3,617 matches
-
încape discuție. Dacă mă‑ntroc și văd că te‑ai culcat iar cu contabilul ăla, fac moarte de om. Dar azi nu voi mai țipa la tine, ca de obicei, fiindcă ai ignorat deja de multe ori, fără să‑ți pese, aceste avertismente; nu, astăzi te anunț calm, dar tăios, că te voi omorî cu pistolul meu Steyr cu țeavă rabatabilă - am tot dreptul s‑o fac. Dar, Otti, pentru numele lui Dumnezeu, nu, nu, nu‑l cunosc pe‑acest contabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Pentru o fracțiune de secundă simte că el și Anna formează un zid de nepătruns pentru Sophie. Dar îi trece imediat. Sophie lovește mereu cu vârful piciorului în povârnișul acoperit cu viță de vie - deh, își permite să nu‑i pese de starea pantofilor ei - și declară dintr‑odată că dirigintele a sunat‑o nu demult pe maică‑sa ca s‑o întrebe dacă Sophie n‑ar vrea să plece pentru un an în America, cu o bursă. Ea nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
punct de vedere. Afară, tata spune că lui fiu‑său o să‑i dea acuși borșul pe nas, cum i s‑a mai întâmplat de atâtea ori, când o să primească un pumn în mutră. Vă rog, imploră Rainer fără să‑i pese de durerea care‑l paște, nu intrați în magazin, vă rog, vă rog. Hai să nu intrăm, Otti, aș vrea să mă mai uit și la lenjerie și apoi ne întoarcem la căsuța noastră primitoare. Altfel doamnele or să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mereu cu câte un Nietzsche, un Burroughs sau un Arthur C. Clarke sub braț și, dacă-l Întrebai care era cântărețul lui preferat, răspundea pe loc: „Dylan, Lou Reed și Ryuichi Sakamoto“, fără a clipi măcar și fără să-i pese că cei trei mari artiști ar fi fost șocați să audă că sunt puși În aceeași oală. Orice om cu un oarecare simț estetic și-ar fi dat seama că nu era decât un impostor, Însă se bucura de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
decât rezultatul propriei mele voințe, căci nu oricine Își anulează personalitatea poate simți ce Înseamnă umilința. Așa cum eram, cu sticla de Heineken În mână, am fost cuprins din nou de acea suferință care devenise deja parte din mine. Nu-mi păsa ce-ar putea crede despre mine, tot ce simțeam era impulsul incontrolabil de a mă arunca la picioarele femeii, de a-i linge tălpile pantofilor, În orice caz, eram gata să fac orice ca să Îi arăt limpede că eram complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era zugrăvită pe față. „Acum zi pe bune, ce cauți aici?“ m-am adresat chipului Îngrozitor din oglindă. La care chipul Îmi răspunde: „Cocaină“. În ritmul ăsta nu va trece nici măcar o lună până când voi ajunge să nu-mi mai pese de nimic, nici măcar dacă m-aș scăpa pe mine, ca pletosul ăla cu accent de Kansai, m-am gândit eu. Gândul acesta nu-mi provoca nici o durere, ceea ce m-a făcut să mă Îngrozesc. Când m-am dus a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spital sau să se fi ascuns pe undeva de teama agresorilor. Aș fi vrut să văd reacția lui Yazaki trecând prin fața lui. Însă pe măsură ce Înaintam pe străzile acelea care emanau un miros de parcă ceva intrase În putrefacție, nu-mi mai păsa de așa ceva. Yazaki mergea În fața mea, cu mâinile În buzunarele paltonului, fără să se uite În jur sau să-și Încetinească pașii. Nu se grăbea, mergea În ritm constant. Era un pic mai scund decât mine, dar era bine făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aici pentru un masaj bun. O să i-l fac chiar eu. Râse zgomotos la acest gând și își aprinse o țigară. — O să-i spun, i-am zis, întrebându-mă dacă o s-o fac și întrebându-mă dacă ei chiar îi păsa dacă o voi face sau nu. Iar tu, Emil, n-ai vrea un pic de companie? Poate că ați vrea amândoi câte un masaj, ce ziceți? Eram cât pe ce să spun pe șleau scopul real al vizitei noastre, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
despre ce se întâmplă cu un pervers amărât? Morga e plină de ei. M-am auzit replicându-i pe un ton care chiar și mie mi s-a părut că sună a naivitate lipsită de speranță: — Cuiva trebuie să-i pese, altfel nici noi înșine nu suntem cu nimic mai buni decât criminalii. Nu-i pot împiedica pe alți oameni să poarte pantofi murdari, dar pot să mi-i lustruiesc pe-ai mei. Chiar de la început ai știut că așa vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se conforma deloc stereotipului rasist al lui Streicher despre evrei, căci avea ochi albaștri și părul blond, își smuci nerăbdătoare capul ca un ponei încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune întotdeauna lucruri urâte despre evrei. O urăsc și nu-mi pasă că tatăl ei e mort. — Ajunge, zise tatăl ei cu fermitate, probabil neținând prea mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am așezat pe sofa și am ascultat sunetul care venea din baie în timp ce ea făcea pipi. Părea cu totul ieșit din comun pentru cineva ca ea să nu fie deloc conștientă în legătură cu un astfel de lucru. Poate că nu-i păsa dacă auzeam sau nu. Nici nu sunt sigur dacă se obosise măcar să închidă ușa de la baie. Când se întoarse în cameră, mi-a cerut pe un ton imperativ încă o țigară. Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vestică un pinion din lemn acoperit cu mușchi atârna deasupra a două ferestre rotunde. Sper că ți-ai luat o căpățână de usturoi la tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce parcam mașina. Îmi dădeam seama că nu-i prea păsa de aspectul locului, dar rămase într-o tăcere încăpățânată, convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și, mai ales, să nu te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sale, ceea ce n-ar prezenta niciun incovenient dacă această conformare la inepțiile dominante nu ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fară să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba despre preoți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-vă la voi cum arătați! Ca niște golani... - Ți se pare că n-am fi? Hai dă-te din calea noastră până nu mă înfurii și-mi șterg adidașii de tine! - Nu se poate, nu puteți intra! Fără să-i pese prea mult de gesticulările agitate ale celuilalt privind peste capul lui direct în ochii Mirunei, întinsă mâna și-l dete la o parte pășind hotărât spre ea. Băieții îl urmară trecând pe lângă Gicu de parcă ar fi fost manechinul fără viață
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
să le zic mamă și tată; dar tu nu știi, nenorocito, cum mi-am trăit anii copilăriei, nici n-ai încerecat vreodată să afli. - De ce m-ar mai interesa cum ai dus-o când erai mic?!... - Sigur că nu-ți păsa, fiindcă te hăndrăleai cu pădurarul Costică de la Velești, și nici habar nu aveai de mine care făcusem peste patruzeci de kilometri pe jos, prin vânt și burniță, numai să te văd; doar știi bine că orașul Craiova nu este peste
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
face cu mine? Nu vă permit să faceți dezordine dacă vreți să nu ne certăm, a spus ea și a ieșit din cameră fără să mă privească, iar eu am știut că se refera la mine dar nu mi-a păsat. Le-am aruncat pe toate într-un coș apoi am închis ușa cu cheia și am adormit până la amiază când am auzit o bătaie în ușe și mamaie care mă invita la masă. Am mers și m-am așezat, dar
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
afli pe lume. La ora stabilită, un tip îi conduse, destul de greu, că între timp se cam îmbătaseră de bucurie, pe navă și îi zvârli într-o gaură care mirosea mai ceva decât un closet de campanie. Nu prea le păsa, așa că adormiră buștean cam până la miezul nopții când, niște șuturi bine executate îi aruncară în plin farmec al vieții pe mare, respectiv pe punte, pentru acomodarea cu noua situație. Primiră niște pumni, o găleată și vestitele „pisici” adică mop-uri
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
malaxorul care ne-a măcinat și ne macină viața clipă de clipă. Explică-le lor Sebastiane, ce s-a întâmplat cu tine în ultimele douăzeci și patru de ore. Viața, atâta cât a mai rămas, își va urma cursul fără să îi pese de apropierea inexorabilă a morții oricăruia dintre noi. Am parcurs bătrânește toată grădina cu pași mărunți, împleticiți. Multe mai erau de făcut. Și poate că vor rămâne astfel pentru totdeauna. Sau mai bine zis până la plecarea mea. Nici în gând
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu orgoliul rănit, Cartuș a destupat sticla și a băut câteva înghițituri, fără să răsufle, sub privirile dezaprobatoare a câtorva trecători ce-l priveau cu silă. Nu-i păsa lui de asta. Plănuia să-i aștepte pe români, să urmărească una din persoanele rămase singure și s-o forțeze să-i povestească despre cele auzite, în amănunt. Avea nevoie de date concrete pentru a fi sigur că era vorba
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
întrebare. Structura barajului în arc, cu dublă curbură, a fost proiectată cu intenția de a avea în interiorul lui numai eforturi de compresiune. În timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forțe seismice cu accelerații maximale, fără ca structurii să-i pese. Așa că stați liniștiți, argeșenilor, că nu vă ia unda!” Inginerul Mălai a fost unul dintre cei care au condus un sector cheie al Hidrocentralei de pe Argeș și se mândrește cu acest fapt. I se umple inima povestind despre eroismul minerilor
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
auzeau toate limbile pământului. Atmosfera era prietenoasă, tinerii guralivi râdeau cu gurile până la urechi dezvelind dinți puternici și albi. Bău un whisky fără gheață. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală și o stare de bine de care aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în același timp. Nici nu apucă să se întrebe cum de pașii o purtaseră
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
luat mingea și a început să joace fotbal. S-a tot driblat pe el însuși, până a reușit sa scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Gălăgie mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins Paul un pește, însă deocamdată
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
cultural între etnii. Pentru că verile erau foarte călduroase, prințesa i-a îndemnat pe săteni să-și facă iazuri în fundul curților pentru pești, dar și pentru scalda copiilor. În câțiva ani, locuitorii acelei localități au ajuns bogați, fericiți, prietenoși și comunicativi, păsându-le unora de alții, ceea ce se cheamă Spiritul de solidaritate uman. Oameni din alte sate au venit să învețe din experiența lor, dar să și cumpere puieți din „pomul norocului”, pe care să-i planteze în grădinile lor. Numele zânei
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
acaparând și privirile mulțimii din jur. Însă, el le vorbește oamenilor... de sus (la figurat). Ca prim efect, mulțimea de oameni este interesată doar de vorbele lui, de planurile de conducere a țării și a poporului, doar rareori le va păsa de persoana lui. În urmă cu câteva secole, Regele le vorbea oamenilor din balconul unui castel. Regele se afla deasupra tuturor și le vorbea oamenilor de sus - la propriu. Mulțimea nu asculta discursul lui, ea venea să-l vadă pe
ÎN CENTRUL ATENŢIEI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364052_a_365381]