8,062 matches
-
doctori, Pepsi aducea șeful cu lăzile de la Restaurantul Partidului. Carne, ouă, cas, de-aș fi putut mânca atâta cât puteam face rost. Tot ce mi-a poftit suflețelul am avut. Vasconi sau Unirea, vodca rusească cu 25 de lei sticlă, pantofi Guban, Fă, Rexona, căpșune sau roșii cu lăzile, la jumatate sau chiar pe sfert, că erau de furat. Îmi ieșea zacusca la preț de apă minerală, bine am mai dus-o în comunism. Făceam rost de tot de la Cantină Partidului
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
un profesor sia pus mintea să ne demonstreze că nu știm, a făcut-o cu ușurință. La băieți era mai îngăduitoare, nu le făcea nimic dacă fumau, dar trebuia să aibă uniformă curată, pantalonul să taie aerul cu dunga și pantofii oglindă și dacă vreo față se plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu duiumul, dar cum la examenele de admitere matematică era baza, făcea ce credea că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ei,nu-i mai acordă nici o atenție”.(Velvet). Un timp m-a ignorat,dar,la plecare,șăgalnică din fire mi-a cerut să urmez în continuare lecțiile de dans.Să mă perfecționez.Și clasic și modern. Și să vin cu pantofi de dans. „Amorul ca și soarele,e un singur moment la zenit:în momentul primului «da»”. (Garabet Ibraileanu). Ajuns în stradă am evaluat prima lecție de dans și părerile răutăcioșilor... „Eu știu ca-i să mă-nșeli chiar mâine, Dar
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un miros de ulei îi invadară nările.Răsuci cheia.Pendula porni greu. N-o probase de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu am pantofi noi,nu am rochie nouă,nu am poșetă nouă și tu dai banii pe vechituri!!!... „«Pendula» este stâlpul casei”,spunea regretatul Andrei Ivanciu. De atunci dl.Pogon a mai achiziționat 2 pendule mai vechi. Nici una nu funcționează perfect.Dar în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
încinge) Scena 3 Costel,Alin,Monica,Dorin și Augusta sunt dispuși prin toată camera. Au câte un pahar în mână.Nelu se chinuie să fixeze un tablou pe perete. Nelu:Vă rog,să-mi dați dreptul!(Alin îi oferă un pantof bărbătesc.Bate cuiul) Dorin:...Și Radio Erevan i-a răspuns:”La noi,accentul nu se pune pe profesori!”... Alin:Gata,unchiule.L-ai fixat.Poftim un pahar pentru trudă.( Ii oferă un pahar cu vin) Dorin(se ridică):Și cum
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a zis mie mama când eram adolescent - e unul din cele mai importante lucruri la o femeie... Să nu-ți iei femeie cu glezne groase... sau, dacă din fraiereală roman tică vei iubi vreuna cu pulpa solidă, măcar cumpără-i pantofi care să-i facă gleznele elegante.“ „Glezna, a continuat ea, nu numai că arată caracterul, ci concentrează energiile spirituale Îbașca celelalte) și promisiunea că, atunci când aroganta te va lepăda Îceea ce se va întâmpla ineluctabil, boulean cum te-am adus
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
trei vorbe într-un articol po lemic cu succes moderat. Citise pamfletul, încrânce nată, și-l lepădase pe pretențiosul cu retorică de împrumut. Mă alesese pe mine, proprietarul Verbului, dar la intrarea în garsoniera ei îmi ceruse să-mi scot pantofii și să pun niște papuci. Acum, problema nu era că aveam ciorapi desperecheați, ci că pur și simplu nu puteam să înțeleg cum o femeie care se pregătește să schimbe umori cu tine într-un pat decorat îndoielnic îți poate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pentru îngropăciune. Dacă, după această noapte extatică, voi decide să-mi prelungesc transa cu câțiva eoni, mă vei putea îngropa în pijama invocând o ruptură de anevrism, dar până atunci hai să extragem licoarea asta. M-a privit, perplexă, cu pantofii mei în mână. — Faci mișto de mine? — Andreea, corazon. Cum să fac mișto de milioane de ani de evoluție fără pauză? Ești o creatură rară și îmi ții pantofii fără a ridica degetul mic. M-ai bănuit doar că aș
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
atunci hai să extragem licoarea asta. M-a privit, perplexă, cu pantofii mei în mână. — Faci mișto de mine? — Andreea, corazon. Cum să fac mișto de milioane de ani de evoluție fără pauză? Ești o creatură rară și îmi ții pantofii fără a ridica degetul mic. M-ai bănuit doar că aș purta pijama și papuci. Sunt narcisiști care ar ucide pentru mai puțin de atât. Gân dește-te cum te-ai simți dacă te-aș suspecta că porți bluze pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și oferea buzelor un alt moment de plăcere. Păr lung, negru (sclipiri albastre-verzui), ondulat, revărsat peste umerii (rotunzi, catifelați la atingere, evident) ascunși de materialul rochiei care acoperea picioarele până deasupra pulpelor, puse una peste cealaltă, fără nicio conotație ostentativă. Pantofi asortați, un toc cui de lungime medie, vârfuri ascuțite care țineau captive degetele delicate (și le închipuia așa, ținând cont de ceea ce i se desfășura sub ochii curioși). O privea dintr-o parte, admirându-i profilul, încercând să-și imagineze
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fi vrut să se asigure - nebunească idee! că nu apare un alt autobuz. Porni pe linia de tren, fără să se întrebe dacă avea să ajungă sau nu undeva de unde ar fi putut să dea măcar un telefon. Îl rodea pantoful stâng și se aplecă pentru a desface șiretul. Își aranjă ciorapul, apoi făcu o fundă strânsă. Și merse mai departe, cu pădurea pe umeri, împins din spate de o mână iluzorie. Încercă să apese frâna chiar în clipa în care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă rigola din dreapta, în prim plan, mărit corespunzător, în așa fel încât să aibă un impact cât mai mare asupra privitorului (și avea, credeți-mă), se afla un elegant pantof de damă, cu tocul cui, numai că în el exista și laba piciorului acelei nefericite, cu tot cu gleznă și jumătate (imaginea era infernal de bine prezentată) din pulpă. Pantoful era alb, iar dârele de sânge prelinse ajunseseră la piele și contrastul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai mare asupra privitorului (și avea, credeți-mă), se afla un elegant pantof de damă, cu tocul cui, numai că în el exista și laba piciorului acelei nefericite, cu tot cu gleznă și jumătate (imaginea era infernal de bine prezentată) din pulpă. Pantoful era alb, iar dârele de sânge prelinse ajunseseră la piele și contrastul izbea privirile... O adevărată operă de artă, Jack. Într adevăr, doamnă, niciun alt pictor nu ar fi reușit să surprindă mai bine această scenă. Viața, Jack, nu? Viața
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fiindcă binoclul a fost cam scump. Dar și-a meritat banii. Vis-a-vis, la etajul al treilea, o femeie se dezbracă în fiecare seară, exact la ora 21, fără să tragă draperiile. Apoi umblă prin apartament, de colo, colo, încălțată în pantofi cu toc. Roșii. Are pulpe foarte frumoase și sânii un pic lăsați. Îmi plac șoldurile ei pline și mă întreb de ce nu aduce niciun bărbat acasă. Nu o vizitează nimeni, știu asta sigur, pentru că o urmăresc în fiecare seară, de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cred că tot timpul o dureau coastele de la atâția pumni și devenea din ce în ce mai mică. Vă spun sincer, mereu am trăit cu frica nemăsurată că mama avea să devină minusculă, la un moment dat, iar tata urma să o calce cu pantoful și să o facă una cu pământul, fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să-mi dau seama de ce. Am intrat în viața ei, fără să vreau. Am crezut că aici voi fi liber, dar trecutul nu moare. Se întoarce. Sunt tulburat și vreau să-mi găsesc liniștea! Se opri în fața unei vitrine cu pantofi. Își aminti că trebuie să-și cumpere o pereche. Intră, alese, probă. În sfârșit cumpără o pereche ce i se potrivea. Plăti și ieși. Era mulțumit. Uitase pentru o jumătate de oră prin ceea ce trecea. Ajunse acasă ostenit, flămând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în picioare în fața mesei din chicinetă. Făcu câțiva pași pe holul de la intrare, își văzu șapca în cuier și alături observă un dressing. Fără nici o intenție, fără nici o curiozitate, deschise ușa și găsi hainele ei. Una, două, trei... Jos erau pantofi micuți, cu toc, cum purta ea atunci. Pe unul din umerașe îi atrase atenția ceva în carouri. Scoase umerașul și deodată își dădu seama că era cămașa lui, purtată cu ani în urmă. Își aminti că era cămașa ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
arătându-mi, pe căptușeală, eticheta unei firme de prestigiu, Armani sau cam așa ceva. Am zâmbit la amintirea că doar cu câteva zile în urmă auzisem, la radio, că fusese confiscat un mare lot de haine cu etichete contrafăcute. Au urmat pantofii, cămașa și... Mi-am zis să-mi iau și o cravată. Nu purtasem cravată decât în câteva ocazii, pe la târgurile internaționale. Nu mă simțeam în largul meu "spânzurat"... Ana mi-a spus, însă, categoric: Tată, în lojă, la Ateneu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fi născut și-ar fi trăit în lojă la Ateneu. Ce puteam să fac, am râs și mi-am luat și papion! A doua zi pe seară, după ce luasem pantalonii de la retuș, în fața familiei reunite am apărut în costum Armani, pantofi noi, cămașă idem și... papion. Asistența mai puțin Ana a sărit pe mine cu gura: Parc-ai fi un papițoi. Uită-te la el, cum arată... Asta era nevastă-mea. Vai, tată, chiar așa. Ana, n-ai fost cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva. În timpul războiului am fost recrutată ca muncitoare. Pantofii cu talpă de cauciuc pe care-i port când muncesc la câmp i-am primit de la armată. Era prima oară în viața mea când încălțam așa ceva, dar erau extraordinar de comozi. Acum, când umblu prin grădină cu ei, înțeleg voioșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu pantofi cu talpă de cauciuc, mi-am dat seama cât de sinistru este. Deseori mă gândesc cu groază la munca aceea. Datorită ei am căpătat totuși rezistență fizică. Iar când n-am s-o mai pot scoate la capăt de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trecut nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici cu un an înaintea lui nu s-a întâmplat nimic.“ Ce caraghios! Cu ce m-am ales eu din război: cu perechea de pantofi! Amintirea acestora mă împinge spre o altă digresiune dar, înainte de toate, vreau să adaug că această singură amintire a mea din război și faptul că ies la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o analiză care punctează cu o eleganță stilistică și o inteligență vie ce au fost mărcile, cum au devenit branduri și încotro se îndreaptă brandurile: "Odată ca niciodată, brandurile erau simple bunuri casnice săpun, ceai, praf de spălat, cremă de pantofi, produse cotidiene plictisitoare care erau consumate și înlocuite. Brandul era un simbol al consecvenței. Într-o vreme în care produsele se contrafăceau, calitatea producției era inconstantă iar prețul variabil, brandul însemna calitate, cantitate și preț standard. Imaginea brandului proiecta și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]