1300 de aforisme, cugetări și gânduri, distribuite relativ egal în ambele cărți, domnia sa ne convinge prin limpezimea și concizia exprimării, prin densitatea gândului și lărgimea cuprinderii. Se regăsește aici aproape întreaga arie
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
un chip inopinat: "Printr-o mecanică celestă al cărei resort ne scapă, Maria Banuș și Cornel Regman au trecut în aceeași zi pragul nevăzut. în îndepărtații ani '50, nimeni n-ar fi putut prevedea modul în care cei doi vor păși - fără să vrea, mînă-n mînă - granița noastră terestră, pentru a fi egal omagiați de același număr al României literare". E. Lovinescu și-a prelungit într-un fel postum existența exemplară, de conștiință directoare, grație fiicei sale devenită personaj central al
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
sau Adam Michnik. Ca și aceștia, a înfruntat regimul comunist, a avut curajul să spună despre negru că este negru atunci când toată lumea, din teamă sau oportunism, prefera să admită că este alb, a suportat anchetele barbare ale Securității, dar a pășit întotdeauna în viață cu zâmbetul pe buze, fără frustrări și fără resentimente. După căderea regimului Ceaușescu, când rezistenții și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a știut nimeni vreodată, adevărații disidenți
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
păcii; poetul aruncă o punte peste timp, desenînd un peisaj care poate fi al erei biblice sau, deopotrivă, al veacului nostru: "gust sărat de furtună/ aduce vîntul din larguri/ răvășind frunza măslinilor// păscîndu-și iezii printre stînci/ ca într-un dans pășesc/ canaanitele// cînd cad primele ploi/ răcorind dogoarea verii/ a pîine caldă/ și a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
alta, dacă contempli fără resentimente efortul demolator al autorului, vei sesiza că Langbein este destul de naiv ca să-și închipuie că strădania lui chiar va avea efect asupra cititorilor. De fapt, demersul lui nu va convinge decît pe cel care a pășit singur pe drumul lepădării; în acest caz, scepticul va găsi în paginile lexiconului încurajări livrești venind în întîmpinarea unui proces care în el s-a petrecut deja: sleirea unui sentiment religios. Un astfel de sceptic va exulta sub imperiul unui
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
firește în limba portugheză. în Bairro Alto, unul dintre cartierele vechi și pitorești ale orașului, alături de cafeneaua A Brasileira, intrată în istoria literară portugheză și universală ca loc de întâlnire a intelectualilor portughezi și în special a lui Fernando Pessoa, pășesc într-un anticariat și... din nou o prezență culturală românească: în volumul omagial pentru istoricul Victor Godinho Magalhăes - purtând așadar un nume care, desigur, obligă -, director al revistei portugheze de istorie economică și socială, dau peste un articol de Maria
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
România pe tărâmul normalității și al prosperității. Având în vedere aceste criterii, cu excepția lui Victor Ponta, niciunul dintre candidații nominalizați până la această dată nu va reuși să împlinească speranțele românilor. Anul 2014 este anul Victoriei, un an în care România pășește într-o nouă etapă, începe să trăiască liber, să gândeasca pozitiv și să spere cu adevărat la o viață normală", încheie Liviu Marian Pop.
Apusul lui Traian Băsescu este aproape. "Încă 111 zile de nedreptate și abuz" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77483_a_78808]
-
că mai mult încurcă. îl luă de braț, nu înainte de a face un semn către automobiliștii care treceau la ceasul acela pe bulevard. Șoferii se opriră, și milițianul, ținându-l de braț pe orbul care mergea în felul lui, dezordonat, păși înainte prin fața mașinilor ce staționau. Rar, cu toată grija, milițianul îl conduse pe zebră liniștindu-i pe conducători. Unul mai tânăr scoate capul pe geam și îl întrebă pe milițian cu un respect prefăcut - ce-are, tovarășe, nu vede deloc
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
ce nu lasă odihna să se transforme în uitare. Un ritm precis, un du-te vino ca un cîntec de leagăn. Pe care îl percep eliberat de spasme. "Kantor îmi spunea că, odată cu bătrînețea, voi părăsi autostrada avangardei pentru a păși pe cărarea care duce spre cimitir. Cel care hotărăște să se odihnească ar putea spune că a coborît din trenul de mare viteză pentru a continua drumul pe jos". ...odihna, ca o tăcere intensă...tăcere de început sau de sfîrșit
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
și "Radiestezia", pe care zadarnic le scrii cu majuscule, că tot atîta valorează. Nu mai acorda credit "capacităților extrasenzoriale, paranormale", cu care ți-au împuiat capul impostorii, șarlatanii și escrocii. Te vei cruța astfel de posibile mari dezamăgiri și vei păși mai ferm cu picioarele pe pămînt. îți mulțumesc pentru răbdarea cu care ai citit aceste rînduri, deși pe moment ți-au produs neplăcere. Dixi et salvavi animam meam.
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și chiar pașii, și chiar picioarele" (cum ștergi cu guma bastonașele). într-un atare mediu ce neîncetat erodează ființa, aceasta își asumă, în ipostaza sa lirică, babilonia lumii zilelor noastre, o identifică cu o babilonie personală, sub semnul unui eșec
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
vedere". Primejdia pe care o poartă acest discurs "care scoate în evidență atît existența unului în multiplu, cît și a multiplului în unu" este caracterul său violent ocazional, deschis tentațiilor propagandei politice. Pe scurt, infernul poeziei tranzitive, în care au pășit poeți precum Maiakovski, Brecht, Nazim Hikmet, Seferis, Neruda, pentru a ne referi doar la cîțiva dintre cei străini. Evident, după cum remarcă Gheorghe Crăciun, "tranzitivitatea nu conduce implacabil la o ideologie politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Liana Tugearu Pășind în holul Teatrului Odeon din București pentru a urmări recenta premieră de dans contemporan Block Bach ești întâmpinat de o baie de imagini care îmbracă pereții, mici pătrate sau dreptunghiuri pictate cu ulei pe pânză, segmente de realitate care, grupate
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
cărui ușurință în mînuirea distincțiilor teologice se prelungește firesc într-o trăire creștină ce este pe măsura devoțiunii cu care participă la slujbele de la Stavropoleos, cum așadar un asemenea tînăr, înzestrat cu toate darurile unui spirit rafinat, a ales să pășească pe drumul teologiei ortodoxe. Nu e vorba de un reproș compătimitor, ci de o curiozitate sinceră. Cum poți să fii astăzi teolog? Firește, mi se va spune că e vorba de chemare, dar chemare unde? Într-o lume secularizată al
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
care i-a dat imensa libertate de a zburda pe câmpiile delațiunii agresive și ale urii drapate în interes național. Sorin Roșca-Stănescu n-a avut nici o ezitare să-l scoată de la ziarul "Ziua", interzicându-i, pur și simplu, să mai pășească în redacție. Se pare că decizia e legată de o inițiativă a Asociației Civic Media, pe care o conduce, de a-l sprijini pe Traian Băsescu. Dacă printre cititorii României literare există vreunul capabil să-mi explice evoluțiile de acest
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
nu le puteam explica, purtam o pălărie cu boruri largi și țineam capul în pământ, auzeam pașii celor care treceau pe lângă mine și nu știam dacă sunt pași de bărbat, de femeie sau de copil, mă simțeam ca și când aș fi pășit pe treptele unei scări întinse pe pământ, eram prea rușinat sau timid ca să mă las văzut, cum să-i fi explicat asta, oare urcam sau coboram scara? M-am ascuns în spatele unei movile, fusese săpat un mormânt pentru cărți vechi
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de viața reală. Dar mai rău - dacă e de negrăit, scri-o! -, mi-am dat seama că mama ta pur și simplu nu vedea golul, nu vedea nimic. Știam că îi e greu, simțeam cum mă apuca de braț când pășea. O auzisem spunând: "Am vederea slabă", dar credeam că e un fel de a mă sensibiliza, o figură de stil, de ce nu mi-a cerut ajutorul, de ce, în loc de asta, cerea toate revistele și ziarele-alea, dacă nu le putea citi
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
provocate de paradigme imagologice nivelizatoare. Disonanțele culturale, parte a unui vocabular anacronic și conservativ, nu își mai au locul în discursurile postmoderne globalizante și hibridizante. În dorința lor de a nu fi acuzați de provincialism cultural, scriitori postcoloniali preferă să pășească într-un loc al tranziției unde diferențele se șterg, unde apar suprapunerile și ambiguitățile, unde, așa cum observă Ngugi wa Thiongo, "limba și literatura ne îndepărtează de noi înșine spre alte identități, de lumea noastră spre alte lumi, separând mințile de
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
și iubire, În stilul său propriu: Tati! Ai grijă, inimile colegelor mele sunt fragile, se sparg și cedează ușor pe când eu sunt chinuită de certitudinea că sunt fata ta! Imediat m-aș Îndrăgosti de tine ... Adonisul meu drag! Victor Olaru pășea cu mare grijă pe frunzele uscate pentru a nu face zgomote inutile și nedorite, se ferea de ramuri cu mâna stângă ridicată ca un scut În dreptul ochilor și Înainta către următorul laț pentru prins iepuri. Se Înoptase și deja trecuse
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt luate de la locul lor și din spărtura falsului zid apăru mai Întâi capul lui Ștefan și după ce acesta se Împiedică și sparse una din oalele de lapte, omul păși În odaia mică. Maria țâșni imediat afară, potrivi bățul de „nu suntem acasă”, cu o viteză de care nu o credea-i capabilă, acoperi cele două geamuri mici și abia pe urmă se apropie de chiupul cel mare și-l
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]