138,898 matches
-
fără gustul competiției. În cultură, cel puțin. Fiindcă e totdeauna nevoie de pătura mediocrilor de rasă, care vorbesc bine două-trei limbi și știu să se poarte cum se cade, cum e loc și pentru bunii mahalagii, dezinvolți și pitorești. Se păstrează, așa, între clase (oamenii bine școliți y compris), un echilibru între ,dresură" și naturalețe. Scopul ultim al oricărei educații reușite, fie ea și foarte severă, se găsește, cu alte cuvinte, în posibilitatea de-a învăța pe cineva să fie liber
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
a(-l) uita." Problema care apare inevitabil în asemenea situații este următoarea: dacă știa că scrisul lui Ion Simuț reprezintă ,o infecție periculoasă", de ce nu și-a făcut Horea Poenar datoria de a avertiza din timp societatea românească? de ce a păstrat secret acest adevăr cutremurător și l-a folosit numai atunci când a avut interes s-o facă, după clasica metodă ,pac la Războiul"? P.S. La Conferința Națională a Scriitorilor, din 17 iunie, de la București, un scriitor, tot tânăr și tot de la
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
de engleză și dreptul de a preda. Rezistă eroic un an, când și cât îi e mai greu, după care pleacă exact când cerul de deasupra se înseninează... În timp ce primul adio, spus României, avea o noimă, al doilea, aruncat Statelor Unite, păstrează un rest enigmatic. Dacă lui Radu Pavel Gheo i s-a dat ocazia de a ajunge în America, poate că și Americii i s-ar fi cuvenit șansa unei cunoașteri mai profunde. A fugi înseamnă a nu ști nimic, scrie
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
este, probabil, una foarte greu de digerat pentru mulți dintre scriitorii importanți de azi. Ei apar în lumina prea puțin convenabilă a lașității lor de acum aproape trei decenii, a propriilor compromisuri mai mari sau mai mici făcute pentru a păstra/obține statutul de privilegiați. Excepțiile, în ordine morală, sînt puține și, de aceea ele trebuie subliniate. Impresionant este cazul regretatului Teohar Mihadaș. Trimis de Securitate acasă la Paul Goma pentru a-l convinge să renunțe la protest, acesta îi povestește
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
folosirea (autoarele spun explicit, în nota introductivă: "includerea lor în DOOM-2 nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora"), după cum, dacă din motive extralingvistice unele vor ieși din uz, nimeni nu va obliga ediții viitoare ale dicționarelor să le păstreze. Mentalitatea culturală românească este încă obsedată de monumental și etern; norma lingvistică e însă convențională și modificabilă în timp. DOOM-ul include dintr-o dată cuvinte pe care, într-un ritm editorial astăzi obișnuit în alte țări, ar fi trebuit să
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti) - de obicei păstrându-se, ca variantă, și forma propusă în 1982. Se admit și grafii conservatoare, atipice pentru română, în unele cuvinte semi-adaptate: charismă, charismatic. Puține sînt cazurile în care DOOM-2 propune o adaptare ortografică; e nevoie ca termenul să fi devenit într-
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
cu orice faptă de arme de pe fața pămîntului. Un om în carne și oase întors din țara umbrelor a văzut și a trăit totul, este imun și desăvîrșit ca un Achilleus cufundat în întregime în apele Styxului. Legenda greacă a păstrat mai multe nume de eroi care s-au întors teferi din lumea cealaltă (precum Herakles sau Orpheus), de aceea Odysseus își revendică explicit întîietatea: ,Circe, au cine pe calea aceasta-mi va fi călăuză?/ Căci pînă-n Hades chiar nimeni n-ajuns-a
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
foiletoane al foarte tînărului numai (deocamdată...) ziarist, nu este carne, pliu răsfrînt al vieții de toată ziua, cu rotunjimi și daraveri. Citind, peste umărul bietului franțuz tradus (în toate sensurile...) de un (probabil) congener valah doar pe jumătate onest (deși păstrează, pentru conformitate, originalul), nu cazi, de fapt, în nici un păcat. Nu primești, cu toate că publicul vremii se dedulcise la mirodii, picanterii de epocă. În loc de asta, Sebastian cădelnițează, cu delicii de profet, împrăștiind, din notițele unui - spune în "justificare" - non-semblable, non-frčre, fumul
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de mingi fără azimut și scrisul încet, migălit. De fapt, de la
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
cu niște excursioniști perpedeși. Vai, nouă, și ce faini sunt! Ce umblet pe jos!... Or fi rumânași de-ai noști? Nu contează... O prezentatoare simpatică și suplă ne lămurește apetisant că mersul pe jos ajută la menținerea unui tonus bun, păstrează eleganța, sprinteneala la umblet și verticalitatea trupului la români... -Din ce în ce mai cocârjat în ultima vreme, completează răutăcios Haralampy. -Mersul pe jos dă poftă de mâncare, continuă prezentatoarea... -Poftă de mâncare?!, sare prietenul. Oprește imediat televizorul! Asta să
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
urmează, vom face doar cîteva observații generale: vom relua discuția, cu exemple concrete, în săptămînile următoare... Autoarele prezentei ediții reușesc să integreze noutățile acumulate în peste două decenii (ca și criticile formulate de lingviști între timp) într-o formulă care păstrează continuitatea "instituțională" normativă, dar pregătește deja alte soluții pentru edițiile viitoare. Noul DOOM preia - din motive de strategie editorială - cea mai mare parte din inventarul lexical al primului dicționar românesc de acest tip, ca și modul de prezentare și principalele
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
cuvinte care îi sunt aproape sigur necunoscute chiar cititorului cult). În plus, ele rezolvă contradicția dintre scopul și obiectul dicționarului (norma limbii standard) și materialul regional și învechit pe care l-a cuprins în prima ediție și care a fost păstrat în parte și în forma actuală. În lipsa indicațiilor de uz, riscau să apară drept cuvinte ale limbii literare unități ca (citez câteva de la litera ș) șișcă, șișcorniță, șmag, șovâlcăi, șpor, șteand, șteap, ștează, ștempar, știobâlc), acum marcate clar ca regionale
DOOM2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11632_a_12957]
-
Eseistică, poezie, lucrări de filosofia artelor și estetică, proză memorialistică. Dovadă certă că multe texte au stat la sertar. Mărturisirile sale sunt limpezitoare. De pildă, la Târgul de Carte de la București, cu prilejul lansării volumului Anti-Gog, a povestit cum a păstrat manuscrisul cărții în Arhivele Statului din Năsăud, încredințat pe mâini oneste. Mai multe despre Domnia sa - un personaj care are o uimitoare tinerețe spirituală și o insațiabilă poftă de a scrie - în convorbirea ce urmează. - Stimate domnule profesor, se spune că
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
la care lucrez în fugă de atâția ani, confirmă această "supoziție" ce-o avem în vedere, în forme de o complexitate evidentă în atâtea domenii (familie, școală etc.). - în anii școlarității Dvs., probabil că în mediile cu carte se mai păstrau amintiri despre Coșbuc și Rebreanu. Pentru că așezarea în care v-ați născut nu e departe de Hordoul familiei Coșbuc, iar Măgura, unde, o vreme, ofițerul în retragere Liviu Rebreanu a fost ajutor de notar, este și mai aproape. Pe deasupra, Liceul
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Liceul din Năsăud, pe care l-ați urmat, îl absolvise și Coșbuc, doi ani îl frecventase și Rebreanu, iar liceanul Husar Alexandru a activat în Societatea "Virtus romana rediviva", în care se afirmase și viitorul autor al poemului "Nunta Zamfirei". Păstrați în memorie asemenea amintiri, de ce nu?, și întâmplări cu parfum de legende locale? - Da, și Coșbuc, și Rebreanu trăiau printre noi, într-un fel, ne erau contemporani. Oameni care-i cunoscuseră ne vorbeau despre ei cu mândrie. Romancierul era cunoscut
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
numim atma ran; cînd acest os rămîne neatins în trupul unui om, după ce acesta a fost ars, atunci înseamnă că a fost un spirit elevat.Tatăl dumneavoastră a fost un astfel de om. Dar", continuă el, "de ce vreți să-l păstrați? Trebuie să-l trimiteți în călătorie o dată cu cenușa. De ce nu-l scufundați?"ș...ț Începuse să se însereze. Preoții trebuiau să se întoarcă la treabă, să-și caute alți clienți. ș...ț Atunci, bărbatul mai în vîrstă se întoarse spre
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
Mallarmé sau Rimbaud; dar căldură trebuie transmisă... * în amintirea criticului, azi, duminică, în a doua jumătate a lui aprilie, - luna în care s-a și născut - încerc să traduc, cu bietul meu meșteșug poetic, deprins în îndepărtată adolescență și anevoie păstrat până în prezentul încărcat de ani, - Le chat, (Pisică), din Bestiaire sau Cortegiul lui Orfeu: * Le chat Je souhaite dans mă maison: Une femme ayant să raison, Un chat passant parmi leș livres Des amis en toute saison Sans lesquels je
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
a-și face public sprijinul față de Dinu Patriciu, pentru a scăpa de acuzația că vor să-i sperie pe procurori. Fiindcă cei care îl intimidează de fapt pe Ilie Botoș nu mai sînt la putere, dar încearcă să și-o păstreze cu ajutorul lui.
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
asistențe, dar fără nici o publicitate - asta era de importanță vitală. Era de acord cu orice fel de temă. Mă întrebam ce-ar fi fost mai puțin periculos pentru el. Un lucru era sigur: că anonimatul apariției sale nu putea fi păstrat, că din momentul în care pășise în casa mea, fiecare pas îi era înregistrat, împachetat în formulările boante ale serviciilor de informații și transmis la Berlin. Era urmărit permanent. Soția mea avu o idee salvatoare. La Geneva exista în anii
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
chiar la vremea respectivă, creații expresive, accidentale (ciocano-secerist), sau adjective inutile și nereușite (eroist, exagerist); cîteva cuvinte depindeau de realități strict contextuale (de exemplu poruncist, viețist - de la numele revistelor Porunca Vremii și Viața Românească). O serie de cuvinte s-au păstrat în limbă, chiar în registrul (familiar) în care au apărut: gurist, notist, ochelarist, parolist. Există desigur și categoria cuvintelor înregistrate ca inovații la momentul respectiv, dar care urmau să se banalizeze complet: exemplul cel mai elocvent mi se pare a
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
au vreo pretenție de "exemplaritate" a întîmplărilor de care se ocupă. Poate doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un principiu din a denunța lucruri ce îmbină dureros frumusețea care, în orice context, se păstrează, a anilor de tinerețe, cu prețul, mare, al șansei irosite. Mai degrabă încearcă, printr-o privire nu de tot iertătoare dar care nici nu deoache, să recunoască, în viețile risipite, chipuri care "se țin". De pildă, controlorii de trafic, "colegii
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
de facsimile, altele ar fi meritat să fie adăugate, ca pasajele următoare: "Există, într-adevăr, în mijlocul nostru o comoară de care abia ne atingem, de teamă să n-o prăpădim: sunt cele 44 de caiete ale lui Eminescu. Ele se păstrează cu grijă, la Biblioteca Academiei, și se împrumută foarte rar, numai cercetătorilor mai în vârstă; caietele își ascund tot mai mult slova lor aleasă, de lumina zilei, și rămân să fie păstrate în cât mai bună stare pentru generațiile viitoare
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
44 de caiete ale lui Eminescu. Ele se păstrează cu grijă, la Biblioteca Academiei, și se împrumută foarte rar, numai cercetătorilor mai în vârstă; caietele își ascund tot mai mult slova lor aleasă, de lumina zilei, și rămân să fie păstrate în cât mai bună stare pentru generațiile viitoare. Dar ele ne privesc pe toți! Ele pot vorbi tuturor, într-un fel, și mai ales oamenilor tineri. Nici un tânăr nu are acces la caietele acestea și totuși pentru nimeni întâlnirea cu
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
ultima care mai scrie în limba română." Așa să fie, de-adevăratelea, optzecismul? La pierre tombale, "generofag" îngăduind doar epigoni? Ar fi chiar păcat...Noroc, pe de altă parte, că Dumitru Chioaru se dezminte, recunoscîndu-i propriei generații știința de-a-și păstra atuurile și între egali/emuli, odată dus avantajul "prospețimii" cu care mai "aerisea" bolgiile de-odinioară. Vingt ans (și mai bine...) aprčs, se aleg vreo patru duzini de "portrete", pe care istoriile literare pot miza, cum poate paria și istoria
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
și istoric de artă (autoare, printre altele, a unei monografii Ion }uculescu), Magda Cârneci este și una dintre cele mai interesante poete de astăzi. A debutat ca poetă cu volumul Hipermateria (Ed. Cartea Românească, 1980) semnat cu pseudonimul Magdalena Ghica, păstrat și pe frontispiciul următorului, O tăcere asurzitoare (Ed. Eminescu, 1985)", cronicile lui Dumitru Chioaru nu descoperă, propriu-zis, nimic, doar fixează în contururi mai puțin fluide ceea ce este de știut despre o generație departe de-a se fi liniștit. O generație
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]