900 matches
-
palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele incomplete interesează numai o parte a palatului bucal: partea anterioară, osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale, această forma fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele incomplete interesează numai o parte a palatului bucal: partea anterioară, osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale, această forma fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1 la 700 și 1 la 1
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1 la 700 și 1 la 1.000 de nou-născuți, malformația fiind mai frecventă în populațiile asiatice și mai puțin întâlnită la afro-americani. Despicătura labială este cel mai adesea izolată și doar în aproximativ 37% din cazuri asociată
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
frecventă pe partea stângă, și doar în 20% este bilaterală. Este mai frecventă la băieți (60-70 la sută din pacienți sunt băieți), la aceștia gravitatea putând fi, de asemenea, mai importantă, cu afectarea arcadei dentare sau a palatului dur. Despicătura palatină are o incidență de aproximativ 4 la 10.000 de nou-născuți. Frecvența malformațiilor asociate este mai importantă decât în cazul despicăturii labiale. Regiunea feței derivă, în cursul dezvoltării embrionare între săptămânile 4-12 de viață intrauterină, din cinci muguri: Mugurii mandibulari
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
în cursul dezvoltării embrionare, va forma: Coalescența mugurilor începe anterior, la 8 săptămâni de viață intrauterină fuzionând mugurii globular (derivat din mugurele fronto-nazal) și maxilar. Defectele de fuziune în această regiune determină despicăturile labiale care sunt situate paramedial. Fuziunea proceselor palatine, derivate din mugurii maxilari, cu formarea palatului dur, se realizează în săptămâna a 10-a, în timp ce formarea palatului moale este realizată în săptămâna a 11-a. Defectele de fuziune ale proceselor palatine determină apariția despicăturilor palatine care au o au
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
despicăturile labiale care sunt situate paramedial. Fuziunea proceselor palatine, derivate din mugurii maxilari, cu formarea palatului dur, se realizează în săptămâna a 10-a, în timp ce formarea palatului moale este realizată în săptămâna a 11-a. Defectele de fuziune ale proceselor palatine determină apariția despicăturilor palatine care au o au o dispoziție mediană. Factorii care perturbă dezvoltarea acestei regiuni pot determina apariția de despicături labiale și/sau palatine care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
situate paramedial. Fuziunea proceselor palatine, derivate din mugurii maxilari, cu formarea palatului dur, se realizează în săptămâna a 10-a, în timp ce formarea palatului moale este realizată în săptămâna a 11-a. Defectele de fuziune ale proceselor palatine determină apariția despicăturilor palatine care au o au o dispoziție mediană. Factorii care perturbă dezvoltarea acestei regiuni pot determina apariția de despicături labiale și/sau palatine care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
palatului moale este realizată în săptămâna a 11-a. Defectele de fuziune ale proceselor palatine determină apariția despicăturilor palatine care au o au o dispoziție mediană. Factorii care perturbă dezvoltarea acestei regiuni pot determina apariția de despicături labiale și/sau palatine care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de transmitere genetică nu este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de transmitere genetică nu este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu. Ponderea factorilor genetici crește în cazul prezenței mai multor persoane afectate
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
genetică nu este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu. Ponderea factorilor genetici crește în cazul prezenței mai multor persoane afectate în aceeași familie sau în cazul formelor asociind despicăturile labiale și palatine. Despicăturile labiale și palatine familiale sunt situațiile în care un mod de transmitere ereditară (cel mai adesea autozomal dominantă) este evidențiat în familie. În unele din aceste familii mutații ale unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile genei "MSX1
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu. Ponderea factorilor genetici crește în cazul prezenței mai multor persoane afectate în aceeași familie sau în cazul formelor asociind despicăturile labiale și palatine. Despicăturile labiale și palatine familiale sunt situațiile în care un mod de transmitere ereditară (cel mai adesea autozomal dominantă) este evidențiat în familie. În unele din aceste familii mutații ale unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile genei "MSX1", identificate la aproximativ 2
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile genei "MSX1", identificate la aproximativ 2% din pacienții cu despicături labiale asociind sau nu anomalii dentare cu transmitere autozomal dominantă, sau ale genei "TBX22", cu transmitere legată de X. Despicăturile labiale și palatine sindromice sunt situațiile în care despicăturile sunt un simptom în cadrul unui sindrom polimalformativ, de cauză cunoscută sau nu. Despicăturile labio-palatine sunt mai mult sau mai putin frecvente în: însă pot fi întâlnite și în alte sindroame. Riscul de recurență este
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
O posibilă mireasă care a fost luată în considerare pentru el a fost o verișoară îndepărtată, Élisabeth Marguerite d'Orléans, fiica lui Gaston d'Orléans. Totuși, căsătoria nu s-a materializat. În cele din urmă s-a căsătorit cu Prințesa Palatina Anne Henriette în capelă de la Palatul Louvre din Paris, în decembrie 1663. Mireasă era fiica lui Eduard, Prinț Palatin. Mama ei era Anna Gonzaga. Cuplul a avut zece copii. Tânără prințesa a fost remarcată pentru natură ei pioasa, generoasă și
Henri Jules, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322766_a_324095]
-
Orléans, fiica lui Gaston d'Orléans. Totuși, căsătoria nu s-a materializat. În cele din urmă s-a căsătorit cu Prințesa Palatina Anne Henriette în capelă de la Palatul Louvre din Paris, în decembrie 1663. Mireasă era fiica lui Eduard, Prinț Palatin. Mama ei era Anna Gonzaga. Cuplul a avut zece copii. Tânără prințesa a fost remarcată pentru natură ei pioasa, generoasă și de caritate. Mulți la curte au lăudat-o pentru atitudinea ei foarte susținută față de soțul ei dezagreabil. În ciuda calităților
Henri Jules, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322766_a_324095]
-
ci și negustorii și burghezia , care au fost capabili să adune suficient sprijin (inclusiv de la puteri străine) pentru a opri reformele regelui. La începutul domniei sale, au existat planuri în ceea ce privea căsătoria lui Vladislav cu prințesa Elisabeta de Boemia, Prințesa Palatină (fiica lui Frederick al V-lea, Elector Palatin). Acest lucru nu a fost popular în rândurile nobilior catolici și a bisericii catolice, și când i-a devenit clar lui Vladislav că acest lucru nu i-ar convinge pe suedezi să
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
capabili să adune suficient sprijin (inclusiv de la puteri străine) pentru a opri reformele regelui. La începutul domniei sale, au existat planuri în ceea ce privea căsătoria lui Vladislav cu prințesa Elisabeta de Boemia, Prințesa Palatină (fiica lui Frederick al V-lea, Elector Palatin). Acest lucru nu a fost popular în rândurile nobilior catolici și a bisericii catolice, și când i-a devenit clar lui Vladislav că acest lucru nu i-ar convinge pe suedezi să-l aleagă pentru tronul lor, planul său a
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
colina pe care o cuprinde: Palatinum mons sau Palatium. Este situată între regiunea "VIII - Forum Romanum" la nord-vest, "I - Porta Capena" la est și "XI -Circus Maximus" la sud Include, prin urmare, întregul complex imperial al Domus Augustana cu "stadionul Palatin" și Templul lui Apollo. Această regiune romană își ia numele de la "Circus Maximus", și se întinde de-a lungul "văii Murcia", până la "Velabra", cuprinzând "Forum Boarium" și extremitatea "Podului Sublicius". Este cuprinsă între Aventin și Palatium, adică între regiunile "X
Cele paisprezece regiuni ale Romei () [Corola-website/Science/322809_a_324138]
-
Scheyern care a dobândit Catelul Wittelsbach (langa Aichach). Conții de Scheyern au plecat din Burg Schetern (Castelul Scheyern, construit în 940) în anul 1119, spre Catelul Wittelsbach. Fiul lui Otto I, Eckhard I, Conte de Scheyern, a fost tatăl Contelui Palatin de Bavaria, Otto al IV-lea (decedat în 1156), al cărui fiu Otto a fost investit cu Ducatul Bavariei în 1180, după căderea lui Henric Leul. Fiul Ducelui Otto, a fost Ludovic I, Duce de Bavaria care a dobândit, la
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
1806. La moartea Ducelui Otto al II-lea în 1253, fii săi au împărțit între ei procesiunile Wittelsbach: Henric a devenit Duce a Bavariei de Jos iar Ludovic al II-lea a devenit Duce a Bavariei de Sus și Conte Palatin al Rinului. Când ramura lui Henric a murit în 1340, Îmăparatul Ludovic al IV-lea, fiul Ducelui Ludovic al II-lea, a reunit ducatul. Familia a oferit doi Împărați Romani, Ludovic al IV-lea (1314 - 1347) și Carol al VII
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Ducelui Ludovic al II-lea, a reunit ducatul. Familia a oferit doi Împărați Romani, Ludovic al IV-lea (1314 - 1347) și Carol al VII-lea (1742 - 1745), ambii membrii fiind din ramura Bavareză a familiei, și un Împărat German, Rupert Palatinul (1400 - 1410), membru din ramura Palatină. s-a împărțit în două ramuri în anul 1329: prin Tratatul de la Pavia, Împăratul Ludovic al IV-lea i-a acordat palatinatul Bavariei de Sus descendentilor fratelui său, Rudosf al II-lea, Rupert I
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
reunit ducatul. Familia a oferit doi Împărați Romani, Ludovic al IV-lea (1314 - 1347) și Carol al VII-lea (1742 - 1745), ambii membrii fiind din ramura Bavareză a familiei, și un Împărat German, Rupert Palatinul (1400 - 1410), membru din ramura Palatină. s-a împărțit în două ramuri în anul 1329: prin Tratatul de la Pavia, Împăratul Ludovic al IV-lea i-a acordat palatinatul Bavariei de Sus descendentilor fratelui său, Rudosf al II-lea, Rupert I și Rupert al II-lea. Rudof
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
al IV-lea. Ramura Bavareză a păstrat ducatul Bavaria până la stingerea sa din 1777. Împăratul Ludoic al IV-lea a dobândit Brandenburg în 1323, Tirol în 1342, Olanda, Zeeland și Hainaut în 1345, însă a cedat Palatinatul Superior pentru ramura palatină al casei Wittelsbach în 1329. Cei șase copii ai săi care l-au succedat au preluat titlurile de Duce de Bavaria și Conte de Olanda și Hainaut în anul 1347. Casa Wittelsbach a pierdut Tirolul la moartea Ducelui Meinhard și
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]