1,499 matches
-
maivedea” (Ioan 14, 19). Deci, Mântuitorul nu se mai arăta lumii,pentru că n-a venit să piardă lumea, ci ca s-o mântuiască (Luca 9,55). Arătarea Sa în ipostaza de după Înviere ar fi însemnat pentrulume pedepsirea ei, așa cum soldații păzitori ai mormântului Său se făcuseră ca niște morți la arătarea îngerilor (Matei 28, 4). Deci,arătarea Mântuitorului nu era o cale a îndreptării lumii. Dacă Mântuitorul a plecat de la gadareni ca să nu-i înspăimânte (Luca 8, 37),astfel El nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
8, 12), adică în mustrările necurmate aleconștiinței, păcatele nepocăite. Singura alinare, care le poate ușurași răcori suferința, o constituie mila lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile celor rămași în viață, dacă acestea vor exista, la mijlocirile părintelui duhovnic, ale îngerului păzitor și ale sfinților. Actul tainic și unic al morții fizice toate aceste realități duhovnicești le inaugurează. Viața însăși, potrivit Sfântului Grigorie Palama,este o succesiune de nenumărate și diferite morți, care o instaleazăpe cea ultimă, urmând una alteia, chiar și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
se vor putea afla doarla Judecata universală sau finală. Numeroase scrieri duhovnicești, descriind mai ales modul încare „se mută la Domnul” creștinii îmbunătățiți, relatează prezența, la căpătâiul acestora, a Mântuitorului Iisus Hristos, a Prea-curatei Sale Maici, a sfinților, a îngerului păzitor sau chiar alte rudeși persoane apropiate lui, „mutate” la viața veșnică și care au trăitîn această lume o viață bineplăcută lui Dumnezeu<footnote Ibidem, p. 47. footnote>. Așadar, după acest moment de încetare a războiului dintre viațăși moarte, dintre suflet
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dintre duhurile cele întunecoase șiînspăimântătoare, pe de o parte, și cele ocrotitoare, pe de altă parte,odată cu intrarea sa în starea eliberată de legăturile trupului, sufletul se va vedea înconjurat de prezențe distincte. De-a dreapta sa,se va afla îngerul păzitor, cel dăruit lui la Botez și al cărui glas a avutprilejul să îl audă în adâncul conștiinței sale, prin îndemnul cătretoată fapta cea bună, dar al cărui chip îl vede pentru prima datăacum, în toată frumusețea și strălucirea sa. Tot
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
studiul istoricului educației fizice în Banat”, de la Pavel Cneazul, căpitan al lui Matei Corvin și Ban al Timișoarei în secolul al XV-lea. Interesantă este încercarea de a traduce unii termeni fotbalistici în limba română. Astfel, compartimentele echipei erau denumite: „păzitorul porții, apărători, intermediari, înaintași” sau „păzitorul porții, apărători, demiapărători, atacarea”. La patru ani de la data consemnării primului meci de fotbal în București, nu mai putea fi vorba de ignoranță în aplicarea regulamentului de joc. Echipele dispuneau acum și de echipament
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
de la Pavel Cneazul, căpitan al lui Matei Corvin și Ban al Timișoarei în secolul al XV-lea. Interesantă este încercarea de a traduce unii termeni fotbalistici în limba română. Astfel, compartimentele echipei erau denumite: „păzitorul porții, apărători, intermediari, înaintași” sau „păzitorul porții, apărători, demiapărători, atacarea”. La patru ani de la data consemnării primului meci de fotbal în București, nu mai putea fi vorba de ignoranță în aplicarea regulamentului de joc. Echipele dispuneau acum și de echipament corespunzător, iar mingile speciale din piele
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
cu o altă înțelegere a destinelor umane, poate fi detectată în romanul Până la ultima consecință (1988). Protagonistul, Anton Majaru, de fapt un alter ego al autorului, are o biografie similară cu aceea a unor personaje din cărțile precedente, de „strașnic păzitor de legi” (bune sau rele). Abia după pensionare el află răgazul pentru a înțelege că verticalitatea sa morală și dragostea de muncă au fost abuziv folosite de o pătură de privilegiați din sferele puterii comuniste. În Bufnița albă (1992) un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei. Dar cum este inima? De jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea.[...] În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
erau vise în cari el credea cu evlavie visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc asemenea dorințe, nu puteau fi decât insuflarea îngerului păzitor. În aceste el încifra un fel de-nțelepciune care-n faptă nu era în ele și care era adaosul minții lui. [...] Visele Anei erau însă într-adevăr atât de frumoase, ca niște povești, și era ușor de a pune în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Matei Millo, titlul vorbește de la sine. Dincolo de sentințele morale, comedia conține note de critică socială. Începutul comediei-vodevil Ucenicul șarlatanului (1851), unde sunt puși față în față un june franțuzit, abia întors din străinătate, cu ifose cosmopolite, și bătrânul său părinte, păzitor al vechilor și bunelor obiceiuri, amintește de Iorgu de la Sadagura a lui V. Alecsandri. H. este un antibonjurist convins, suspicios și ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
pe cineva care să-mi introducă textul cărții în calculator. Cu o atenție și îndemânare deosebită s-a achitat de această dificilă muncă, la fel de conștiincios ca atunci când, copilă fiind, își făcea temele de școală. Alina Călinescu, un al doilea înger păzitor la munca de definitivare a textului în calculator, fiica bunului meu prieten, Nicolae Călinescu, mort după eliberarea din închisoare, printr-o întâmplare nefastă, pe drumurile de luptă anticomunistă de altădată. Fire deschisă, dar profundă ca și el, a pus atâta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Hegel afirmă că aici suntem, pentru prima dată, în prezența conștiinței subiective de sine, treaptă și moment necesar în dezvoltarea conștiinței absolute"52). Daimonul "judecă" situația existențială și alertează subiectul într-un sens sau altul, el devine, ca partener interior păzitor, un virtuoz al "abținerii" ca modalitate privativă de raportare la complexul circumstanțial. De la el pornind, eticul transgresează condiția comună a opțiunii către o versiune încărcată de misterul unei aparent incontrolabile alterități interiorizate, vizând mai curând excepționalul naturii gânditoare și angajate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
domeniu ca îndatoriri stricte (nomoqethteon perì paideía")19. Dar acestea nu erau puține. Gymnasion era condus și controlat de o persoană considerată „primul în cetate”: era gymnasiarchos (gumnasiarco" = „conducătorul școlii”). La Atena, acesta avea atribuții mai largi, fiind un kosmetes, „păzitor al ordinii” (kosmhvth"), care era ajutat de mai mulți subordonați (hypokosmetes, antigymnasiarchos). Chiar tinerii din efebie se autoorganizau alegându-și un ephébarchos, un arhephebos sau éphebophylax care îndeplineau funcții de comandă a grupurilor. Aceștia se supuneau însă inspectorului efebiei, gymnasiarch
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se caracterizează prin „închidere” (closure), „încremenire” (stasis) și credința că există o armonie cosmică și un univers viu, un sens al echilibrului și proporțiilor - criterii ale frumuseții -, o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger păzitor. Se pare că Doll jr. vorbește de Evul Mediu și Renaștere. Oricum, era premodernă s-ar fi încheiat în secolele XVI-XVII, odată cu „noua matematică și mecanică cosmologică”, adică observațiile lui Tycho Brahe, legile lui Johann Kepler, cercetările lui Galileo Galilei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viitorul și fericirea sa. Tatăl recunoaște că elanurile și eresurile tinerești ale fiului erau menite să răspundă la superlativ așteptărilor părintești cu privire la viitorul amândurora. Totul se sfârșește într-o romantică îmbrățișare ce îi transformă pe cei doi diavoli în îngeri păzitori ai fericirii comune. Confruntarea dintre modernism și postmodernism, în ciuda analogiilor cu alegoria de mai sus, nu este o poveste romantică. „Eroii” comuni sunt rațiunea și iraționalul. Gândirea postmodernă nu este - decât în mod nesemnificativ - irațională; ea este antiraționalistă - în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
structură zonar concentrică; complement direct] (S. Popescu, Geografie: 3). Anumite combinații sunt relativ frecvente; de exemplu (a avea etc.) un caracter: În marginea angelologiei tomiste, Fr. Wilhelm Schlössinger nu ezită să creadă că legătura dintre omul individual și îngerul său păzitor este atât de personală, încât are un caracter de unicat [pentru are caracter de unicat] (A. Pleșu, Despre îngeri: 106 și în CLRA) Lumina este un fenomen fizic complex, având un caracter dual: undă-corpuscul [în loc de având caracter dual] (E. Poll
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
colesterolului, LDL, HDL și TG (M. Hîrșu, M. Benguș, Colesterolul: 12). 2.3.2. Atât articolul hotărât (sg., pl.), cât și articolul nehotărât (sg.) sunt utilizate cu rol de cuantificatori generici ai grupului nominal, în diferite registre ale limbii: Îngerul păzitor e epifenomenul omului precar (A. Pleșu, Despre îngeri: 98 și în CLRA) Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român [...]. Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România (Constituția: 9) Oamenii sunt răi. Un medicament e
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
registrul cult: saci a câte 80 de kilograme fiecare [corect saci a 80 de kilograme, saci de câte 80 de kilograme, saci de 80 de kilograme fiecare] (ap. Avram [1986] 1997a: 139) Au unele ezitări când e vorba de îngerul păzitor "anexat" fiecărui individ în parte (A. Pleșu, Despre îngeri: 93 și în CLRA; vezi și IV: 328) 2.9. Probleme de acord 2.9.1. Potrivit normei literare actuale, în structurile care conțin substantive cu sens cantitativ (vezi supra 2
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
anul 1969. Rândul de așteptare format la intrarea în biserică. Icoana de la Nicula și uluitoarea catapeteasmă ce o găzduiește. Incidente între pelerini și reporteri. Slujba de noapte și prohodul Maicii Domnului. Mii de voci cântă împreună. Zogre Gabriel, îngerul meu păzitor. Bucuria populară a pelerinajului. Dimineață senină de vară. Urc iarăși în ritm susținut rampa ce duce spre mănăstire. O mulțime mare de pelerini în jurul meu, mult mai mulți decât în după- amiaza zilei de ieri, grăbiți să se instaleze pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-i împrăștie pe bucureștenii care, eventual, s-ar aduna prea mulți la număr să-l huiduiască pe domnitorul scorniceștean, mereu în alai ferice prin urbe. Lui Dorin Tudoran, colonelul V.A. Îi trimite zilnic 3 mașini și 18 (optsprezece) păzitori așa încât tânărul scriitor, ostatic în România, ori pe unde ajunge, provoacă aglomerație cu liota lui de însoțitori nedoriți și de care-i vine deosebit de greu să se despartă, pentru că nu vor ei. Are deci o echipă completă de filaj din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să le urezi să trăiască, să le mulțumești pentru mizeria pe care ți-o oferă. Lozinci în loc de mâncare și bunăstare. Laude aduse incompetenței și prostiei, de nu-ți poți explica vremurile în care trăiești! Pumnul în gură, jargonul golănesc al păzitorilor castei care practică cel mai oribil apartheid împotriva propriului popor. Șleahtă de inculți brutali cu stele multe ca și titlurile academice. Figuri buhăite cu fălcile mai mari decât cutia craniană, plini de supremația forței lor. De câte ori pe clădirile instituțiilor sau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai cu seamă în nuvele, considerate uneori microromane, verva, darul de a înfățișa secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri pe cititorul tânăr, căruia îi sunt destinate majoritatea scrierilor. Încă un exemplu ar fi narațiunile din Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor (1977). T. scrie și un roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă proza de aventuri în Acțiunea P. 1500 (1957) și cultivă foiletonistica, reunită în volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
acasă, București, 1961; Ce oameni, domnule!, București, 1962; Băiat bun, dar... cu lipsuri, București, 1963; Plec la facultate, București, 1964; Fără minuni, Doamne!, București, 1967; Cruce de ocazie, București, 1969; Lume, lume, soro lume!, București, 1971; Eu și îngerul meu păzitor - Mitică, București, 1972; Sus mâinile, domnule scriitor!, București, 1972; Destăinuirea marilor secrete, București, 1974; Ghidul superstițiosului (12 + 1 zodii), cu ilusrații de Tia Peltz, București, 1974; Carte de explicare a viselor, București, 1975; Răpirea ucenicului nevrăjitor, București, 1976; Fără înger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
Mitică, București, 1972; Sus mâinile, domnule scriitor!, București, 1972; Destăinuirea marilor secrete, București, 1974; Ghidul superstițiosului (12 + 1 zodii), cu ilusrații de Tia Peltz, București, 1974; Carte de explicare a viselor, București, 1975; Răpirea ucenicului nevrăjitor, București, 1976; Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor, București, 1977; Un băiat de nădejde (în colaborare cu Virgil Stoenescu), București, 1977; Telefonul de la ora nouăsprezece, București, 1979; Portrete în aquaforte, București, 1981; M-am făcut... tată mare, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Săndulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
268-280; Micu, Literatura, 492; Valeriu Cristea, „Plec la facultate”, GL, 1965, 14; Sterian Popa, „Muzicuța cu schimbător”, CRC, 1967, 28; Marian Popa, „Fără minuni, Doamne!”, LCF, 1969, 1; Aurel Sasu, „Cruce de ocazie”, ST, 1969, 8; Dragoș Vicol, „Fără înger păzitor”, CL, 1978, 6; Cândroveanu, Lit. rom., 208-211; Nicuță Tănase, DRI, V, 160-167; Micu, Ist. lit., 492; Popa, Ist. lit, I, 1077; Dicț. scriit. rom., IV, 507-508. G. E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]