1,696 matches
-
propriului eu, necesitate crudă, ineluctabilă și mintea lui Grimus spărgând zăgazurile. Ca o bătaie de aripi, eul său intra zburând. Fiul meu, fiul meu, ce tată a mai dat naștere unui asemenea fiu, așa cum fac eu, cel steril. Lumina a pălit în sfera strălucitoare. Transferul era complet. Am dat drumul mânerului - trupul îmi aparținea și-l puteam controla iarăși. Și-a slăbit și el strânsoarea. Sfera a căzut. Și s-a făcut țăndări pe podeaua de piatră. — Acum, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am Întrebat. — N-am putut ajunge pînă acolo, Însă mă Îndoiesc. Ori mă Înșel eu de-a binelea, ori respectivul Requejo există În același plan ca fecioara de la Fátima. Îți pot spune doar numele cui ridică corespondența: Nuria Monfort. Am pălit. — Nuria Monfort? Fermín, ești sigur? — Am văzut cu ochii mei cîteva chitanțe. Pe toate apărea numele și numărul țidulei de identitate. Deduc, după fața de vomă pe ai căpătat-o, că această dezvăluire te ia prin surprindere. — Oarecum. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am intervenit eu, nerăbdător să schimb subiectul. Nici tatăl dumitale? insistă Fermín, care se distra de minune. — Nu. Dar s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
veche, fiindcă atunci cînd va crește mare voia să se facă soldat... — Vă simțiți bine, domnule Romero de Torres? Pe mine, apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aștept acolo, am zis eu. Am considerat de la sine Înțeles că toate Întîlnirile mele cu Bea urmau să aibă loc Între zidurile acelei case vechi, că restul orașului nu ne aparținea. Mi s-a părut chiar că fermitatea atingerii ei pălea pe măsură ce ne Îndepărtam de locul acela, că forța și căldura ei se diminuau cu fiecare pas. Ajunși pe promenadă, am constatat că străzile erau, practic, pustii. Aici n-o să găsim nimic, zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Îi scăpa prin pori. — N-or fi ăștia pantalonii de marinar pe care ți i-a pus augusta dumitale mamă, ilustra rîndășiță? Ar fi mare păcat, căci mi s-a spus că Îți veneau de minune. Chipul inspectorului Fumero păli și orice expresie Îi fugi din privire. — Ce-ai spus, nenorocitule? — Spuneam că mi se pare că ai moștenit gustul și grația doñei Yvonne Sotoceballos, damă din Înalta societate... Fermín nu era un om corpolent și primul pumn fu suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alt loc de muncă fără știrea lui. Sanmartí m-a convocat În biroul său, rănit de această ingratitudine. Mi-a pus mîna pe obraz și a făcut un gest de mîngîiere. Degetele Îi miroseau a tutun și a sudoare. Am pălit. — Femeie, dacă nu ești mulțumită, nu trebuie decît să-mi spui. Ce pot face pentru a-ți Îmbunătăți condițiile de muncă? Tu știi că te apreciez și mă doare să aflu de la terți că vrei să ne părăsești. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acești câțiva araci dintr-o grădiniță de pe fața Însorită a muntelui. Ei nu sunt multifuncționali, ci frumoși. Muntele e frumos și falnic și măreț și În prezența lor. Tutorii neproductivi care se cred mai importanți decât planta ar trebui să pălească. Cu stimă, dintr-un sat românesc de munte, Zare Popescu. * Încercase, pe rând, să răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru eliberarea captivilor săi. Dar aceasta nu era ușor. Pentru că prizonierii nu se aflau la ea, ci sub paza unei vrăjitoare cu mult mai puternică, Morgana, Doamna Lacului și numai la gândul că trebuia să se reidice împotriva ei, Faleria, păli de frică. Arătându-i primejdiile acestei întreprinderi, ea l-a condus la locuința Morganei. Pentru a ajunge acolo, Roland a trebuit să se măsoare cu același paznic al podului, prea puțin îndatoritor, care învinsese și făcuse prizonieri atâția cavaleri și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aduce la îndeplinire pioasa lor datorie. El a propus tovarășuluiu său să poarte cadavrul lui Darninel împreună, pe umeri, împărțind astfel povara scumpelor rămășițe pământești. Mergând cu pași repezi cu prețioasa lor sarcină, ei au văzut că stelele începeau să pălească și că umbrele nopții aveau să fie în curând risipite de auroră. Tocmai în clipa aceea Zabrino, pe care vitejia îl împinse deprte de tabără în urmărirea fugarilor, întorcându-se, a intrat în pădurea în care se aflau cei doi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în culori se mistuie lumina, Când rătăcind, cu fiecare gând, O floare-și pierde, renunțând, stamina? Nu-s eu acela și nici nu pot să fiu, Prea grea e zarea adormită-n mine, Opriți acum, izvorul siniliu Ce-nsuflețește
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
s-a nimerit să fie pe moșia lui... ― Păi și eu mă gândeam la lucrul aista, iar din urmă vine fata... Și zilele treceau cu tot felul de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urmă i-o venit omului mintea la cap!” Și gata... Ușor de zis, măi Dumitre... Ușor... Numai să nu fii în locul meu... Dumitru a rămas puțin pe gânduri și apoi a redeschis vorba: ― Să știi, Todiriță omule, că m-o pălit un gând, așa ca și cum ar trăsni din senin! ― Cum te știu eu sturlubatic, ți-o fi venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rostogolești spre dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul care te-a văzut unde te-ai întins la pământ? ― Am făcut, bre Marini, da’ una-i instrucția șî alta-i glonțu’ vinit di la inamic, cari nu alegi. Pălești pi cini nimerești... Ningea din zori de zi. Se părea că până la urmă omătul se va așeza cu nădejde... ― Știți ce lipsește acum, băieți? - a întrebat Dumitru pe cei din preajma lui. ― Mai rău decât ce se vede ar fi un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar fi anunțat că se joacă în parodie, da, mai du-te-vino! Dar așa, e mai adecvat în uniformă. Și mai bine să lăsăm discuția și să mai facem o repetiție, că, știți, cât sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit la un vers, dar noroc că nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri, buzdugane sau măciuci de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În ceva mult mai deznădăjduit, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se opriră. - Arcași... spuse Oană. Voievodul trece la lupta de hărțuială fără cavalerie... Încep ceasurile nopții. 3 iulie 1476, ora 3 dimineața, Ștefănești, Moldova Noaptea fusese senină, dar cu aproape un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă s-ar fi grăbit să-și Încheie drumul ca să lase loc acelei tăceri care aducea cu ea presimțirea negurii. Pe măsură ce se apropiau de lunca Siretului, Apărătorii simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea În mâna dreaptă. Pe metereze, străjile Își continuau patrularea. Noaptea era liniștită și senină. Dar stele Începeau să pălească spre Răsărit. 3 iulie 1476, ora 4.30, Ștefănești, Moldova Mâna Erinei era caldă. Surprinzător de caldă, În răcoarea zorilor. Se obișnuise cu ea așa cum, poate, ea, Erina, se obișnuise cu războiul. Se obișnuise prea mult. De când se Întorseseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au grijă să se respecte legile Maiestății Sale, regele George al Marii Britanii. Spre nord, tabăra militară se oglindește în rândurile civililor, în șirurile de bungalouri vopsite în alb, unde locuiesc administratorii și soțiile lor. Rezistența acestui al doilea grilaj a pălit și a slăbit cu timpul, pe măsură ce rânduielile mai vechi se ofileau discret sub căldura soarelui indian. În centrul orașului este Fortul, un circuit lung de o milă, cu pereții din pietriș de un roșu brutal, împrejmuind cu zidurile sale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ierarhii și, deși uneori ai putea spune că să închizi ochii la ceva este o virtute, există niște limite și unele lucruri nu trebuie tolerate, indiferent cine le săvârșește. Văzând-o pe Charlie Privett-Clampe cum năvălește spre el, Sir Wyndham pălește vizibil. Presimte astfel de situații de la cincizeci de pași. Minty s-a apucat iar de vechile-i metehne. Strânge ultima telegramă în pumn până se face un cocoloș mic, telegrama care spune că cifra morților de la Amritsar a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plin de umor și încredere de sine. — Edwin T. Baker, la dispoziția dumneavoastră; toată lumea îmi spune Sweets. Ești prieten cu mica mea Stea strălucitoare? Jonathan pare îmșurubat în scaun. Nu apucă mâna întinsă. Buna dispoziție a lui Sweets începe să pălească. — Sweets, zice Star. Am crezut c-ai ținut minte să nu apari când este tata în oraș. — El este tatăl tău? E mult prea tânăr ca să fie tatăl cuiva. — Nu te prosti! El este Jonathan. Este... prietenul meu. Pare ofensată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o-nșeală și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
În schimb, cânt. Precum opere de artă norii plutesc, Stelele cu durere în inimă se prăbușesc. În Calea Lactee, Păstorul și Fecioara se întâlnesc. Când al toamnei vânt de aur îmbrățișează roua de jad, Toate iubirile de pe pământ, oricât de multe, pălesc. Pasiunea lor se scurge-ntr-o clipită. Un vis numai le pare lor ziua fericită. Îndura-vor oare un alt drum către casă? Dacă iubirea lor mereu poate dura, Atunci de ce tânjesc noapte și zi împreună să stea? Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dimineața și ar vrea să evite îndatorirea de a acorda audiențe. E lipsit de tragere de inimă, mai ales când trebuie să-și aștearnă semnătura pe decrete și edicte. Când piersicii înfloresc, dorința de intimitate a Majestății Sale începe să pălească. Țăranii au început să se răscoale, mă informează el. E rușinat de incapacitatea sa de a schimba situația. Cel mai îngrozitor coșmar al său a devenit realitate - țăranii au început să se alăture răscoalei din Taiping. Din toate părțile vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]