1,639 matches
-
exista, iar ei trăgeau ca bezmeticii unii într-alții sau în biblioteca universității. Cum să se autodeposedeze de o experiență personală „extraordinară”? Ce mai pun înapoi, în golul care rămâne în interiorul lor, dacă recunosc că au participat pe post de papagali la o manipulare grotescă? Despre ce o să mai vorbească ei, când vine vorba, pe la chefuri cu amante sau pe la reuniuni televizate? Bașca faptul că mai trebuie să justifice un certificat de „luptător” sau de „revoluționar”. A doua categorie, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mijlocul bărbiei. O să-mi fie de ajutor când vreau să-l imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară! Desigur, rănile de pe față sunt vindecate atât de bine în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și în lat, nu veți găsi un tratament pentru ochi mai avansat ca Eye Eye Captain. Cearcăne? - S-au dus pe apa Sâmbetei. Diminețile cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de suprafață și accentuate? - În mare cu ele. Papagalul de pe umăr? - Ne pare rău, asta e problema ta“. Teenie s-a uitat la monitor peste umărul meu. —Yo, ho, ho, a zis, compătimitor. Ar trebui să vezi celelalte încercări. —E prima săptămână de când te-ai întors, ți-ai ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intrat în birou. Unul zice: Sunteți Helen Walsh? Eu: În persoană. (Anna, tre’ să-ți spun că o să relatez mai multe conversații. S-ar putea să nu fie cuvânt cu cuvânt, dar dă-mi voie să subliniez - nu repet ca papagalul, însă nici NU EXAGEREZ.) Gorila 1: Un anumit domn ar dori să schimbe o vorbă cu tine. Am primit instrucțiuni să te ducem la el. Urcă în mașină. Eu (râzând ca nebuna): Nu mă urc în mașină cu doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului luminos. Erau catifele întunecate și pasteluri lăptoase, pătate cu cea mai vagă nuanță de roz-trandafiriu sau fistic. Erau întinderi neîntrerupte de lenjerie apretată, așternută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Iar copacii aceștia nu erau nici atât de mari sau atât de înfrunziți sau atât de înghesuiți la un loc ca să acopere cerul, care se vedea limpede printre crengi. În fața ochilor lui, zburătăcind și agitându-se, se afla un stol de papagali, de un verde viu, ca acela al bijuteriilor, cârâind și țipând în dispoziția cea mai bună. Scena îi umplu toată mintea și se întrebă dacă s-ar putea sătura vreodată. Așa trăiau bogații și asta era o viață de rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mereu întrerupte de teama copleșitoare legată de ceea ce avea să se întâmple cu el și cu viața lui din livadă. Ce știu ei... Ce știi tu? își puse el în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat violent cu personajul pe care trebuia să-l întrupeze, dar acesta era exact efectul surpriză pe care scontam. Despre celălalt tip, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu „ceai“ și „cafea“ între ghilimelele lor exotice. O vreme m-am uitat la cadranul unei vechi cutii cu bilete de papagal. Să vă spună prietenii de la St Martin’s Hospital Norocul. Bagi o monedă, o baghetă se răsucește și ți se oferă o selecție sumară de destine fanteziste. Am trecut în revistă opțiunile: Să nu faci Podagră, să bei bere Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am încheiat adolescența prin anii șaizeci, când aveai suficiente șanse, când totul te aștepta Acum tinerii abandonează școala - pentru ce? Pentru nimic, pentru o sulă. Tinerii (li se vede pe față), disprețuiții cu păr de stegozaur, nulitățile cu creastă de papagal - au venit cu un răspuns pe măsura acestei situații, care este: nimic. Care e un nimic, care e o sulă. Coada pentru ajutorul de șomaj începe de la poarta stadionului. Scandalurile sunt salonul lor de dans, sobra Londră sala lor sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți un ghid. Să ai la tine vaccinul antiviperin și antidotul contra săgeților otrăvite. Ia lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care seamănă cu un papagal nebun cu sau fără ochii ei negri, la brațul unui lăptar care nu e încă suficient de bătrân pentru a-i fi tată. Unde e legătura? Vezi o blondă de patruzeci de ani lată în umeri, încadrată de doi poponari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca papagalii aflați prin colțurile sălilor din localuri - toate au făcut-o. Fir-ar al dracului să fie. Toate au făcut-o, sau o vor face cât de curând... în zece, douăzeci de ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unul din pliurile prosopului pufos, după care era cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noi, la Ufegheghetebe, pă Ianculi. Și cu tov... nea... Ăla cum de-i zice, că-i mai mare la romane... Și cu alți poieți. Cu nea Fănuș, cu... Da’ știi ce le zicea ăla cu romanele?... Dom’le, avea un papagal, de ziceai că-i de la Tănase. Ca cu Stela și Arșinel și dom’ Puiu Călinescu, la un loc. Mișto, da’ mișto d-ăla finu’, de nu se prindea toți, mai ales ăia fără profesionala, așa cu aliuzii și contre, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a-i mulțumi pentru ajutor, fata se grăbi să li se alăture celorlalte două, care o așteptau fulgerînd-o din priviri, la capătul opus al claustrului. — Daniel, ceva s-o fi Întîmplat. Vreo mătușică bătrîioară care-a dat ortul popii, vreun papagal cu scrofule, vreun guturai de atîta umblat cu fundulețul În aer liber... Dumnezeu știe. Împotriva a ceea ce crezi cu ochii Închiși, universul nu se Învîrte În jurul apetențelor dintre picioarele dumitale. Alți factori influențează devenirea omenirii. Crezi că nu știu? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de serviciu În pragul umbrelor. Fraza e a lui, nu a mea. Don Manuel e un domn din vechea școală, politicos, plăcut și săritor. De cincisprezece ani are o locuință Închiriată pe strada Ceniza, pe care o Împarte cu doisprezece papagali care au Învățat să fredoneze marșul funebru. Are abonament la balcon la Teatrul Liceo. Îi plac Verdi și Donizetti. Mi-a zis că, În munca lui, important e să respecți regulamentul. Regulamentul are prevăzut totul, mai ales În situțiile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vizitat din nou? Ați spart oglinda sau v-ați mulțumit să vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din nou? Ați spart oglinda sau v-ați mulțumit să vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
burdușit cu cocaină Încât avea nevoie de un tranchilizant pentru cai ca să adoarmă. Sau poate că o să-i revină În minte tot felul de amintiri, din cauza LSD-ului pe care-l Înghițise În colegiu și o să Încerce să mănânce un papagal sau să zboare pe geam. Sărmana, draga de Penelope. —Bette, iubire, ești gata de plecare? Întrebă Philip, Încolăcindu-și brațele În jurul umerilor mei de parcă ar fi fost iubitul meu de multă vreme și nu un tip cu care nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
marfa, îl avea la mână - dar continua să joace după cum îi cânta el. Pentru că Joe Stinson avea o soră bestială, pe nume Cloris, iar lui îi plăcea să stea de unul singur în camera ei. Pentru că Dan Klein avea un papagal care îți ciugulea biscuiți din gură. Pentru că sora bine făcută a lui Jimmy Harris l-a surprins tocmai când ieșea din cămara lor, i-a pus mâna pe sculă și i-a spus că-i una mare. Pentru că în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-am făcut-o tot eu, bazîndu-mă pe faptul că Simulescu repeta ca un papagal tot ce auzea, fără să mai cugete dacă e bine sau rău. Și l-am făcut de basm! Îi venise rândul să-l asculte la Istorie, tot din bancă, bineînțeles. În spatele lui Simulescu, mă făcusem mic și nevăzut ca să-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spate, ce mi-a venit, nu știu, că i-am suflat șuierător, abia stăpînindu-mi un rânjet mefistofelic, la gândul celor ce aveau să urmeze: ― Papa nu era creștin! Glasul lui Simulescu s-a auzit pițigăiat și cu o siguranță de papagal: ― Papa nu era creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat, nevenindu-i să-și creadă urechilor; la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu Papa? ― ...Nu era creștin! Un hohot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
niciodată la cuvintele pe care le-asculta cestorul, ci era mulțumit s-audă că elevul răspunde la-ntrebare, spunea: ― Ajunge! Traduce, mă, acuma, ce mai aștepți? De bine, de rău, traducerea mergea: fie că o învățai de-acasă, ca un papagal, având de fapt o reprezentare grafică în asociație cu textul german, fie că ți-o suflau băieții, fie că o scriai în carte, printre rândurile de tipar, cu un creion "Hardmuth" nr. 3, cu ciocul ascuțit subțire! Când găsea însă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]