1,786 matches
-
Îndreptă pe genunchi. Când se-drepta din nou spre taur, trecu pe lângă Hernandez, care stătea cu capa pregătită. — E numai os taurul ăsta, Îi spuse băiatul pe un ton Încurajator. Manuel dădu din cap, ștergându-se pe față. Își vârî batista pătată de sânge În buzunar. Și uite-l și pe taur. Acum era aproape de barrera. Fir-ar al dracu’. Poate că era numai os. Poate că nici n-aveai unde să bagi sabia. Pe dracu’, nu era! Las’ că le-arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu titlul „București”. În pădure Călin Gruia „Când au trecut pe sus rândunelele, copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă. Arțarii băteau arama, plopii se muiau în galben, păducelul și cireșul sălbatic furau câte ceva din tăria amurgurilor, pe când stejarii abia își pătau frunzele cu praf de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau în galben; își pătau frunzele cu praf de rugină; teiul risipea bani de aur alb; ulmii se întunecau; măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor; 2. Povestiți în scris textul. 3. Introduceți într-o compune ce titlul „Culorile toamnei” expresiile frumoase întâlnite în text
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
total. Prietenul său din copilărie purta aceleași cămăși de safari și aceiași pantaloni trei sferturi largi indiferent de anotimp sau ocazie. Cât despre pantofi, ei bine, să-i numim mai degrabă bocanci de muncitor pe șantier, mânjiți cu noroi și pătați cu vopsea. Avea mâinile aspre ca ale unui muncitor de rând. Nu era genul de bărbat care să-i cumpere unei femei flori sau să-i spună vorbe măiestrite, spre deosebire de Harry. Părul lui Moff era și el la fel de neîngrijit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pară pictate pe case. Uite câte flori de Crăciun, spuse Esmé. Numai astea ar face cam o mie de dolari. Poinsettia se Împletea cu bougainvillaea la baza smochinilor indieni, În perfectă armonie cu omniprezentele tufe de panpuia cu pompoanele lor pătate cu lila. Nu sunt specifice acestei zone, spuse Moff. Poinsettia este un intrus În acest caz, ea e de fapt o plantă ornamentală originară din Mexic. Heidi Întrebă dacă semințele erau aduse până aici de vânt. — Primele semințe au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toți locuitorii se adunară În tabără - am numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați cu dinții pătați de suc roșu de nucă de palmier ca și cum ar fi suferit de vreo boală care le făcea gingiile să sângereze. Tribul strigă În limba Karen: —Conducătorul a sosit! Ne va salva! Prietenii mei zâmbiră crezând că li se ura „bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și ocupe mintea cu altceva decât conștiința dureroasă a situației disperate În care era. Se Îndreptă spre partea veselă a taberei. În bezna din junglă, ecranul strălucea ca un far. O văzu pe prezentatoarea emisiunii Îmbrăcată În aceiași pantaloni kaki pătați cu noroi, cu aceeași pălărie de safari de acum mai bine de două săptămâni. De data aceasta, Își aplicase cu măiestrie o urmă de noroi pe pometele stâng. Cele două echipe rivale construiau canoe cioplindu-le În lemn de balsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a auzit. Știa că sunt genul de persoană care ia decizii fără nici un pic de chibzuială. Mi-a zis: «Cum să te căsătorești cu o fată pe care n-ai văzut-o niciodată?! Asta nu e numai problema ta. Poți păta numele familiei.» Iar ne-am certat rău. Dacă stau să mă gândesc acum, tata avea dreptate. Am devenit și eu, la rândul meu, părinte și la fel am gândit când a fost vorba de căsătoria fiicei. Ne-am întâlnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-și hainele. Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în mână cu diavolul! Doamne, apără mă! exclamă Carol nervos și își făcu trei cruci mari și solemne, înălțându-și privirea spre tavanul înnegrit și pătat de muște al cârciumii. Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
improvizată; sprijinindu-se în mâini și scormonind cu picioarele pământul, căuta în zadar să se ridice. Las-o! îl auzi gemând furios spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber văzu minunatul cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore mai înainte îl văzuse purtându-l în goană pe tânăr; animalul nu era împiedicat și păștea în apropierea unui pâlc de arbuști. Nevoind să piardă sfârșitul înfruntării dintre Rutger și fată, își opri calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea aveau să fie multe focuri aprinse care să încredințeze spiritelor vântului trupurile luptătorilor Hiung-nu uciși. Dintr-un nor de fum negru-albăstrui ieși Khaba, care înaintă spre Balamber ținându-și calul la pas. Haina sa de berbec, fără mâneci, era pătată de sângele dușmanilor doborâți și negre de funingine. — Aici n-o să găsim nimic, anunță. Au luat tot ce puteau duce. — Și animalele?... — Odolgan a găsit prin preajmă numai o jumătate de duzină de oi și un cal bătrân și bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu eu i-am hotărât moartea, iar cel care i-a întins cursa a fost Gualfard. Eu nu am făcut decât să lucrez în numele lui Onegesius. — Sigur! replică ea pe un ton disprețuitor. I-ai lăsat pe alții să-și păteze mâinile cu sânge. Tu n-ai fi îndrăznit niciodată să te ocupi personal de asta! Fără să bage în seamă jignirea, Balamber răspunse răbdător. — Nu era sarcina mea și, oricum am încercat să te ajut, nu poți să negi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum atitudinea sa părea a fi cu totul alta: își apăsa coasta - acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-și imagineze că tânărul acela - fiul unei căpetenii puternice și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să-și răscumpere situația stânjenitoare în care se găsise cu o noapte înainte: capturându-l, Mabertus îi pătase pentru totdeauna reputația sa și îi schimbase în mod ireparabil destinul. „Ei bine, își spuse, cu atât mai rău pentru el!“ Trăgând cuțitul de la centură, tăie frânghia ce ținea legat calul băiatului de al său. Pe urmă, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în primul moment i se păruse ciudat că cel care îl ucisese nu intenționase să-și recupereze arma, dar acum înțelegea de ce: Frediana, nobilă și neîndurătoare, i-o lăsase înfiptă în piept ca un semn de dispreț, căci acum era pătată de sângele unui trădător. Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcute cu propria sa minte. Când termină, Anrella îi spuse: - O, bietul de tine. O, Les, îmi pare rău că ai descoperit asta. Craig o văzu că plânge. Lacrimile îi străluceau ca niște pietre scumpe, apoi se scurgeau pe obraji, pătând și umezind pudra. Ochii ei rămăseseră mari, strălucitori și înlăcrimați. - Este foarte simplu, Les. Ai avut o cădere nervoasă, una foarte grea, care a implicat pierderea memoriei. Iar eul tău, cel de acum, este o personalitate construită, construită cu strădanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-și hainele. Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în mână cu diavolul! Doamne, apără mă! exclamă Carol nervos și își făcu trei cruci mari și solemne, înălțându-și privirea spre tavanul înnegrit și pătat de muște al cârciumii. Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse din întâmplare la una din adrese. Se hotărî
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock-uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru" - cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse energic în pumni la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus." (p. 49, s. n.). Voluptățile sale sunt de ordin intelectual, fără să fie însă grave, ca în vacanță: lecturi din ziar, cataloage de cărți, un dicționar, Viețile și doctrinele filozofilor, celebra carte a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare foarte hotărâtă, pe care nu-l văzusem în viața mea. Și toate scrumierele erau în plină eflorescență, pline ochi cu șervețele de șters fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
brambureala și țipetele haotice a consumatorilor ce se Îmbulzeau către eșirea din local, Tony Pavone afișă un zâmbet ironic În momentul când Îi văzu ieșind de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi de mâncare, Încă destul de turmentați, ajutându-se reciproc să se mențină pe verticală, fiind departe de a realiza tragedia momentului...! Intenționă din complezență, să le adreseze câteva cuvinte Însă Atena speriată și tremurănd de frică, mai ales de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prost Îngrijite În care măselele se aflau În stare de putrefacție, În timp ce restul danturei era conservată cu rămășițe de mâncare de la dejunul precedent, Îngâlbenită de fumatul excesiv. În ce privește Îmbrăcămintea? Arăta jalnic...! Haina mototolită, atârna În dezordine pe umerii lui fiind pătată cu unsoare de la bucatele care i se prelingea din gură, În timp ce cravată era Îmbibată cu toate categoriile de grăsimi plus vinul negru care atunci când se Îmbăta individul nu mai nimerea gura...! În timp ce vocabularul...? Se exprima haotic, iar greșelile de formare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]