868 matches
-
în ce privește ființa acestui trup”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, cartea I, II, 23, în PSB, vol. 13, p. 36) 54 „Avea un trup adevărat și nu prin nălucire 54. Domnul îmbrăcând trupul, l-a îmbrăcat pe acesta întreg cu toate pătimirile (afectele) lui, încât, precum spunem că trupul era al Lui, așa trebuie să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, deși nu atingeau dumnezeirea Lui55. Căci dacă ar fi fost trupul altuia, s-ar fi spus că și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
afectele) lui, încât, precum spunem că trupul era al Lui, așa trebuie să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, deși nu atingeau dumnezeirea Lui55. Căci dacă ar fi fost trupul altuia, s-ar fi spus că și pătimirile erau ale aceluia 56. Dar dacă trupul a fost al Cuvântului (căci Cuvântul trup S-a făcut, In. 1, 14), e necesar să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, al Căruia era și trupul. Iar fiind ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceluia 56. Dar dacă trupul a fost al Cuvântului (căci Cuvântul trup S-a făcut, In. 1, 14), e necesar să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, al Căruia era și trupul. Iar fiind ale Lui afectele (pătimirile), cum sunt mai ales: a fi judecat, a fi biciuit, a înseta, crucea și moartea și celelalte slăbiciuni ale trupului, ale Lui sunt biruințele și harul. De aceea în mod consecvent și cuvenit se numesc acestea afecte (pătimiri) ale Domnului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Lui afectele (pătimirile), cum sunt mai ales: a fi judecat, a fi biciuit, a înseta, crucea și moartea și celelalte slăbiciuni ale trupului, ale Lui sunt biruințele și harul. De aceea în mod consecvent și cuvenit se numesc acestea afecte (pătimiri) ale Domnului și nu ale altuia, ca și harul să ne poată fi dat de El. Și să nu ne facem închinătorii altuia, ci cu adevărat închinători ai lui Dumnezeu, pentru că nu chemăm nici Mântuitor pe nimenea dintre cei făcuți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
A fost biciuit cu nedreptate, ca să ne scape pe noi de la pedeapsa dreaptă. A fost supus batjocurii și a fost pălmuit, ca noi să scăpăm de păcatul ce s-a sădit în noi. Căci cugetând drept, vom crede că toate pătimirile lui Hristos au fost pentru noi, având puterea să ne scape în chip binecuvântat de cele ce ni se întâmplă pentru despărțirea noastră de Dumnezeu. Căci precum Cel ce nu știa de moarte a ajuns să desființeze moartea tuturor (fiindcă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lor un număr mare de creștini care refuzau să se închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „în înfricoșarea celorlalți creștini, sperând astfel într-o părăsire totală a credinței creștine. În realitate însă, aceste pătimiri nu făceau decât să-i întărească și mai mult în credință, să-i determine și pe alții să îmbrățișeze creștinismul și, în final, «prin mucenicia lor să biruie Hristos»”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, Teologie și spiritualitate patristică, Editura Trinitas, Iași
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
L-a întrebat: «Doamne, unde mergi?» A răspuns Hristos: «Vin să Mă răstignesc a doua oară». Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar, Petru, că Hristos a doua oară va trebui să Se răstignească prin slujitorul Său. Astfel că de bunăvoie
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Domnului. Aflăm din Actele martirice că, ea se afla în luna a opta de sarcină (căci fusese arestată însărcinată), iar ziua spectacolului se apropia, astfel că ea era în mare frământare, ca nu cumva, din cauza sarcinii, să fie amânată (de la pătimire). Căci nu se îngăduia (după legile romane) ca femeile însărcinate să fie condamnate la moarte. Apoi să nu-și verse sângele ei sfânt și nevinovat printre alți nelegiuiți (mai în urmă). Dar „și însoțitorii ei de mucenicie erau adânc întristați
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat naștere actele martirice, acele colecții de documente care atestă martirajul unor creștini în primele secole ale istoriei creștine. După cum se știe, martirii au intrat în memoria creștinilor, în cultul Bisericii și în sinaxarele ei. După
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
probabilă. Din mai multe motive. Elementul cel mai evident de la care încep constă în prevestirile formale ale lui Isus despre suferința și moartea sa (Mc 8,31; 9,31; 10,32-34). Desigur, mulți savanți critici susțin că aceste predicții ale pătimirii sunt profeții rostite după împlinirea faptelor, numite uneori vaticinia ex eventu (profeții pornind de la un eveniment întâmplat deja). Trebuie să admitem că aceste predicții au un aspect formal și conțin detalii (precum a fi luat în derâdere, umilit sau biciuit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să admitem că aceste predicții au un aspect formal și conțin detalii (precum a fi luat în derâdere, umilit sau biciuit) care sugerează cunoașterea a ceea ce i s-a întâmplat în final lui Isus. Dar, chiar dacă se știe că prezicerile pătimirii au fost editate sau stilizate ulterior în lumina a ceea ce i s-a întâmplat lui Isus, nu înseamnă obligatoriu că în fapt el nu și-a anticipat moartea, chiar mai precis, moartea prin răstignire. Care este dovada care, în afară de predicțiile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
editate sau stilizate ulterior în lumina a ceea ce i s-a întâmplat lui Isus, nu înseamnă obligatoriu că în fapt el nu și-a anticipat moartea, chiar mai precis, moartea prin răstignire. Care este dovada care, în afară de predicțiile explicite ale pătimirii, sugerează că Isus și-a anticipat într-adevăr suferința și moartea? Mai întâi, cred că e posibil ca Isus să-și fi anticipat moartea datorită impresiei pe care, cu siguranță, i-a lăsat-o destinul violent al lui Ioan Botezătorul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Elo-i,lama sabach-thani?”. Aceste cuvinte în limba aramaică, luate din Ps 22,1, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. În fața acestor cuvinte comentatorii sunt dezorientați. Cum ar trebui să le interpretăm? În diferite părți din relatarea pătimirii se simte ecoul detaliilor din Ps 22. Aici, însă, avem un citat explicit pus chiar pe buzele lui Isus. Unii și-au pus întrebarea dacă Isus avea în minte întregul psalm, în special partea care se referă la răzbunare și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lýtron antì pollÄÎn: „Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața că răscumpărare pentru multi.” 301 (t.n.) Semnificații de bază: Cel care îi eliberează pe oameni de păcat cu prețul propriei pătimiri și morți + metonimie. 3.2.2.13.3. ho amnòs to¤ theo¤: „Mielul lui Dumnezeu” (toate traducerile românești); „agnus Dei” (Vg); „l’agneau de Dieu” (BJ); „the Lamb of God” (RSV). Este numele metaforic cu care Ioan Botezătorul îl desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
față de cel vechi. - Hristos a voit „să se facă asemenea fraților săi intru toate, spre a fi Mare Preot îndurător și credincios în cele către Dumnezeu...” (t.n.) - hína eleemÄn génQtai kaì pistòs archiereùs tà pròs tòn theón... (2,17) - Pătimirile indurate îl califica pentru această funcție de mijlocire: „Căci nu avem un Arhiereu (archieréa) care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci a fost încercat în toate asemenea nouă, afară de păcat.” (4,15) - Preoția lui este veșnică: el
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exil, Mesia va primi goyim nahal"teka „neamurile drept moștenire” și va lua în stăpânire marginile Pământului (Ps 2,8). În Noul Testament, „moștenirea”, care se spiritualizează și devine Împărăția lui Dumnezeu și viața veșnică, este dobândită de Hristos în urmă pătimirii și a morții (cf. Evr 2,8) și e împărtășită tuturor celor care aderă la el (Gal 4,5-7). 4.3.17. ′așb („Socotitor” - 2.1.8.6.) nu are corespondent biblic. E drept că se vorbește de o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
inflexiuni folclorice, capătă uneori tonalitatea idilelor lui G. Coșbuc. E poezia de factură intimistă a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
era acela de „a sta cu el” (Mc 3,14) ca tovarăși intimi de viață. Din grupul femeilor care îl urmează pe Isus se evidențiază figura Mariei Magdalena care, după concepția unor studioși, ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii ce sălășluiește în întunericul sinelui, refacerea de către sora lui, Ileana Cosânzeana, a pătimirilor lui Iisus, devine o pildă a căii de urmat spre izbăvire. Ea moare în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
sociale și politice (Social-democratism sau poporanism?, Neoiobăgia d-lui Gherea, „Foametea constantă” și chestia agrară, Organizația locală, Fischerland, Țară de latifundii, Piemont românesc?, Formarea latifundiilor, „Pentru ce s-au răsculat țăranii”, Pe terenul principiilor...), câteva eseuri de critică literară (Cântarea pătimirii noastre..., Petroniu veacului al XIX-lea: Oscar Wilde, apoi Henrik Ibsen, Contele L. N. Tolstoi, „Europa” pentru un călător român din 1825, H. Taine și revoluția franceză), numeroase note polemice (la rubrica „Miscellanea”, îndeobște semnate cu pseudonimul colectiv Nicanor & comp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios de a le dezvălui conținuturile, În măsura În care ele sunt relative la o istorie funebră analoagă cu aceea care În Grecia intra În orizontul misteriilor, astfel Încât să poată defini ca atare „pătimirile” (pathe) zeului egiptean evocate ritual În ceremoniile de la Sais (Istorii, II, 170, 1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică. O atare componentă este asumată de cultul isiac
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancolia În textele culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
cincisprezece secole înainte de el, la fel scriitorii biblici, în special cei ai Vechiului Testament, au scris adesea la mult timp după întâmplarea evenimentelor pe care le descriu. Cu toate acestea, „Pietà” a lui Michelangelo redă ceva din participarea Mariei la pătimirea și moartea fiului său, fapt pe care un simplu rezumat jurnalistic nu l-ar fi putut niciodată surprinde în același fel și cu aceeași intensitate. Michelangelo face parte din lungul șir de artiști care au reprezentat această scenă, sau scene
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele desișuri și grote m-afundam M-am înfrățit cu-adâncuri și creste
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]