1,076 matches
-
Poemul e pe bună dreptate remarcabil. Dar ceea ce face cu adevărat interesul lui în ordine formală e o observație a Mihaelei Mancaș, invocată insistent de Manolescu, privitoare la istoria locală a contingentei (de data aceasta) metafore. Până la apariția lui Eminescu, pașoptiștii se exersaseră mai cu seamă în tropi rudimentari, de felul epitetelor ornante sau, eventual, al sinecdocelor și metonimiilor. Așadar, drumul de la concret la abstract se dovedea, pe atunci, impracticabil. Iată motivul pentru care versul "Braț molatec ca gândirea unui împărat
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
tratat, Eros... nu mai lasă loc nici unui comentariu. Bun cunoscător al istoriei ideologiei românești, Adrian Marino face apel la exemple din istoria noastră cultural-politică pentru a demonstra deopotrivă tradiția și deschiderea istorică a românilor spre spațiul european, îndeosebi în perioada pașoptistă de a cărui efervescență ideologică liberală profesorul clujean se simte foarte apropiat, dar și felul în care, pe fondul descoperirii Europei, s-au format prejudecățile "formei fără fond" și, mai târziu, cele cu privire la o Europă a bunăstării materiale dar superficială
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
Europă a bunăstării materiale dar superficială, desnaționalizată și complet desacralizată, alienată și în agonie. Capitolul Aspecte documentare românești este, în acest sens, revelator, inclusiv pentru admirația pe care Adrian Marino o nutrea față de Dinicu Golescu, cărturarii iluminiști ardeleni sau tinerii pașoptiști: Ceea ce se va numi după formula junimistă, critica Ťformelor fără fondť șesteț consecința directă și imediată a valului de europenizare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor... Frecvența și amploarea acestor luări de poziții împotriva Ťformelor exterioare
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
de contestat azi, ci adevărul teoriei. Și, după părerea mea, Maiorescu trebuie considerat un gînditor pragmatic. Aș merge mai departe și aș spune că acest pragmatism, acest realism se cuvin înțelese ca un refuz al ideologicului. Îndefinitiv, ceea ce reproșa Maiorescu pașoptiștilor nu erau atît ideile lor, cît felul în care se colorau ideologic, adică retorica demagogică. Dacă Maiorescu detesta discursul romantic rosettist (pe Brătianu, din unicul lui text teoretic, dacă l-ar fi citit, l-ar fi înțeles mai bine) era
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
biserica pe o rază ce nu depășea un kilometru-doi. Mai mult chiar decît Anton Pann, vecinul său de mahala, Filimon a rămas toată viața un bucureștean sedentar. Pașoptist ca traseu biografic (se născuse în 1819), nu a fost cunoscut de pașoptiști și nici apreciat de aceștia. Spre deosebire de aristocrații care au format prima generație de romantici români, și care, încă din prima tinerețe, nu visau decît să scrie și să publice literatură, Filimon a îndrăznit s-o facă abia la sfîrșitul vieții
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Revoluția bărbată-mio!", zicea o cocoană cînd vorbea de revoluția de la 1848". Cum să nu-ți vină pe limbă expresia, cînd vezi cîți confiscă de un deceniu încoace revoluția de la 1989? Uite că nu-ți vine! Exemplele de mai sus, din pașoptiști, se pot înmulți și extinde și la alte generații. problema este că memoria noastră literară ne trădează, cum spuneam, tot mai des, de la o vreme...
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
operă românească. Tzara și Brâncuși au fost români. Ca și Ionesco. Fundoianu n-a avut nici o dificultate de a deveni Fondane, nici Voronca de a scrie în franceză. Dacă ne ducem cu un secol mai în trecut, remarcăm același lucru: pașoptiștii și postpașoptiștii au început prin a scrie în franceză, unii dintre ei folosind această limbă în corespondență și în jurnale intime pînă la bătrînețe. Pentru Ghica, Alecsandri, Heliade, Russo, Odobescu, Hasdeu nu a fost niciodată o problemă franceza. Erau bilingvi
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
Mihai Zamfir Ca Și Asachi ori Heliade, și Costache Negruzzi face parte integrantă din pașoptism, cu toată diferența sensibilă de vîrstă dintre el și colegii săi de grup literar; mai bătrîn cu aproximativ un deceniu decît majoritatea pașoptiștilor, Negruzzi a trăit însă în cercul lor, a scris o literatură în spirit comun și a publicat-o concomitent cu ceilalți romantici de primă generație. A debutat ceva mai tîrziu decît afinii săi, dar s-a simțit solidar cu ei
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
un loc distinct în narațiune. Personajele sale își dezvăluie, vorbind, caracterul și statutul, și o fac în mod natural, spontan. Probabil că prozatorul introduce în proza noastră dialogul deoarece nici dramaturgia nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale pașoptiștilor dinaintea lui Alecsandri, cele ale lui Negruzzi rămîn singurele ceva mai reușite. Pare ciudat la un autor cu asemenea multiple disponibilități, dar Negruzzi a scris destul de puțin; ca și alți pașoptiști (Alexandrescu, Russo, Kogălniceanu), el a debutat extrem de promițător, dar
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale pașoptiștilor dinaintea lui Alecsandri, cele ale lui Negruzzi rămîn singurele ceva mai reușite. Pare ciudat la un autor cu asemenea multiple disponibilități, dar Negruzzi a scris destul de puțin; ca și alți pașoptiști (Alexandrescu, Russo, Kogălniceanu), el a debutat extrem de promițător, dar a tăcut curînd; cu trecerea tinereții a abandonat și literatura. Mai mult, Negruzzi și-a conceput toate operele semnificative într-un interval de timp foarte scurt, de aproximativ un deceniu, între
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
poeziile se numesc Neghină și pălămidă, iar literatura scrisă, în ansamblu, Păcatele tinerețelor. O modestie prea puțin comună și prea strident afișată! Romanticul de primă generație Costache Ne-gruzzi se dovedește a fi fost cu zece ani mai bătrîn decît ceilalți pașoptiști nu doar prin statura sa de precursor, ci și prin substanța intimă a scrisului. Din multe puncte de vedere a rămas un om al secolului al XVIII-lea, un luminist militant, adept al enciclopedismului și al preromantismului, exact ca și
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
elegant și covîrșind măsurile obiceiului; un frumos băiat ca de 16 ani, striga neîncetat padi, padi cu un glas ce răsuna ca piculina între instrumentele unui orchestru". Scriitor mai degrabă al virtualităților decît al realizărilor, Negruzzi rămîne instalat în proza pașoptistă pe un loc din care nimeni nu-l mai poate clinti. Mai toată proza moldovenească de după el va aplica modelul oferit de Negruzzi, îi va prelua și spiritul, beneficiind, pînă tîrziu, Memoria în defavoarea Imaginației și reluînd temele abordate pentru prima
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
domeniu, alcătuiesc o galerie de nume aiuritoare: o falangă de genii care au marcat poate cea mai frumoasă perioadă din cultura omenirii. E vorba de un interval de circa un secol, care se întinde de la frații Schlegel pînă la revoluția pașoptistă, și care mărginește un spațiu germanic de esență tare, la a cărui contemplare nu poți să nu rămîi cu un gust prodigios. Căci e ceva miraculos în izbucnirea atîtor spirite într-un răstimp atît de scurt. A le enumera e
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
texte japoneze, chineze și gnostic-medievale în Cantos și a produs prin acest mélange intertextual postmodernismul literar. Polemicile lui politice s-au tras direct din tradiția iluministă a artistului filozof, dând viitorului o tradiție strălucit practicată de scriitorii din România, de la pașoptiști la Eminescu, Arghezi și... Mircea Mihăieș. E derutant când zici că „în materie de cultură criteriul dominant trebuie să fie cel estetic.” Contradicția mi se pare evidentă, pentru că eu înțeleg prin „cultură” întreaga activitate publică a intelectualului. Cred că practica
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
fi publicat. Simptomatică a fost apoi în general înăsprirea cenzurii estetice, cea mai fatală pentru existența unei literaturi. Imediat după 1970, am ajuns la paradoxala situație în care clasicii, printre care luptătorii pentru libertate și demnitate națională de dincolo de veac, pașoptiștii, să fie supuși cenzurii politice în reeditarea textelor lor, iar noi, contemporanii, să suferim rigorile și ale unei cenzuri estetice. De aici pornind, n-a fost greu ca lucrurile să meargă atît de departe, încît înșiși clasicii noștri din secolul
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
numeric cât și pasionant, în opera lui M. Eminescu, ca bătrâna noastră Transilvanie": în opera lui Eminescu (poezie, proză, teatru, publicistică), Transilvania este o temă esențială. Unul din mentorii săi spirituali, poate cel mai important, este un dascăl al Blajului, pașoptistul Aron Pumnul, pe care istoriile literare îl numesc deșteptătorul conștiinței naționale a românilor din Bucovina. Debutul poetic și publicistic are loc în revista ardeleană ("Familia" și "Federațiunea"), iar redactorul celei dintâi, Iosif Vulcan, îi va schimba numele în Eminescu. Muza
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
și, mai ales, de stil critic de întîmpinare pe cînd, vorba vine, Europa occidentală își trăia alexandrinele ,scleroze". Pe de alta, e o bună dovadă de cum își amendează, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, optzecismul sistemul program, din spiță pașoptistă. Primele două eseuri din Supraviețuirea prin ficțiune, necontemporane cu cronicile, mai degrabă cu introducerea ,de azi", o lămurire pe puncte, care-l trădează, în cititorul de profesie, pe teoretician, poartă același titlu, împărțit între o inițială luare de poziție și-
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
lui Dostoievski constituie tradiția mea literară, literatura mea." Ceea ce va să-nsemne că traducătorii trădează, nobil, spre folosul propriei culturi. Și că, făcînd cuvenita corecție de istorie literară, combătînd, de fapt, un decontextualizat clișeu de școală, ,deși ni-s dragi pașoptiștii, e evident: traducțiile fac o literatură.", Alexandru Mușina dă, privind spre epoca în care, încă, nu li se făcuse loc în față, ,liniei" Maiorescu-Lovinescu partea ei. De-aici, odată fixată direcția, încep ,delimitările". În principal, desprinderea generației '80 de timpul
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
o vocație puternică pentru științele exacte, obținînd diploma de inginer la una dintre cele mai prestigioase școli superioare din Europa și stăpînind ca specialist matematica, fizica, științele naturii. Viața sa, desfășurată exclusiv în mediu aristocratic, a urmat însă o schemă pașoptistă: dascăli greci în copilărie, studii la Paris, activitate culturală și de pregătire a Revoluției, rol proeminent la 1848, luptător pentru Unire, om politic important pînă la vîrsta de 55 de ani (a fost de cîteva ori prim-ministru), apoi final
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
și culturală (director al Teatrului Național, ministru al țării la Londra, membru al Academiei). E evident paralelismul cu destinul celui mai bun prieten al său moldovean, Alecsandri. Numai că, spre deosebire nu doar de Alecsandri, ci și de toți ceilalți pașoptiști, intrarea lui Ghica în literatură se produce într-un mod neobișnuit; fără să fi scris nimic semnificativ pînă la 63 de ani, Ghica se impune cu un talent de neașteptată forță la o vîrstă cînd alții au spus de mult
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
la perioada popoarelor migratoare (pecenegii, cumanii și tătarii), de la vetrele medievale ale cetății de scaun pînă la clădirile reședinței domnești din secolul al XVI-lea, de la trăsăturile arhitectonice în timpul perioadei fanariote pînă la cele din timpul Regulamentul Organic, de la ambianța pașoptistă pînă la instaurarea monarhiei, totul e prins de istoric în paginile monogafiei. Partea cea mai savuroasă, plină de farmec lexical și amănunte de epocă, privește istoria medievală a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
din comun. în perspectivă istorică, generațiile dispar, rămîn doar personalitățile valoroase. Iar în istoria literară, acolo unde operăm de obicei cu secolele, termenul de "generație", conotat benefic, s-a păstrat în mod cu totul accidental. Continuăm să vorbim de generația pașoptistă românească, de generația "marilor clasici", de "generația de la ^70" din literatura portugheză (e vorba de 1870), ori de "generația de la ^27" spaniolă (e vorba de 1927), doar pentru că mai mulți scriitori de marcă s-au afirmat atunci concomitent. Generațiile memorabile
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
a răspunde întrebării „unde” și „cine era interesat de a promova un anume fel de cunoaștere”, în epocă. Numai dacă aș semnala că „Retorica” lui Ioan Maiorescu este un text necunoscut, până nu de mult ignorat, greu de condițiile epocii pașoptiste, ca ideologie, și ca problemă a influențelor exercitate asupra limbii și culturii noastre. Rară sensibilitate a textului față de terminologia modernă de specialitate, neuitând a semnala calitatea celor de mai sus prin perspectiva vocației de profesor a lui Ioan Maiorescu, și
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
Occident "eticheta" e acceptată, ba chiar există niște studii teoretice foarte serioase despre literatura feminină. Eu, orice ați zice voi, o să mențin categorisirea. Preocupîndu-mă de acest subiect în literatura română, am descoperit, în urmă cu 150 de ani, în perioada pașoptistă, niște scriitoare extrem de interesante. De exemplu, Sofia Cocea. Ați auzit de ea? Să-mi fie rușine că nu? Cine era? Era o tînără care a murit la 21 de ani, pe la o mie opt sute cincizeci și ceva. O moldoveancă, învățătoare
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
bucurat de vreun ecou favorabil. Soarta îi era pecetluită: nu mai avea șansa de afirmare publică. Petre Pandrea a scris enorm pentru sertar: mii de pagini. Unele cărți nu au fost descoperite nici astăzi: un roman istoric, plasat în atmosfera pașoptistă, pentru care scrisese o prefață (p. 156-160) și încerca să-l sensibilizeze pe Alexandru Balaci pentru a-l publica (p. 142-155), și un volum cu titlul Pravila de la Craiova, contractat în 1966 la Editura Tineretului (p. 208). Am fost destul de
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]