5,611 matches
-
neagră acum dar din cauza neputinței i s-a lăsat umărul stâng de sine nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele din mintea lui se frâng. OMUL DE PAIE CU TERMINAȚII NERVOASE ALBASTRE Omul de paie cu terminații nervoase albastre dă pe gât gâlgâind amintiri pixelate, călătorind se sfărâmă de astre pe cărări de la cele mai înguste la cele mai late. Cele mai late cresc mai sus înconjurate de aurie lumină. „Cine sunt?” Se întreabă căci
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
permis. LUPTA BERBECULUI CU ALBUL Berbecul de sârmă vrea să lovească cu coarnele vaginul alb din lumea albă, în vreme ce din cap au început să-i crească fire umbră ca o veche înegrită salbă. Din spate-l mână un picior de paie, restu-i invizibil. Oare vom asista la un omor, sau doar la un salt flexibil? În jumătate-i de lumină vaginu-i semn de poftă rară, umbra berbecului de sârmă fină se sparge-n el, dar nu-l omoară. Din sinele-i
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
suflet au primit apă și pâine. Somn albastru în pat suspendat ca și reperul dinlăuntrul meu, în el îngerul morții a cedat ca să creștem întru' Dumnezeu. CÂINELE MUȘCAT DE OM Câinele mușcat de om bucuros se-ascunse după baloții de paie și iși zise: „Ei! E bine să te lași mușcat de om te inoculează cu omenie!” Săracul a cam făcut-o de oaie! Tare se mai înșela sărmanul cu astfel de „sacre” gânduri! Când plin de sânge se văzu, de
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
monștrii de paie pe lângă pereți, of!... dărâmându-se, proaspăt ieșiți din ploaie se sprijină de mers, plimbându-se. Pe lângă pereți greu se ridică copăcel, cătinel, deocheat, încă un pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
pic... așa... nu mai pică hopa, iar s-au răsturnat! Monștrii de paie pe picioarele lor uriașe s-au stabilizat răsuflând ușurat, acum se uită de sus către orașe la oamenii care în lațuri cotidiene s-au încurcat. Monștrii de paie cu fețe vopsite se uită ironic la noi, cu răsuflările oprite și ochi vicleni de vulpoi. VIS PSIHEDELIC Copilul întreabă: „De ce e cerul atât de limpede și luminos?” Tatăl răspunde: „Pentru că s-a scurs pământul din el și acum fluieră
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
scurg de lent. Ceasul verde cu negru și cifrele albite de timp, între pendule e marele legru, rege puternic chiar și-n Olimp. CASA BUNICII Casa bunicii a plâns din memorie cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre pe ambițioasele paie ce vor să facă istorie într-un loc dezmierdat de sfintele vetre. Casa bunicii zace sub resturi de vremi strânse în bucăți de lemn și în cranii, de vrei să-i vorbești în șoaptă s-o chemi cu vorbe curate
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului caută-mă, găsește-mă sunt birtul cu colț de stradă, mă beau și mă dorm, dorm când mă beau, Dumnezeu mi-a dat un pahar și un pai, Dumnezeu mi-a dat femeia și mi-a luat coasta, de atunci mă doare între fiece coastă, femeia ce eu o beau, și îmi umplu fiecare gol al golului măduvii osoase cu vinul ce mi-l toarnă Dumnezeu. Referință Bibliografică
CAUTĂ-MĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383836_a_385165]
-
sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți, desfaceți ștergărele, Iubiți-vă și faceți flori din muguri! Dorință Aș vrea să fiu un Dragobete, Să vin în prag de primăvară La tinere femei și fete
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
că Ștefania este prin apropiere. Intră așa, din curiozitate să-și clătească ochii cu exponatele. Deodată o zărește la un stand preocupată să-și găsească o rochie de ocazie. Este neschimbată, la fel de frumoasă, îmbracată cu jeanși mulați, geacă de culoarea paiului copt, strânsă pe talie, iar această vestimentație îi cade ca turnată, scoțându-i în evidență suplețea mijlocului,posteriorul apetisant și rotunjimea coapselor frumos scluptate. El se apropie și o salută cordial, iar ea tresare și zâmbește fugar ca descătușată dintr-
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
metaforică a vegetalului („Am rămas copac.”), eul liric se recompune într-o meta-realitate din cele patru elemente fundamentale care au dus la apariția vieții pe pământ: „Am rămas apă. Mulți spun/ că m-aud, uneori, plângând.”; „Am rămas foc/ de paie, de dor, de ducă”; „Am rămas pământ./ Țin copacul,/ iubindu-i rădăcinile”; „Am rămas aer. Zbor” (s.n., L.C.). Împărtășesc optimismul creator al autoarei Olguța Luncașu Trifan și cred că în viitorul său literar se vor adăuga valențe speciale în cărțile
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
ies din matcă peste maluri, peste diguri, să alerg pe câmpii, să râd, să țip, să mă cert, să am libertatea lor, a oamenilor. Îndur blestemul de a mă lăsa purtată în depărtări, dusă de val. Am rămas foc. De paie, de dor, de ducă, tăinuit, perfid, vesel, plin de mister, negru, roșu și crem, zăludă nălucă, plin de cenușă, ard și ard, nu mă tem, ard pe dinăuntru, pe dinafară copacul bătrân din răscruce, arde în mine gata să lase
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
pe dinăuntru, pe dinafară copacul bătrân din răscruce, arde în mine gata să lase, mormane mari de cenușă, leșie vineție, așteptând apa din mine să reverse peste maluri, să zburde peste câmpie, să râdă, să țipe să stingă focul de paie, de dor, de ducă. Am rămas pământ. Țin copacul, iubindu-i rădăcinile, hrănindu-i tulpinile, înghițindu-i frunzele. Beau apele, primindu-le mângâierile opresc furiile ascult poveștile, îngropând cenușile ce le-au lăsat focurile, nudele, zăludele cele de paie, de
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
de paie, de dor, de ducă. Am rămas pământ. Țin copacul, iubindu-i rădăcinile, hrănindu-i tulpinile, înghițindu-i frunzele. Beau apele, primindu-le mângâierile opresc furiile ascult poveștile, îngropând cenușile ce le-au lăsat focurile, nudele, zăludele cele de paie, de dor, de ducă. Am rămas aer. Zbor, mă zbengui pletele fecioarelor obraznic le răsfir, feciorii îi îmbăt, cu licoarea zeilor în jocul iubirilor. Sufletul l-am modelat, din copac, de la răspântii, botezat cu vânt și ape, să-l ia
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
tărâță de grâu și multe alte obiecte casnice precum războiul de țesut, daracul , vârtelnița , albia din lemn de tei pentru făcut baie, covata de frământat aluatul pentru pâine sau cozonac și altele . Tot din acea încăpere se alimenta iarna cu paie soba oarbă, pentru încălzirea camerei de dormit. Și cealaltă cameră a avut la început tot sobă oarbă ,zidită din cioburi de olană spartă, lipite între ele cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
Apoi, reproșul, femeia naște un „copil urât!?” Privită în oglindă, nașterea se vede într-un fel în dreptul femeii, sânge și suferință. La bărbat, nașterea copilului său este o viață între paranteze, o singurătate între paranteze! Replica femeii: „Și, ca să pun paie pe foc, toată noaptea mi-am amintit niște versuri, pe care ni le dictase, în nu știu ce împrejurare, profesorul nostru de folclor sau de dialectologie: ‚Lasî, barbati, că, de-a hi în lumi pași,/ Noi copii tot om mai fași!/ Și
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ARDE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Arde Se aprinde lumea de la un pai Și nimeni nu vede Cât îi de bai În curând Vor ieși din pământ cei plecați Spre a intra cei rămași Și cei mai bogați Se ascunde vremea în anotimpuri Și nu mai știm ce timpuri ne așteaptă Dacă ne
ARDE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383586_a_384915]
-
pe-autostrada neagră ,în drum spre Eforie. I-apare în minte Tina de la Cristina ,cea care se pricepe atât de bine, să completeze cărțile de muncă. Afară de atunci mai trecuse pe la el numai de două ori,dar decât focuri de paie în fiecare zi mai bine un foc de artificii la două săptămâni. Și mâine i-a promis că-l vizitează.... Gonește ca un nebun ,forțând-o pe Steluța să scoată fum albastru de furie pe țeava de eșapament,dar e
VIATA LA PLUS INFINIT (4) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382911_a_384240]
-
o casă, copaci și nu știu ce am mâzgălit eu, însă când mi-a pus nota cinci, m-am supărat și de atunci nu m-am mai dus la cercul de pictură.. NT - Și mama ce a spus că ați renunțat ? VO - Pai, era prea ocupată; era învățătoare și îl avea și pe fratele meu care tocmai se născuse așa că nu cred că a suferit prea mult pentru că am renunțat eu la pictură, fiindcă avea nevoie și de ajutorul meu, să stau cu
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
nu avansau, s-a hotarât să pună măna să o construiască singură. Dimineața pleca către acel loc unde-și pusese toate speranțele pentru un nou început. Se sufleca și începea să amestece lutul cu bălegarul străns de pe urmele cailor, niște paie, apă și cu o forță venită din speranța unui viitor bun începea să frământe amestecul pentru chirpici. O muncă grea pentru o femeie abia ieșită din spital, dar motivația și dorința de a face ca lucrurile să capete contur îi
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
l-am văzut pe acasă, am auzit că-i tare supărat că nu i-ai făcut băiat, dar ce fetiță frumoasă ai. Mă duc că am ceva treabă-n grădină... și se facu nevăzută. Magdalena se așeză pe salteaua de paie și-și alăptă copila. Fetele năvăliră pe poartă chicotind vesele. -Mămică, ai venit acasă?... ea este sora noastră?...cum o cheamă? - O cheamă Ana și e surioara voastră... apoi se apleacă și-și îmbrățișează cu drag fetele. -Mi-a fost dor
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
vrei de la mine, de ce mă întorci? Pe dragostea mea, știut-ai să joci Ce-ți pasă de mine... de-s viu, ori de mor Am fost pentru tine, ceva trecător O frunză uscată pe care-ai călcat Un maldăr de paie, ce foc tu i-ai dat. Am fost ca omătul... căzut, și topit Așa scurt e timpul cât tu m-ai iubit... Aș vrea să mă-ntorc, dar nu se mai poate În sufletul tău, eu sunt prea departe Iar
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
Când termin, vă chem și pe voi!” „Doamne! Întreci orice măsură! / Ce vorbe ți-au ieșit din gură!” - Au zis speriate cele două / Nurori. „Ce vrei să ne faci nouă? Vrei să ne-arunce baba-n drum, / De ne-aprinzi paie-n cap acum?” „Lasă că îi găsesc eu leacul! / Să nu vă doară pe voi capul, De ce fac eu!” - zise cea mică. / „Să n-aveți dară, nici o frică! De v-a-ntreba ceva apoi, / Pe mine să dați vina voi
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decît niște manechine de paie, ici și colo, îmbrăcate ca pentru o nuntă modestă, cu cîte o panseluță prinsă la rever, bînd iaurtul întremător al speranței. Nu mă întreba nici cum, fiindcă eu sînt cel ce adorm în fînul podurilor și mă trezesc în pivnițele
BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383086_a_384415]