8,329 matches
-
știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul rând, acolo era balonzaidul. În buzunare nu avea nimic, doar o cutie de chibrituri și un pachet de Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rând, acolo era balonzaidul. În buzunare nu avea nimic, doar o cutie de chibrituri și un pachet de Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dr. Czinner dispăruse. Fiecare gară a fost supravegheată de poliție, fiecare mașină oprită. Nici o mirare că zvonul c-ar fi fost ucis de agenții guvernului se răspândi cu repeziciune“.) Nu credeți că e necesar să se Îmbrace cineva excentric, cu pălărie mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea? — Cred că e fatal, spuse domnul Savory. Nu se simțea chiar În largul lui și privi pe furiș spre omul bisericii În timp ce vorbea. — Eu nu sunt poet. Un poet e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi, adăstă o clipă În fața oglinzii, ca să-și aranjeze părul și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele din hol. Nu mai avea intenția să se cocoațe pe acoperișuri Încă o dată În acea noapte. Singurul lui moment de ezitare fu când văzu liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
revolverul cumpănit și descărcat În aceeași clipă, toate Îl făcură să se simtă cuprins de mândrie. Am ucis un om. Își lăsă pelerina să fluture, deschisă, În briza nopții; Își netezi vesta; pipăi cu degetele lanțul de argint; Își ridică pălăria moale și cenușie, făcută de cel mai bun pălărier din Viena, dar puțin prea mică pentru el, pentru că fusese șterpelită din cuierul unei toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu țineau În poșetă nici măcar mărunțiș, ci doar un tampon de pudră, un ruj, o oglinjoară și, poate, câteva prezervative. Până la urmă găsi ceea ce căuta, ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul Îi era răvășit și respirația ei mirosea a băutură. N-am de ales, spuse ea. Trebuie să ajung Înapoi În tren. Trimite un om cu mine și-i dau banii. Controlorul de bilete clătină din cap. El Însuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oricare altul care va fi deznodământul procesului, dar era hotărât să-i dea o formă superficială de legalitate, fiind convins că totul trebuie făcut așa cum se prevede În regulamentul editat În 1929. Cu mâinile Încrucișate liniștit În fața lui și cu pălăria ponosită așezată pe podea, la picioare, dr. Czinner se lupta inutil cu ei. Singura satisfacție pe care se putea aștepta s-o obțină era să se recunoască caracterul ipocrit al acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost necăjit din pricina unor afaceri, asta-i tot. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de existența lui. — Uite acolo una liberă. Picioarele li se Întâlniră pe sub masă. Franțuzoaica se retrase, legănându-și șoldurile, și În scenă intră un bărbat ce veni din culise rostogolindu-se peste cap. Omul se ridică În picioare, Își scoase pălăria și spuse ceva În turcă, făcând pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se aplecă În față până ce ajunse cu fața lipită de picioare și rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un bărbat ce veni din culise rostogolindu-se peste cap. Omul se ridică În picioare, Își scoase pălăria și spuse ceva În turcă, făcând pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se aplecă În față până ce ajunse cu fața lipită de picioare și rosti un singur cuvânt. Toți domnii turci râseră iar, și chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei de miere de după divorț și mi-a povestit totul Într-un minut. Totuși, asta nu Înseamnă că știu, de fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele În 1972. Este superbă, i-am răspuns. Felul În care arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fapt, ceva despre ea. —Ziua În care s-a pronunțat divorțul meu a fost minunată, de fapt, spuse Lauren de sub pălăria de soare neagră, cu boruri mari, pe care o scosese din sacul ei de canafas, marca Hermès. Îți place pălăria? Yves Saint Laurent i-a dat-o mamei mele În 1972. Este superbă, i-am răspuns. Felul În care arăta Lauren la plajă era incredibil de șic. Trupul ei mlădios, minion, avea o delicioasă culoare de cafea cu lapte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
m-am dus Înapoi la masa noastră, să stau cu Gerski și Oksana. De unde stăteam, zăream cu coada ochiului cum Înainta Lauren. Îmbrăcată cu o capă din blană de culoarea mierii creată În anii ’60 de Givenchy și cu o pălărie asortată, ambele moștenite de la mama ei, Lauren arăta ca o foarte rafinată eschimosă, iar când se apropie de Monterey, deveni destul de limpede că el o observase cu mult Înainte ca ea să ajungă lângă el. Se opri din conversația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Început să merg pe Fifth Avenue, uitându-mă după un taxi. Pe neașteptate, am auzit o voce cunoscută venind din spatele meu: —Sylvie! Sylvie! M-am Întors și l-am văzut pe Milton În spatele meu. Era bronzat și purta o pălărie afgană și o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din preț până o să ajungă să coste ca atunci când era nou, zice. Îmi place foarte mult, dar o să-l cumpăr așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea se bulucește în jurul nostru, femeile - îmbrăcate în maieuri fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă mere glasate pe băț și sorbet din pahare de hârtie. Totul e plin de praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi, zicând: — Am impresia că, oricâți aș omorî, tot nu e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea Emil doarme dus sub pălăria mucegăită în magazia închisorii, gemenii stau pe genunchiul tatălui, cu nasurile lipite de geam, mama lor se sprijină cu tîmpla de umărul soțului, fata în minijupe își mișcă genunchii goi în ritmul mizicii, o bătrînă cu ochelari, care împletește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbi. Vă dăm cinci invitații a cîte două locuri: rîndul trei, locurile doi-unsprezece spune directorul adjunct, începînd să aleagă dintre invitațiile din fața sa imediat ce-l vede pe Mihai intrînd. Aș vrea mai multe îngînă Mihai, scuturînd încet fulgii topiți pe pălărie. N-am... face un gest larg cu brațele directorul adjunct. Zău! Vă dau la spectacolul al doilea, dar la premieră avem, afară de oficialități, prietenii noștri, ai teatrului, ai dumneavoastră inclusiv. Vă rog să nu mă omorîți! schimbă el vorba, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din umeri, murmurînd ceva. Mulțumește pentru invitații și iese, nemulțumit profund că nu are mai multe invitații, să-și poată chema colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic pălăria, să nu-i fie smulsă și-și ridică gulerul. În pauzele lungi dintre rafalele vîntului se oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]