9,357 matches
-
și ezitantă, de parcă n-aș fi putut înțelege ceea ce tocmai spusesem. M-am sprijinit de perete ca să-mi revin, m-am întors și m-am îndreptat spre ușă. Infirmeria de Țară era un grup de clădiri - o duzină de structuri pătrate și dreptunghiulare din cărămidă roșie, cu coridoare de legătură. Văzută de sus, semăna probabil cu o organigramă. Poteca dintre clădiri era noroioasă și nisipoasă și tot ce nu era din ciment scotea un clefăit sec sub pașii mei. Tușa Ruth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i cu adevărat? Scout zâmbi. — Acasă. Pe când îi împingeam bărcuța spre țărmul din zare, Ian se uita încruntat peste ape ca un căpitan de vas de modă veche. Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă ademenitoare, o lungă întindere de plajă unde felinarele tavernelor și barurilor de pe faleză aruncau dungi multicolore pe valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase să trec pe la ea. "Iordănuța, am un cadou pentru tine". M-am dus. M-a primit în efervescență lirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
impostate de bărbați, înfocate, virile, părăsite de voință, în momentele suprapunerii cu trupul mamei, lingușitoare și intrate în neființa unei lumi pe care nu o percepea ca reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un om invers, atipic și plouă din cerul solid al Pământului cu lacrimile cerului în care se duc lacrimile, atunci când plouă de sus, se întorc într-un circuit închis, cosmosul e un cub precum camera mea în care timpul e pătrat. Eu sunt un cerc sau un cub? Tu ești o sferă în altă sferă, Lumea. Eu sunt propriul meu Univers mă auzi Scriitorule? -, scrie o carte-mireasă! Am să scriu o carte-mireasă, să foșnească mătasea, să țipe, corsetul să explodeze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
internet-ul orașului era mai viguros, pentru că ștergea violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de turmă al brăileanului pentru care valul noului însemna termopane la cavouri. Și cum magazinele de materiale de construcții erau îndesate pe metru pătrat, cu marfa expusă pe trotuar, ca mesele cafenelelor pe Champs Élysées, nu puteai, ieșind din cârciumă, în drum spre piață, trecând pe la farmacie și second-hand, să nu cumperi și un sac de adeziv alb pentru zile negre. Năpădiți de modernizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt montate două manometre care urmăresc evoluția presiunii în 4 circuite. h) Reductorul de presiune RP2 prezintă în interiorul carcasei o membrană de cauciuc solidară cu o supapă, un resort a cărui tensiune poate fi reglată cu ajutorul unui șurub cu cap pătrat accesibil din exterior și două orificii, unul de intrare (I) și altul de ieșire (Es). În timpul funcționării, forța dată de resort acționează pe o față a membranei iar pe cealaltă față acționează forța dată de presiunea din orificiul de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fericiți, spunând că ei trăiesc matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timp ce Poștașul își toarnă cafea în ceașca fără toartă, pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe ăștia trebuie să-i citim, vrea să-i explice căutîndu și locul la masa pătrată din sufragerie, trăgîndu și un scaun cu spătar, împleticindu-și picioarele, atent să nu încline prea tare ceașca, așezîndu-se în sfîrșit. Mi-am zis că dacă tot m-a prins Revoluția în postul ăsta, începe să-i explice, de ce să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cele două grenade. Ai grijă la cuie și nu uita să numeri pînă la cinci dacă o să ai nevoie. Decît nimic, sînt bune și astea, se gîndește Regizorașul, coborînd pas cu pas treptele companiei, ieșind la lumina soarelui pe platoul pătrat din mijlocul unității. Ai naibii comuniști, își spune luînd-o la picior spre postul lui Santinelă, care moțăie în picioare. Parcă a trecut o veșnicie, dom’ Regizor, se dezmorțește, își întinde oasele, cît o fi ceasul? Vai ce pacoste, își spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i așa că recunoști? Măcar atît poți să faci, și eu risc să pierd desfășurarea evenimentelor din cauza ta, nenicule, dar sper să merite, să te cîștigăm definitiv de partea noastră, ei ce zici? Am eu față de fraier, de țăran, de cap pătrat, ceafă lată, ciolane de neam prost? Dacă nu v-ați dat seama, aflați că eu v-am pescuit pe voi, și nu invers, cam așa stau lucrurile, și după ce-o să scot de la voi tot ce mă interesează, o să-mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adâncește. Viața este o vegetare a sinelui, fie că se întâmplă, pur și simplu, într-o continuă trecere, fie că există într-o nedefinire spontană. Identitatea este un periplu ce transcende dintr-un nimeni în alt nimeni. Intervalul din paranteza pătrată se numește viață, regresie în propria existență: Doamne, atât de largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare unde-i era locul în ierarhia cifrelor. Destinele, într-un registru, funcție de câteva zecimale. Viața este o continuă raportate la cifre, câmpii întregi cu cifre de la facere la desfacere. În mod individual, fiecare este un număr: natural, fracție, rădăcină pătrată, ridicare la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine să fie zi, Stăpâne? Petru semăna cu mama: la miezul nopții, două jumătăți identice de rugăciune. Psaltirea era ca o grădină ce înflorea în zori. Rugăciunea, un fel de pauză a spiritului, un fel de iluzie pusă în paranteză pătrată. Și ploua Petru în fața icoanei, și ploua mama în fața icoanei ploaia era trecută prin cămașă ca prin sită și sufletele erau date în teasc, durerea curgea tulbure în potir, Petru își bea furtuna, și furtuna aducea altă furtună. Taci, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă, te extragi dintr-un radical, te blochezi într-un subsol de fracție. Libertatea este o justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este o alunecare lichidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare de fagure. Iluziile cazone, topite precum ceara unei lumânări menite pentru toate văduvele satului. Bă, mi-ai văzut bruneta? E faină fată! No, bine, faci nazuri, e într-a unșpea la Șaguna. Am țucat-o toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a suferințelor. Prezența în mai multe oglinzi implică senzația de durere multiplă, deci, implicit, nevoia de multiplicare progresivă a ceea ce aștepți. Aici, acolo sau dincolo, astăzi, ieri sau mâine, la suprafață, deasupra, dedesubt toate dimensiunile câte trei, puse în paranteză pătrată creează o imagine de universalitate, de rupere a limitelor, de progresie aritmetică. Este de-a dreptul banal de simplu să rezumi realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în bătaia inimi, ce te sperie de secunda ce vine? Am întâlnit destule cazuri în care individul fugea din trecut ca de ciumă: după fiecare asfințit închidea ușa, după fiecare răsărit trăgea obloanele, după fiecare bătaie de inimă desena paranteză pătrată. Am cunoscut pe unii care trăiau continuu într-un viitor amânat, se temeau de eșec, conservau visele și schimbau etichetele. Când ajungeau la termen, nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru iarnă. Sunt și nebuni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă încapi, nu te cuprind. Incertitudinea dă din coate să prindă loc la fereastră. Incertitudinea călătorește fără bilet la vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
livadă de pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi. În pronaosul bisericii, 2 metri pătrați de frescă: Cătălina, ctitora mânăstirii Fântânele, alături de Înaltul Macarie, episcopul Năsăudului; în stânga și în dreapta, Arhanghelii Mihail și Gabriel. 17 octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o amăgire reprobabilă, la ce capăt al incertitudinii să-mi plec genunchii? Mă topește dorul de a număra până la 7; în icoană, memoria închide paranteză pătrată; fără ea sunt un noiembrie în plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nume și nici după urmă sau după păcat nu o să mă identifice cerul. De mâine, timpul meu se va șterge precum amprenta desenată cu cretă pe asfalt. Știu, cărțile tale așezate cuminți în strană vorbesc despre limite, mântuirea desface paranteza pătrată: la un capăt, veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța ochilor. De mâine, în locul meu, vei găsi, stând la masă, două aparențe identice, nici o diferență între un câmp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită de sub scutecele nopții și se termină în brațele morții. Bine ascunsă sub farduri, nebuna se oferă precum o curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]