1,724 matches
-
ta aia creață, ce-aș putea să-i dau când aseară m-am culcat fără să mănânc măcar o coaje de pâine? - Ofreă-i ce-și dorește și ea, așa cum o dorești și tu: o strângere prelungită în brațe... un sărut pătimaș, iar cheltuielile pe care le faci au să fie minime. - Hai să fim serioși, cum s-o strâng în brațe când ea stă la etajul trei?!... - Urcă la ea. - Nu am cum... - De ce? - În curte are un câine lup, care
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
vin, țuică și nu numai, nu aveau un loc anume de depozitare, ci se împrăștiau inconștient în toată ființa lui, generând un miros stătut, de boască veșnic mucegăită. Era o adevărată nechibzuință să-și lase unica fiică pe mâna acestui pătimaș bețivan care, totuși, era atât de treaz în acea zi. În cor, am jurat prudență, seriozitate și nu în ultimul rând responsabilitate maximă, lucru care a făcut-o pe mama să cedeze în cele din urmă, nu fără o teamă
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
asta: s-o fac să sufere. E un suflet nevinovat și nu doresc să fie vreodată introdusă în jocul murdar al vostru, cu atât mai mult cu cât este încă un copil. - Doamne!... Nici eu nu vreau asta, îmi răspunde pătimaș. Dacă aș ști că ea a făcut așa ceva cu bună știință sau că ar fi în stare vreodată să-i facă rău copilului meu, aș omorî-o cu mâna mea. Dar ea nu face chestia asta. Ea nu e în
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
se dezgoli. Toți aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedați plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii și culori, ideorealistul Picasso, senzualistul și doritorul de exprimări pătimașe, bărbatul pierdut în lipsurile vieții pe care și-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanență trezite simțurile plăcerii și dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
instinctele lumești. Dar el era un geniu ce nu putea dărui peste măsură iubirea, pentru că arta îi cerea sacrificiu și o dezvelire a interiorului mult mai puternică în pictură, decât în senzualitatea umană. Pentru el acele manifestări legate în iubiri pătimașe nu erau decât eliberări de moment, adevărata lui menire era apropierea languroasă de pânza goală, ce aștepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginația lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberații ce îi umplea golul de femeie
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
renunțăm la marginea decentei și a bunului simț. Trăiam parcă o dedublare, un ego gata să guste din toate aspectele vieții spre a le cunoaște și un alter-ego care punea stavila că un adevărat polițai al minții și care vâna pătimaș, cu ardoare, sălbatic, orice greșeală reală sau imaginara, ori cel care imi oblojea imensul orgoliu neacoperit de realizări pe măsură. Pe atunci mi se părea că o mulțime de împrejurări nu erau decât ramele în care eu trebuia să așez
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
de strălucirea rujului de culoare ceclame parcă le făcea și mai atrăgătoare. Și bustul este diferit de cel al fiicei. Mai voluptuos, mai plin de chemarea de a te juca cu el, de a-l pipăi și acoperi cu sărutări pătimașe, într-o joacă erotică plină de pasiune. Ștefan se rușină că se gândea la asemenea prostii privindu-și partenera de masă. Era într-o stare de mulțumire. Nici nu credea că toate lucrurile se vor așeza atât de bine. A
FRAGENT 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345301_a_346630]
-
carne ... o grea ispită acum simt iar că mă apasă Așa ca o chemare spre o pierdută casă E ca un căntec vechi, fragment rătăcitor Pe drumuri de încrederi, torent unduitor. E o urcare neîncetată spre magice treziri. E o pătimașă amețeală intrarea-n deveniri! STATORNICIA ÎN TRĂIRE Nu-mi dezvăluri singurătatea de altădat Ea în oceanul unei tăceri s-a îngropat Ai troienit preaplinul cu mine într-un cuvânt Tu erai statornicie, eu eram o pală de vânt Într-o
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
de la naștere până la moarte, de la semănat până la cules, de la primăvară, până la primăvară. Și unde aș fi putut afla mai bine acestea toate, decât acolo unde am văzut pentru prima oară lumina zilei, și chipul mamei? „Cultul pentru familie” și „iubirea pătimașă pentru locurile natale” m-au urmărit pretutindeni. Am avut parte să mă nasc într-o perioadă când evenimente de importanță locală sau națională, se succedau cu repeziciune, multe dintre ele marcându-mă pentru totată viața. Despre multe dintre acestea am
TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN de IOANA STUPARU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345400_a_346729]
-
de carte, privește la lampa lui Dumnezeu în codrii de piatră, fără vlăstare, se roagă în noapte marele zeu cu lacrimi de sânge peste izvoare, frumos mai ninge peste oraș, cetatea e albă și-i dusă departe, de la fereastra mea, pătimaș îți scriu seară de seară câte o carte, fulgii lovesc la mine în geam și se preling pe sticla mea mată, o păsărică doarme pe-un ram venită din lumea cealaltă, întind mâna spre ea să o trezesc sgribulită tresare
NOAPTE BUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376916_a_378245]
-
să fie seara noastră. Îndreaptă-ți întreaga atenție spre mine. Fii ca marea ale cărei valuri îmi caută sânii și mi-i răcorește cu mângâierea lor, fii tu cel care să le aline nevoia de a fi atinși de săruturi pătimașe”... - Dalia, tu ești aici, sau ai plecat cu gândurile pe alte meleaguri? o trezi Sorin din visare. Parcă visezi cu ochii deschiși. - Ce? Ce spui? A, da, scuze, nu eram atentă, mă gândeam la altceva. - Atunci ar fi mai bine
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
deplasează către digul pe care tocmai el îl abandonase când o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Gimnaziale în localitatea natală, frecventată atât de români, cât și de sași. După absolvirea acestora cu succes se înscrie la un Liceu teoretic din Sibiu pe care îl absolvă cu rezultate excepționale. Familia Munteanu văzând că băiatul lor este un pătimaș al credinței creștine ortodoxe, al cunoașterii sub toate aspectele, fac tot posibilul și în anul 1903 îl înscriu pe tânărul Aurel la Seminarul Andreian din Sibiu, punându-și în evidență talentul și priceperea în actul cultului creștin ortodox. Lucrul acesta
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
cu diverse mărfuri aduse din Occident. La fiecare nouă întâlnire, dorința de-a ne revedea creștea tot mai tare. Trecuseră câteva luni de când ne cunoscusem și ne simțeam tot mai bine împreună. Intimitățile dintre noi se rezumau doar la sărutări pătimașe, mângâieri și calde îmbrățișări. Genny - ca frumusețe - era visul oricărui tânăr de vârsta mea. Pe măsură ce trecea timpul, se făcea tot mai frumoasă, cu părul ei negru și ondulat, mijlocelul subțire, sânii în formare și tari ca piatra. Începea să se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
feciori și fete, să culeagă întâia oară, sărbătorind pe Dragobete, primele flori de primăvară. Vise clădește din speranță, îndrăgostitul, când dorește să-i fie parteneră-n viață, fata pe care o iubește. Apoi sărut să-i dăruiască dintr-o simțire pătimașă. Ca-n dar, iubire să primească pentru inelul de mireasă. Iar fata răspunde chemării, singură-n an să nu rămână, cu zâmbete din colțul gurii. Când vede inelul pe mână. În mit și-n legendă se spune despre o fecioară
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
Și să trăim în trei, sfințiți de inima mea bună.// (Număr sfânt, pag. 9); // Mă simt legănat și visez fă- ră voie,/ Dorința îmi pare un cal nărăvaș,/ Căpăstrul chemării îl țin de nevoie,/ Mă poartă sălbatic, că-i murg pătimaș.// Speranța mă prinde de mână zâmbind/ Și cale îmi face cu inima-n mână,/ Genunchii îmi tremur, mă urc bâjbâind,/ Mă simt ca un sclav chemat de regină.// Deodată îți simt sărutarea ta dulce/ Și-n șoap- tă parfumul iubirii
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
fiind îndreptată spre poezia încifrată. De aici oscilațiile expresiei ce pare cerebralizată, patetică, sentimentul trăit sub o ”sfântă tentație” străveche ducând la translarea prin spirit și creație din prezentul istoric în realitatea perenă a Ființei. Până la urmă este un lirism pătimaș ce-și află vocile în rostirea cuvintelor chemate să-l confirme. Cristina scrie cu real talent, vervă și inteligență, pentru călătorul ce-și folosește memoria și dorința drept vehicule de propulsare pe axele timpului și spațiului, înainte și înapoi. Abundă
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
nr. 2252 din 01 martie 2017. În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
pe toți de ... Citește mai mult În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea fi credibil, deoarece socotelile ies întocmai, dar fu nevoit să recunoască absurditatea teoriei sale
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Doamne, Te vei mânia pe noi Și ne vei lasa jertfelnic În durere și nevoi. Până când ne vi fi pâinea Tot cu lacrimi frământată Până când vom bea potirul În tăcere și tăgadă? Am ajuns un măr de ceartă La vecinii pătimași Și ne rând în întuneric Cei care ne sânt vrăjmași. Fă tu, Doamne al oștirei Fața Ta să lumineze Și în hăul neputinței Neamul tot să învieze. Tu ce ai sădit pe munte Rodul cel curat de vie Și ne-
PSALMUL 80 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375875_a_377204]
-
sfârșit că oricât ai crește tot copil rămâi. Ața zmeului parcă este destul de lungă, îmi spune Victor și îi dă drumul să zboare, tocmai când cerul sub care fiecare pânză din corăbiile vieții se zbat ușor, să scape din strânsoarea pătimașă a metaforei morții. Acolo ții tu freamătul, Anna? - Acolo-l țin, Victor și știu că uneori scapătă pentru că pânzele se sfâșie sau chiar se găuresc și prin acele găuri reușesc să privesc altfel curcubeul. Uite că a mai venit o
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
și bucurie.Din pletele sale aurii împrăștia un parfum amețitor,făcându-i pe cei din jur să se simtă ca în niște grădini fermecate, unde florile cântă ca sirenele și se învârt într-un vals amețitor cu îmbrățișări și sărutări pătimașe. Veți zice că vrăjitorul radia droguri. Nu, razele lui nu erau droguri. Aceste visări stimulau optimismul, dragostea de viață și puterea de creație. De aceea, țara lui Soare-Împărat era bogată, cu oameni sănătoși, viguroși și creativi, deși, cu cât deveneau
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
și tinerețea noastră. Dar cine ținea cont de asta? Cu îmbrățișări tandre, i-am cuprins corpul subțire, trăgându-l spre mine, sărutându-i umerii dezgoliți, urcând cu grabă spre gura ei parfumată ce îmi transmitea tremurul buzelor sale fierbinți și pătimașe. Merișoarele de pe piept erau tari ca două rodii în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
că-mi spui acest lucru, cu toate că eram convins de asta. Ca recompensă, îți dau un sărut pe sânul drept, e atât de mic și drăgălaș! Uite ce cuminte stă sub cămășuță!... și buzele mele dornice îi acopereau sânul cu sărutări pătimașe, în timp ce îi dezveleam bustul, eliberându-l din cămășuță . Și cel stâng cu ce este vinovat de nu vrei să-l recompensezi și pe el? Pentru el am un tratament special. Am să-l mănânc cu cea mai mare poftă și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
complet din minți. Străfulgerări se transmiteau prin vârful degetelor mele de la picioare și întregul corp mi se încorda de dorință. Dar mă gândeam că-i promisesem tandrețe, atenție și blândețe, că nu voi ataca reduta cu violență. Coboram cu sărutări pătimașe pe abdomen, în timp ce mâinile mi se jucau cu mugurii întăriți ai sânilor. Când buzele au ajuns în zona coapselor, Genny m-a tras brusc de cap, spunând șoptit: Eiii!!!... Nu !!!... ce-mi faci? Nu acum... E prea devreme să aflu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]