130,214 matches
-
asupra pulsiunilor din noi, nu vom putea spori în viața duhovnicească și nici vindeca de gândurile păcătoase. Terapeutica morală a perversiunilor trebuie făcută în duhul Sfinților Părinți, duhovnicul dând dovadă de o inteligență ascuțită și o mare iubire de oameni. Părintele duhovnicesc trebuie să convingă pe cel cuprins de această înjositoare patimă că întoarcerea la normalitate este posibilă doar în sânul comunității ecleziale. De aceea, fiecare credincios are o mare responsabilitate față de comportamentul semenului său, ajutându-l să se îndrepte pe
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
partizanii stângii, așa cum spuneați, ar putea să fie corupți și cruzi, este mai puțin probabil ca ei să fie așa, de vreme ce un astfel de comportament este mai puțin compatibil cu socialismul decât cu conservatorismul. - Adolescența dumneavoastră a fost marcată de părinți și profesori care băteau. Ce părere are astăzi "victima" Guillou despre actualele legi europene care permit copiilor să-și amenințe părinții că îi vor denunța la poliție dacă vor încasa o scatoalcă? Sau despre faptul că au dreptul să-și
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
un astfel de comportament este mai puțin compatibil cu socialismul decât cu conservatorismul. - Adolescența dumneavoastră a fost marcată de părinți și profesori care băteau. Ce părere are astăzi "victima" Guillou despre actualele legi europene care permit copiilor să-și amenințe părinții că îi vor denunța la poliție dacă vor încasa o scatoalcă? Sau despre faptul că au dreptul să-și stabilească împreună cu profesorul planul de învățământ la cutare sau cutare materie? Până unde poate merge discernământul unui copil? - Acesta este un
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
de "un schimb de cuvinte" între cei doi protagoniști. Cihak a constatat faptul că "duelul nu se poate evita" și i-a fost teamă că se poate întîmpla "o mare nenorocire" în caz că moare vreunul dintre adversari, fiecare fiind "căsătorit și părinte de familie". Ca atare, în mare taină, doctorul Cihak "a încărcat pistoalele cu niște glonți făcuți dintr-un amalgam de mercur, cari s-au făcut praf la ieșirea din țavă". Astfel, duelul s-a încheiat nedecis, cu ambii dueliști în
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Insula Sfânta Elena, pe corabia La belle poule, cu pânze albe probabil, înfoiată sub vânt ca o găină superbă, rămășițele pământești ale împăratului... Totul era ca mormântul lui să nu fi contrazis simplitatea măreață a lui Ludovic XIV...Precum și a părintelui arhitecturii franceze și monumentalității, François Mansart, care se naște în 1598 și încetează de a fi la 1666. Cifră apocaliptică... Arhitect, printre altele, și al Domului Invalizilor, unde ne și aflăm, în acest moment. Imperiul însă, după două secole și
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
am face, rămînem superficiali. La crimă, "romancierul" farseur e oarecum părtaș, așa că dă, în amintirea lui Ramses, manuscrisul la tipar. O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți ani de pomenire decît vîrsta lor cînd au murit, pentru părinți, nici ei maturi, pentru autori și pentru personaje. Legătura dintre răvășeala din viața unui fiu nedorit și clinii de hîrtie care-și tot schimbă locul, dezorganizînd cu bună știință textul o fac cele două dedicații, pe două romane despărțite de
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
fiindcă-mi plac italicele - aduse din Italia -, ele însemnînd latinitate, adică una din caracteristicile profund nocive ale păturii. Ce dăunează grav sănătății. Rezultă că rușii sînt latini. Astfel, deși el însuși un mare gînditor și deja împușcat de Fanny Kaplan, părintele uluitoarei revoluții care-a trimis milioane de oameni spre o viață mai bună, aia cu verdeață, avea încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o bruscă
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
ca un tâlhar. - Am fost la Varșovia. Am vândut bijuteriile. Ne ducem la Lemberg și apoi la Paris. Acolo o să ne căsătorim. Miriam-Lieba se uită în jur, înfricoșată că s-ar putea ivi cineva de-al casei. - Le-ai spus părinților tăi? - N-am vorbit cu nimeni. - Trebuie să mă schimb, spuse ea, fără a ști exact ce crede. Lucian îi dădu drumul mâinii. Era mai înalt decât ea și mai și stătea pe o ridicătură de pământ. Ea simțea că
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
pe care ține socoteala. Onufrie acesta e un "iertat", precum cei care odihnesc și nu prea acolo unde odată au tăbărît (adică și-au pus tabăra) romanii. Peste ordinea, din pămînt și din stele, pe care nițel încet la minte, părintele o știe totuși bine, tăbară, la propriu, antropologii argentinieni, urmași, întrucîtva, de-ai lui Traian. Ei, ultima falangă, cea care "ține" amprentele, la degetul mic al unei foarte încîlcite istorii, vin să facă ordine într-o lume care numai de-
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
argentinieni, urmași, întrucîtva, de-ai lui Traian. Ei, ultima falangă, cea care "ține" amprentele, la degetul mic al unei foarte încîlcite istorii, vin să facă ordine într-o lume care numai de-asta n-are nevoie. Dispăruții lor, los desaparecidos, părinți, bunici, glorii din fotbal, eroi naționali, simple cunoștințe sînt, pentru ei cinci, de cînd "se aflau încă în stadiul de degete de sine stătătoare și nu bănuiau că, împreună, vor forma, cîndva, o mînă", o boală fără leac. Printre poftele
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
de calificată a viitoarei nurori (...) În vreme ce fata continua să vorbească despre meritul lui Homer - despre care directorul știa doar că și bătrânul Homer ațipea câteodată - fără a mai pomeni de Ulise, ci despre Hector și Andromaca în calitatea lor de părinți, Negru se răsuci spre ea, cu greu stăpânindu-se să nu-i pună mâna pe genunchi." (p. 65). Trei dintre cele șase femei promise în titlu (Ursula, amanta erotomană a directorului de film Cosmin Negru; Melania, soția lui, plasticiană cu
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
fie monarhie. Totuși, e totodată o perioadă asupra căreia s-au aplecat puțini regizori. Dar: printre predecesorii lui Barker există un nume de marcă în istoria cinematografiei: Max Ophuls, în al cărui film Douglas Fairbanks joacă rolul lui Charles I. Părintele spiritual al Nouvelle Vague atacă niște probleme "grele" în filmul său (Exilul) despre - relativ - acceași perioadă: acolo regizorul se concentra asupra figurii regelui, cumva feminizată. În sensul că refuzul monarhului de a se adapta la normele ierarhice, de a le
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. }epeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel ș.a.), suprarealismul românesc a rămas fidel definiției date de părintele său: atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
lui de mai tîrziu ca individ solitar: "Un Robinson cu insula în suflet"). Ordinea și disciplina bibliofilului în devenire îi sînt insuflate mai ales de tată, "un grec cu suflet gotic", cum are să-l numească G. Călinescu pe "bătrînul filolog". Părintele, ca și fiul - poet mai tîrziu, trăiește izolat între cărțile lui, avînd oroare de orice impostură ori frivolitate, de orice indiscreție, de prostul gust de a-ți afișa problemele personale "în piața publică". Aerul acesta curat și rece de intelectualitate
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
E, Scrisoarea lui Lavoisier, un mic roman de mistere distorsionate de înțelegerea unui copil, înțelept și trist, în felul Catiei din Interior. Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate "mutații", duc la plecarea tatălui, căutat de fiica-povestitoare, întîi prin scrisori, apoi de-a binelea, în 21 de ani de peregrinări. Adevărate, sau doar
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
la un loc? Dan Stanca, despre interedicția luării Numelui Domnului în deșert, ca să fii ferit de ispita relativizării, să nu-i atribui Domnului mesaje mediocre, să nu crezi că Numele Său poate fi oricând invocat. Adrian Popescu scrie, în amintirea părinților săi preaiubiți, subliniind calitățile lor morale exemplare de-a lungul unei vieți pline de încercări și pericole din vremea comunismului, cum își păstrează omul credința și respectul de sine în vremuri de restriște. Florin Mihăilescu ia în dezbatere ideea Răului
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
așa, omoară un jidan. De atunci, m-am gândit mult la ce înseamnă aceste identități, dar, până n-am ajuns în America, nu am studiat istoria evreilor din România și nu am știut precis de unde vin și de unde-mi vin părinții. Acum sunt mai bine informat, iar despre unele dintre aceste lucruri chiar scriu. De ce nu scrieți din nou în românește? Nu vă tentează? Mă tentează, însă nu cred că e destul, pentru că scriu scrisori și comunic, după cum vedeți, într-un
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
acum o lună de zile, Cătălin Dorian Florescu pare deja un personaj familiar în spațiul literar românesc. Interviuri, lansări de carte, recenzii la romanul său abia tradus s-au succedat relativ repede. Timișorean de origine, C.D. Florescu a emigrat împreună cu părinții săi în Elveția în 1982, e licențiat în psihoterapie la Zürich și, în câțiva ani, mai exact din 2001 încoace de când a debutat cu acest roman, a primit numeroase premii literare care i-au adus o oarecare notorietate. În prezent
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape ca pe un om mare, copilul ia viața ŕ la légčre și se bucură de ea. Rolul tatălui este fundamental și în acest personaj văd marea reușită a romanului lui C.D. Florescu. Datorită lui am făcut trimiterea
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte clară) sunt amestecate cu elementele derutante ale unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
pseudo-culturală ce se preumblă și pe la noi din mână în mână intitulându-se găunos și steril Codul lui Da Vinci de un anume Dan Brown, un piticot scremut pentru care cei patru Evangheliști n-au fost decât niște mincinoși dovediți, Părinții Bisericii - niște nătărăi interesați în ascunderea adevărului, Biserica însăși - o șleahtă de nemernici protejându-și interesele chiar și prin crimă, iar Opus Dei - mâna criminală a detestatei (de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
adăuga n.n.) atunci nu-i mai rămâne ca realitate decât voceaî Literatura încetează a mai fi povestire, narație, polemică, descriere socială sau psihologică. Ea redevine acel pariu al langajului datorită căruia ne numim oameni. Ați mai fi oare oameni dacă părinții voștri nu v-ar mai învăța să vorbițiî Copiii-lup, acei Mowgli adevărați, pruncii adoptați de diverse animale nu vor putea niciodată redeveni oameni. Cinstire omenească adusă sfântului grai! după cum se spunea încă din secolul al XVI-lea. Când lumea se
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
Dumitru Hurubă Prietenul meu Haralampy, în calitate de psiholog cu studii la seral și cu repetarea anilor doi și trei de facultate pentru aprofundarea cunoștințelor jungo-freudiene și ducerea părinților în pragul apoplexiei din cauza taxelor, are un caracter de oțel vidia. Mai ales după ce și l-a consolidat cu trei ani de stagiatură într-un loc unde îl chemase cândva Eminescu pe Țepeș să practice pirotehnismul. Nevastă-sa, însă, e
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
așa însă, cel în cauză suferă un șoc de adaptare. El ajunge să trăiască în lumi paralele. Un detaliu fără importanță, o casă întîlnită în drum sau o vorbă îi răscolesc amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
în timpul guvernării Adrian Năstase” ? -Ai iluzii, mi-a răspuns - e doar o încercare de altoire pe trunchiul televiziunilor noastre a unor idei izvorâte din conceptul existențialist al iconoclastului filozof danez, și din nihilismul rus lansat de Turgheniev în romanul său “Părinți și copii”, publicat în 1862... -Noa așe!, am exclamat ca un ardelean uimit că tocmai căzuse de pe acoperiș într-o tufă de urzici. Cine mă pusese să-l provoc? Adevărul că nu-l credeam în stare de asemenea înălțări filozofico-literare
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]