4,413 matches
-
în ceruri, adică trăirea împreu �nă cu Iisus Hristos și în unire veșnică cu Dumnezeu. De bună seamă, suferin �ța îndurată nu are comparație cu slava cerească de care s-a învrednicit. Mucenicul trăiește în comuniune cu Dumnezeu în viața pământească, iar după sfârșitul său locuiește în comuniune permanentă și neîncetată cu Domnul, cu �noscând în mod desăvârșit fericirea deplină în iubirea dumnezească. El va primi însutit ceea ce a lăsat aici, împărățind împreună cu Iisus Hristos în veșnicie. Pentru jertfa sa și
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
Nichita Stithatul, referindu-se la bolile trupești și la semnificația lor duhovnicească, ne spune că: „Bolile sunt folositoare celor începători în viața virtuoasă. Ele fac trupul neputincios, ca să-l ajute în vestejirea și slăbirea aprinderii aflătoare în el; iar cugetul pământesc al sufletului îl subțiază, în vreme ce-i întăresc și îi împuternicesc curajul, de poate spune după dumnezeiescul apostol: < >(2Cor.XII,10). Dar pe cât sunt de folositoare bolile acestora, pe atât de vătămătoare sunt ele celor ce-au sporit în ostenelile virtuților
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi pot golănii cerul și mintea. Nu-mi poate săpa nimeni pământul meu cu moartea. Nu-mi poate îndoii nimeni coloana și nici bate viața. Dreptul nu se naște din pământescul a fi a unuia s-au a altuia. Unii își arogă ce nu le este în putință în mizeria lor de viață. Coloanele și luxul nu le spală murdăria din interior. Autoflagelarea a pus stăpânire pe unii dintre noi. Stingem
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
asumată de întrunirea conciliară (sinodul apostolic) de la Ierusalim: începând cu Corneliu și familia sa, apoi continuând prin călătoriile misionare ale Sfântului Apostol Pavel, neamurile au devenit un Popor; Poporul lui Dumnezeu, ethne au devenit laos (FA 15, 14). Neamurile - realități pământești, "carnale"- au devenit vin popor, realitate din ordinea iconomiei mântuirii. Pentru autorul Faptelor Apostolilor, Duhul Sfânt este în primul rând principiul dinamic al mărturiei apostolice, care asigură extinderea și creșterea Bisericii. Cu siguranță în acel moment s-a pus începutul
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
prezent la nașterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria la Botezul Său în Iordan, la întemeierea Bisericii la Cincizecime. Lucrarea Duhului în Biserică ar fi, într-o măsură, independentă de ceea ce a fost realizat de Iisus Hristos în timpul vieții Sale pământești. Biserica trăiește în perspectiva eshatologică, de aceea funcția ei profetică i-ar da libertatea să întrerupă continuitatea ei istorică, apostolică. Însă taina Bisericii nu se poate înțelege decât dacă cele două "iconomii"a Fiului și a Duhului Sfânt se păstrează
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
cel nou, despre care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus că se va naște din apă și din Duh (Ioan 3, 5), Paracletul nu Se va mărgini să-l lumineze lăuntric, ci îl va călăuzi pe potecile aspre ale vieții pământești. În ultima Sa cuvântare de după Cina cea de Taină, Domnul Însuși a schițat principalele linii pe care se va desfășura lucrarea Sfântului Duh. El nu a limitat-o la mediul haric al Bisericii, ci a arătat că aceasta se extinde
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
în sine pe Dumnezeu și pe om, văzutul cu nevăzutul, creatul cu necreatul. Această Persoană divino-umană se extinde prin lucrarea Sfântului Duh în umanitate și ne face părtași de viața dumnezeiască de care este plină umanitatea Sa. Dacă în timpul vieții pământești Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost în chip misterios, tainic prezent între noi: văzutul 1-a arătat, dar 1-a și învăluit pe Cel nevăzut, acum, după Cincizecime, noi nu ne mai putem atinge trupește de Iisus Hristos, ci tot
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
veselie, că au fost învredniciți să stea înainte lui Dumnezeu și să se bucure de Frumusețea nespusă a slavei Ziditorului nostru. Către viața îngerească îndemnându-ne Apostolul, ne-a poruncit să ne bucurăm pururea” . Sfântul devine, încă din această viață pământească, colaborator al Domnului în opera Sa de mântuire a lumii prin frumusețe. “Frumusețea care salvează lumea”, despre care vorbește Dostoievski în romanul său “Idiotul”, se găsește în realitatea descrisă de rugăciunea adresată de Biserică la Utrenie Maicii Domnului, persoana umană
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
Astfel, „Intersubiectivitatea și afirmarea reciprocă face ca Tatăl, trăindu-se ca Tată, trăiește ca Tată toată subectivitatea filială a Fiului; subiectivitatea Fiului Îi este interioară, dar ca unui Tată. Îi este nesfârșit mai interioară de cum îi este interioară unui tată pământesc subiectivitatea filială a fiului său, sau de cum îi este interioară unei mame subiectivitatea filială a fiului ei, făcând-o să se poată substitui fiului ei și să trăiască cu mai multă intensitate decât el bucuriile și durerile lui. Dar precum
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
despre sărbători zicând așa: "Ziua întâi a săptămânii - care se numește duminica pentru că este închinată Domnului Care a înviat în ea din morți și ne-a arătat dinainte și ne-a încredințat învierea cea de obște, în care orice lucru pământesc va înceta - sa o sfintești și sș nu faci în ea nici un lucru din cele ale vieții, afară de cele neaparat necesare, iar celor aflați sub ascultarea ta sau împreună cu tine să le dai toată ușurarea, ca să slaviți împreună pe Cel
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
făcută între iconostas și citirea în taină a rugăciunilor în sensul despărțirii și ascunderii de credincioși este greșită dovedind o neînțelegere a sensului iconostasului. Iconostasul nu ascunde ci descoperă realitatea veșnică a împărăției cerurilor, el nu desparte ci unește Biserica pământească cu cea cerească pentru că iconostasul nu este un perete despărțitor ci un suport pentru icoane. Icoana învață, descoperă și unește de aceea iconostasul oferă toate posibilitățile unei participări depline și conștiente în cel mai înalt grad la Sfânta Liturghie. „Deplinătatea
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
căreia curgea din belșug sânge polinezian - ba chiar dinspre antipozi și care se recomanda stăruind răspicat și poruncitor, cu mândrie și nesfârșită grație trisilabică, cu numele de CA-LA-FIA, tot ea ocrotitoare și a teritoriilor din dreapta Indiilor, nu departe de “Paradisul Pământesc” ... Californienii au fost întotdeauna un popor în continuă mișcare, începând cu Hernan Cortes - cuceritorul spaniol al Mexicului care pe la 1535 a navigat înspre nord, în căutarea unei insule situată în apropierea “tărâmului paradisiac” , conform consemnărilor din “Las Sergas de Esplanadean
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
a fost nevoie ca pleoápele (care o realizează) să se evidențieze printr-o sacadare improprie în mod „normal”, în hiat. Desigur, și pentru a rima cu ape. Dar și apele sunt o sugestie a trecerii. Neputința de a ameliora destinul pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
mod „normal”, în hiat. Desigur, și pentru a rima cu ape. Dar și apele sunt o sugestie a trecerii. Neputința de a ameliora destinul pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume. Bucuriile fac mariaj cu suferința - care domină, în acest registru, poemele (Iubire nu, o, nu cari
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
creat/ Voi cântăritori de muștar și chimen/ Judecători, scribi și preoți,/ Plini de filacterii și ură.” („Vai de voi”). Poezia religioasă a lui Petru Lascău se menține într-o dimensiune general-umană, trăirile nu sunt hiperbolizate, amplificate, voința divină sau firea pământească a omului - „o, Iacov, fiul marilor părinți/ ești singur în noaptea din pustie/ cu pofta inimii mereu mai vie/ de case, de avere și arginți.” („Iacov”), fiind redate în detaliu și fără ambiguități inutile. Patosul cu care Petru Lascău scrie
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
Cele două poeme care alcătuiesc volumul de față - “Rază pentru ochi senini” și “Fântâna în clocot” - surprind cu sensibilitate dorința poetului de a pune ordine în propria relație cu Creatorul, de a elimina orice contradicție ce mai există între omul pământesc și cel spiritual, dar și fiorul dragostei, remarcabil transpus în ludic. Volumul de versuri „Trecerea prin icoană” - partea întâia, de Ionatan Piroșca, a apărut în 2009, la editura Hypogrammos, din Oradea. Volumul este dedicat Sorinei, soția autorului, fără de care, “scrierea
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
Cele două poeme care alcătuiesc volumul de față - “Rază pentru ochi senini” și “Fântâna în clocot” - surprind cu sensibilitate dorința poetului de a pune ordine în propria relație cu Creatorul, de a elimina orice contradicție ce mai există între omul pământesc și cel spiritual, dar și fiorul dragostei, remarcabil transpus în ludic. Cartea aceasta a apărut după ce poetul, care deja suferea de o paralizie foarte veche, a mai aflat ceva: că a primit un carcinom (cancer) hepatocelular malign care, omenește vorbind
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
trebuie să mor, trăind printre vii.” În „Baladă”, poezie ce amintește de simbolismul versurilor lui Bacovia, elanul sufletesc al poetei este „temperat” de multitudinea instanțelor memorative ce rezultă din sugerarea ideii de curgere ireparabilă a timpului. Este interesantă evocarea timpului pământesc, finit, în care autoarea înregistrează pasiv anumite stări de conștiință predominate de afect. Poemul se detașează tocmai prin talentul cu care poeta reușește să comunice emoția. “Frunzele plouă/ în cadența timpului/ se aștern/ pe mantia pământului/ și mor/ uitând de
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
Isus Hristos. Sigiliul Duhului Sfânt Iată de ce, pe parcursul a 13 prelegeri, suntem învățați asupra fundamentelor credinței creștine în materie de preschimbare a vieții, mai precis, a caracterului. Pe de o parte, Iosf Țon ne demonstrează pe baza Scripturii, deosebirea dintre „firea pământească” și trupul nostru, precum și dintre spirit și suflet. În final, ne dezvăluie secretul unei vieți împreună cu Dumnezeu, care constă în locuirea Duhului Sfânt în interiorul nostru. „Duhul Sfânt este Dumnezeu venit în noi. El este Cel care ne-a dat credință
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
daniile de 12.000 fl. din punctul prim și 60.000 fl. din punctul al patrulea, să se solvească din massa rămasului meu, ca astfel acele danii să poată fi primite fără nici o prescurtare sau detragere. 6. Astrucarea rămășițelor mele pământești o încredințez iubitei mele soții, însă o rog, ca să o facă cât se poate de simplu și cu cheltuieli cât se poate de puține, chemând să funcționeze numai exclusiv preotul român din Pesta; în loc de cheltuieli zadarnice să împartă între săraci
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR...(EMANUIL GOJDU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367186_a_368515]
-
nr. 87 din 28 martie 2011 Toate Articolele Autorului Despre relația istorie - eshatologie, timp - veșnicie Istorie - eshatologie Din perspectiva Ierusalimului, relația istorie - eshatologie, se raportează la cele două dimensiuni pe care Cetatea Sntă și le-a asumat dintru început: Ierusalimul pământesc, istoric, circumscris unui timp și spațiu și Ierusalimul ceresc, eshatologic și în același timp veșnic. Știm cu toții că istoria este creația omului și că ea reprezintă conexiunea și interpretarea umanității în timp prin care putem înțelege, fenomenologic, o anumită transformare
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
scoateți încălțămintea din picioarele tale, căci locul pe care calci este pământ sfințit!” [20] Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. [21] Descoperirea
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. [21] Descoperirea sau proiectarea unui fix - Centru, echivalează cu Crearea Lumii fiindcă manifestarea sacrului întemeiază și fondează, din punct de vedere ontologic lumea. În întinderea omogenă și nesfârșită în
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]