1,159 matches
-
Nu poți.“ „De ce? De ce? De ce?“ „Ți se împute mintea. Mințile fără iubire se hrănesc mereu cu viermi.“ „Cum să ajung la iubire?“ „Nu poți. Nu poți.“ Ceva se întîmplă la puțină vreme după cinci dimineața. Lupta împotriva gîndurilor legate de păduche și împotriva somnului care-i făcea să pară reali, cînd îi apăru imaginea lui Molly Tierney, ca o boare răcoroasă peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anul macului. Încă din iarnă Badislavii priviseră, în palmele pline de bătături, semințele mărunte și cenușii de mac, necunoscute de ei pe atunci, aduse de o șatră care, furând și ghicind în ghioc, străbătea Balcanii. Țiganii vorbeau, căutîndu-și urșii de păduchi, despre floarea minunată care aduce visele, care face pruncii să tacă și să doarmă buștean toată noaptea, care lărgește pupilele muierilor și le face dornice de-mpreunare. Boabele erau bune la prăjituri aromitoare, frământate cu miere, iar din măciulii mulgeai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete ca de femeie ce naște și ca de bărbat cu boașele smulse. Alergau tot mai repede, se apucau ca păduchii, cu căngi și ventuze, de șuvițele de lumină, zvâcneau în sus din șoldurile solzoase, hohoteau din gurile încolțate așezate pe pântece, râgâiau cu fețele deșucheate, sașii, de pe bucile șezuturilor. Erau demonii, care începură să izvorască din cercul fermecat ca o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete și roz și galbene, asemenea literelor disparate dintr-un rebus convex. Pădure tăcută, vidă și singură, acoperind fundații străvechi. M-am imaginat un moment minuscul ca un păduche, explorihd pădurea cea stearpă, călcând pe solul ei elastic, prinzând în palmă trunchii groși, semitransparenți, de substanță cornoasă. Incercînd să trasez pe o hartă inextricabila Sandală de sub pașii mei. Am desprins din locașul ei mașina de tuns. Am acționat-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
E vreun film frumos?" "Nu, mă duc prin oraș, tanti. Nu e păcat de soarele ăsta?" "Du-te, Marioaro. Mă duc și io să văd ce-i cu ăsta mic." Leandrul din lădița putredă, cu frunzele lui ascuțite, pline de păduchi, și cu inflorescențele roz-viermănoase, își amesteca damful greu cu duhorile de bucătărie și de lături ale mahalalei. Stratul cu lalele ardea sub cerurile dumnezeiești cu flăcări galbene și roșii. Cum sufla o briză caldă, dar răvășitoare pentru păr, Maria își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că exiști, că ești într-o istorie care vine de undeva și duce undeva, chiar și la altă suferință abominabilă. Cu mine-a fost însă altfel, cu femeile e altfel. Eu am zăcut în crisalida mea ca o femelă de păduche țestos, degenerată, numai pântec plin de grăsime și ouă, fără ochi, fără sistem nervos, fără speranță și așteptare. Nu ca o conștiință care gândește pînă-și termină gândurile și rămâne goală până la sfârșitul timpurilor, ci ca un gând, al cuiva mult
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luni la rând, acele băi cu hipermanganat? Avusesem cumva vreo oribilă sau doar neplăcută boală de piele? Mișunau sub pielea mea sarcopți orbi, cu firișoare lungi ieșind din ciotul labelor? Sau, prin jungla cu arbori supli a părului meu, foiau păduchii? Cât despre fiole, aș putea să jur că nu fuseseră pentru mine. La Voila îmi ciuruiseră de nenumărate ori fundul cu penicilină sau streptomicină pentru orice fleac de răceală, dar de fiecare dată putusem să văd bine, trezit în miez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
figură de funcționar. Femeia-păianjen, nimic altceva decât o pițipoancă plină de coșuri pe bărbie, tocmai își dădea jos din jurul șoldurilor labele negre și păroase de cârpă umplută cu câlți. Înghițitoarea de șerpi era în capot și căuta în cap, de păduchi, cimpanzeul, ținîndu-l în poală ca pe-un copil. Năvăli înspăimîntată, cu o bucată de ziar vechi în mână, și baba-n lameuri, care lăsă deschisă, de uimire, ușa barăcii. "Aha! Uite dovada! Voi singuri v-ați trădat!" Stănilă smulse ziarul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
învelită în praf de moloz, rodind plante monstruoase în toate crăpăturile, cu un balcon de fier forjat la singurul etaj, dantelat ca un portjartier de mătase neagră, cu o lădiță de lemn în care se usucă un leandru plin de păduchi, ochi în ochi cu acel craniu enorm în care o dată a fost memorie și voință, spart însă acum și cu resturi de scalp mucegăit, așteptam din clipă-n clipă să fiu luat în posesie, să fiu eu cel văzut cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uneori și, mai târziu, pe masa mea de lucru, le aranjam în șiruri evolutive, ridicîndu-l pe primul ca să văd în el o lumină larvară, acel azur nediferențiat de la ora unsprezece a lunii martie, indolent și moale ca o femelă de păduche lânos, apoi al doilea, cu lumina deja structurată, cu foițele embrionare invaginate, cu canalul neural deja vizibil - era amiaza puternică de iunie -, al treilea, al patrulea, al cincilea, în care lumina își repeta filogenia, în care-i creșteau branhii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fragede ca tulpinele de păpădie. Luminate de cântarea de aur, zidurile beciurilor se făcură și ele străvezii ca zgârciurile, lăsând să se vadă, pe coridoare, gardienii, iar în celelalte beciuri de taină nenorociții uitați acolo de decenii, cu licheni și păduchi lânoși încrustați în spinare. De departe, fortăreața se zărea acum ca o uriașă biserică de cristal. Curând, gardienii crezură și ei, se scopiră și ei și descuiară porțile pentru frați, mai ales că lui Selivanov i se dezvăluise taina nașterii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai avea răbdare până diseară, când aveau bilete la circ. Era foarte mândru că avea să fie printre primii copii care vedeau noul spectacol, pe Yoga, dresura de purici... Se-ntreba însă cum or arăta puricii ăia. Ii confunda cu păduchii, din care mai aveau în cap unii copii. Și el avusese o dată ouă de păduchi, lindeni, cum le zicea, și-l trimiseseră acasă de la școală. Ce rușine pățiseră! Mama-l pieptănase atunci bine-bine și-l dăduse-n cap cu gaz
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fie printre primii copii care vedeau noul spectacol, pe Yoga, dresura de purici... Se-ntreba însă cum or arăta puricii ăia. Ii confunda cu păduchii, din care mai aveau în cap unii copii. Și el avusese o dată ouă de păduchi, lindeni, cum le zicea, și-l trimiseseră acasă de la școală. Ce rușine pățiseră! Mama-l pieptănase atunci bine-bine și-l dăduse-n cap cu gaz, care putea ca-n sala de cinema sau ca-n magazinul de jucării "Scufița roșie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea ca-n sala de cinema sau ca-n magazinul de jucării "Scufița roșie" de la Obor. Scăpase atunci de ei, dar din când în când mai lua de la Puică: li se atingeau capetele când, chipurile, îl ajuta la lecție... Dar păduchii nu puteau fi dresați. Animalele-nnebuniseră în menajerie. Parcă erau în junglă. Portarul îi lăsă să intre pe degeaba. Îl cunoștea pe tatăl lui Jean. Intrară-ntr-o hală uriașă, unde cuștile erau așezate pe două rânduri, cu o cărare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai îndulcea traiul și începusem a pune bani deoparte cu gând să mă întorc la școala de la Iași. Iarna din 1916-1917 a fost de o asprime cumplită, așa cum vine la câteva decenii odată, pe lângă gerurile și zăpezile mari, se adăugau păduchii și tifosul exantematic. De exantematic nu a murit toată lumea, dar de păduchi nu scăpa nimeni. Casa noastră era în apropierea unui spital militar, zilnic plecau de acolo multe coșciuge și cu vremea ajunsese de nu mai impresiona pe nimeni, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mă întorc la școala de la Iași. Iarna din 1916-1917 a fost de o asprime cumplită, așa cum vine la câteva decenii odată, pe lângă gerurile și zăpezile mari, se adăugau păduchii și tifosul exantematic. De exantematic nu a murit toată lumea, dar de păduchi nu scăpa nimeni. Casa noastră era în apropierea unui spital militar, zilnic plecau de acolo multe coșciuge și cu vremea ajunsese de nu mai impresiona pe nimeni, într-atât se amesteca viața cu moartea. Zilnic cincisprezece, douăzeci de morți era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că oamenii au aceleași simptome, indiferent dacă înghit fertilizator organofosfat sau inspiră gaz sarin? Exact aceleași. Dar, până acum, aceste chimicale agricole erau sub formă de lichide ce nu se evaporau. De aceea, le putem pulveriza peste trandafiri ca să omoare păduchii. Au și o asemenea întrebuințare. Cum gazul sarin este un organofosfat sub formă gazoasă, medicii au realizat că simptomele provocate de acestea pot fi tratate la fel. Așa au dobândit minimul de cunoștințe necesare. Mulțumită incidentului Matsumoto am descoperit acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mult mai profundă decât cea pe care mi-a produs-o vreodată un om viu. Dar doica îmi povestise toate astea și repetase povestea întregii lumi... Cu un cerșetor jegos! Ea îmi spunea că îi umpluse soției mele patul de păduchi și, pentru asta, a fost chiar nevoită să meargă la baie. Ce înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acele sicrie pe roți? Când staționam, erau scoși doar morții. Restul? Mai departe. Unde? Întebarea asta ne scotea din minți... În sfârșit, ne-am oprit. Cazarea? Din nou într-un țarc... Foamea rodea ca o fiară. Nu au întârziat nici păduchii... Au venit foarte repede zilele reci și ploioase. Rușii au spus că ne vor duce într-un lagăr de muncă. O rază de speranță în mai bine ni s-a cuibărit în suflet... Într-una din acele zile, pe care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat delegatul. Mustăcind a râde și trăgând cu coada ochiului la cei din jur, moș Dumitru a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un amant, nu ai fi fost atât de al naibii de neliniștită din cauza mea. Îmi aruncă un zâmbet care era la fel de subțire și de dubios precum cauciucul unui prezervativ refolosit: — Nu? Pun pariu că ești genul de tip care ar putea descoperi păduchi În capul unui chelios. Și cine zice că eram neliniștită din cauza ta? Doar că nu-mi place să mi se invadeze intimitatea. Uite ce e, cred că mai bine ai lua-o din loc. Și cu asta, Îmi Întoarse spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un coteț de găini ca să fii măsurat, comparat și recunoscut. * Am fugit din mariajul meu. O fată de optsprezece ani. Nu foarte educată și singură-singurică pe lume. Nici nu mai țin minte de câte zile hoinăresc din loc în loc. Am păduchi în păr și lenjeria mea de corp miroase. Mă gândesc să renunț. Aproape că o fac. În cele din urmă reușesc să dau de Zhao Taimo, care este acum noul președinte al Universității din Shan-dong. Sunt sigură că mă ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
diplomă. Nu am terminat nici măcar școala primară. Dar încerc să nu mă simt descurajată. Mă forțez să merg la soția domnului Zhao, Yu Shan, ca să o implor pe ea. Își joacă rolul cu pasiune. Povestește despre chinul ei, își arată păduchii din păr și bășicile de la picioare. Înduioșează auditoriul. Nu plânge, zice Yu Shan. Nu-ți face griji. Știu pe cineva care s-ar putea să-ți fie de ajutor. Lasă-mă să mă ocup de asta și o să te caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sătenii. O să-mi fie groaznic de dor de ei, însă războiul a ajuns în momentul crucial. Soțul meu își instalează din nou cartierul general în dormitorul nostru. Am tot dormit în grajduri de măgari. Sunt înțepată de țânțari, purici și păduchi. O înțepătură aflată sub bărbie mi se umflă atât de mult, că iese în afară ca o gușă. Pentru a evita raidurile aeriene ale lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se deplaseze după apusul soarelui. Munca în exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
formând facțiuni, provocând dispute, punând la cale demolări. Urmări un bărbat și o femeie de vârstă mijlocie care țipară, când se văzură, se îmbrățișară și începură să flecărească pe două voci. Se aștepta să-i vadă curățându-se reciproc de păduchi pe care să-i mănânce. Psihologii evoluționiști aveau măcar acest drept. Creaturile străvechi încă ne locuiau și nu ne vor părăsi niciodată. Dimineața plină de prezentări îi confirmă impresia că domeniul arăta un respect nemeritat unei mâini de saltimbanci abili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]