2,360 matches
-
agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul cotidianității banalului efemer. Desigur, la nivelul unui astfel de plan, suferința ca fenomen real, concret nu este anulată dispariția ei fiind un pisc al perspectivelor utopice dar sfera unei îndurerări individuale poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-a dreptul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un set de vaze înalte, mov cu toarte stropite. Casa nu era prea mobilată, cu excepția unor piese curioase din bambus împletit, pe care le plasase acolo Alex, în timpul „perioadei ei de creație“. Podelele erau din cel mai fin parchet pal, încrustat cu desene din lemn de esențe diferite. De aici provenea numele casei, întrucât Geoffrey Stillowen insistase ca nimeni să nu calce pe parchet cu pantofi obișnuiți, ci numai în papuci moi de cârpă, iar lângă ușa de intrare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
robust și are un semn negru, diabolic. Femela e mai grațioasă, mai suplă, feminină, cu ciorapi negri. Înaintă legănat, puțin pieziș, apoi se așeză printre narcise. Își înălță capul și se uită fix la Alex, cu ochi de un albastru pal. John Robert Rozanov era sătul de propriul său spirit. Era sătul de personalitatea lui puternică, de fața lui, de efectul pe care-l avea asupra oamenilor. Se gândea adeseori la moarte. Și totuși mai rămăsese ceva care-l lega de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al unui pictor care urmărise să zugrăvească un chip de fată abia conturat pe fondul uniform lăptos al pânzei. Doar buzele strânse și vag țuguiate a mirare erau de un roz palid, iar irisul ochilor apărea de un bleu foarte pal în albul lor marmoreu. Brian, stând în spatele lui Gabriel și rânjind cu colții lui de lup, își spuse că fata arăta ca un șoricel înecat. Și totuși, se gândi el, în doi-trei ani ar putea ieși o femeie frumoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George. Își îmbrăcase rochia neagră de mătase lucioasă și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale. Se învârtea în spațiul strâmt cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niciodată. Ai cunoscut-o? Da, ne-am întâlnit, e foarte amabilă. Găsești? întrebă John Robert cu un aer absent. Hattie stătea cu fața la fereastră și privirile lui, acomodate acum cu lumina verzuie, îi cercetau ochii de un albastru-lăptos, părul de aur pal, complicat împletit, carnația catifelată, de un alb perfect, a feței și a gâtului. Nu folosea nici un fard și nasul îi lucea ușor, roz. Buzele îi erau palide, parcă vag conturate cu vârful unui creion ușor. Nu erau culorile Lindei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare, probabil că de el. Regreta că acceptase să vină. Nu era adevărat că priveliștea îi amintea de Donegal, acolo marea e de un albastru deschis și uscatul galben pal și sidefiu. Donegal are o paletă mult mai variată de culori. Dar, probabil, nu o să revadă niciodată Donegal. Îl văzuse pe Brian observându-l cât de vârtos se dăduse la băutură. Își spuse: „Luni și luni de zile abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bare, de la care coborau în dreapta și în stânga șiruri de scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măreția unui transatlantic și, spre deosebire de bărcuță, stabilitatea unui ponton plutitor, deși singura apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în fața ochilor, pe pat, în lumina lămpii de noapte, toată colecția de reviste. O singură copertă colorată, de Crăciun. Însă Crăciunul trecuse de mult. În rest, câte o singură culoare. Dar ce mai conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
soarelui, sau pe înserat, vom merge pe un câmp, vom vedea că în jur totul capătă nuanțe monotone de indigo. Petalele de mac nu mai apar roșii, nici iarba nu mai este verde, iar pietrișul apare cu o nuanță indigo pal, părând a împrăștia o bizară strălucire peste sumbrul covor de iarbă, ca și cum ochii au devenit extrem de sensibili la contraste. Cu două ore înainte de răsăritul soarelui se desprinde o luminescență albăstruie, peisajul devenind mai luminos, iar peste indigo se aprind ici
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
Robespierre din perspectiva inamicilor săi, care nu erau niște îngeri. Și mi se pare că avem, într-adevăr, o singură cale de urmat. Apărarea ar putea invoca amănuntul că, tânăr avocat, Robespierre făcea cuplete în onoarea trandafirului: "La rose etait pale jadis Et moins chere a Zephire Alors des parterres fleuris N'obtenait point l'empire..." Eu aș putea aminti că pe o foaie desprinsă dintr-un carnet al lui Robespierre, poate nu întîmplător, primul cuvânt notat e "poliția". Dar există
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aroganți, cămă tari etc., încât adeseori poți fi adus, fără să vrei, la un pas de a striga: „Jos bogăția!“ Numai că ăsta-i exact urletul leninisto-nazist care a condamnat la moarte sute de milioane de ființe numai pentru că purtau pal toane și căciuli de blană, ochelari, manșoane, mitene, ghete din piele, aveau pian, cai, cabriolete, amante și servitori, nu locuiau în bordeie, dădeau baluri de caritate, cultivau filantropia, își permiteau să fie nași la zeci de nunți și botezuri „în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi și coate din fabricație) și, de dincolo de gardul de fier forjat, mi-a spus: „Închide ochii și întinde pal ma!“ Am închis ochii, extrem de fericit, de parcă aș fi profețit vreodată acea întâlnire, și după o clipă am simțit în palmă greutatea și răceala unui obiect - cel pe care-l privesc și acum, când scriu la computer aceste rân duri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mic, pe care-l cari după tine? Merge și când ești pe drum. E unul dintre atuurile lui. Nu contează. Mă bucur că Ghidul nostru te-a adus acasă întreg. Purta o bluză din mătase italienească, nouă, de un lila pal, discret, nuanța primilor boboci. Un șirag subțire de perle de apă dulce îi atârna la gâtul încă neted, iar în urechi își prinsese două scoici mici. Cine era femeia asta? —Bărbate! Nu sta acolo degeaba! Filantropi de toate coloraturile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu pânze mânată de răsuflare. Toți ciudații satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aruncă pe noi în gura ambițiilor sale. Nici nu e preocupat să-și întrețină imaginea de măreție masculină. Starea de gravidă își reintră în drepturi și mi modifică percepțiile. Soarele și plaja strălucesc cu siguranță, dar eu le văd ușor pale, atmosfera ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
flutură mîna cu nonșalanță de pe platformă. O văzu cum își găsește un loc sus, sperînd că se va întoarce și-i va face din nou cu mîna. Asta nu se întîmplă. Lanark privi de-a lungul celor două străzi. Lumina pală și apoasă dispărea vizibil de la capătul lor. Brusc trecu strada cea mai lată și o luă la fugă prin mijlocul ei. Alerga cu ochii ațintiți asupra orizontului, avînd vagul sentiment că ziua va dura mai mult dacă îl atingea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit cînd toracele se despică. Lanark căzu într-o parte, pe o aripă, și zăcu acolo, ascultînd sunetele care semănau cu cele de găleți și ibrice date de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lunecă delicat lîngă ea și adormi. Cineva părea că-i pune o lanternă în ochi, așa că îi deschise. Salonul era cufundat în întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful unei bucle aurii-argintii. Numai tu m-ai putut ajuta, Lanark? întrebă ea. Nimeni mai deosebit? Nimeni formidabil? — Ai cunoscut mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păreau să conțină ceva mai măreț și mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor se despica în două membre solzoase, unul răsucit pe pămînt, altul avîntîndu-se în sus pînă la geamurile de la etajul doi; fiecare membru, aproape lipsit de ramuri, avea în capăt un smoc de frunze uscate. Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]