1,835 matches
-
ea mă invită să locuiesc la ea. ― Ce-mi pasă mie de lume? se strâmbă. Nu mă așteptam la atâta curaj de la o eurasiană. Eu, care o credeam interesată numai de bani. (De altfel, știu că are doi tipi cu parale, doi bara-sahib!) îmi mărturisește că e îndrăgostiă de mine din prima seară. Și eu, care nu știam nimic! ...Terminasem azi o conversație la telefon cu B.. când aud și recunosc, cu ce spaimă, glasul Maitreyiei: ― Allan! De ce nu mă lași
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmă, cu ce strânsese de la Zamfirescu, cu ce i-a dat ei tăticu dotă, a deschis prăvălie. Când i-a numărat banii la dotă, tăticu, ce să vezi, s-a încurcat ; el, care să-i fi cerut nu scotea o para, a pus cinșpe mii în plus la numărătoare ! Și ăsta, prostu, omu ei, lighioana bătrână, ăsta vine la ea speriat : Ce facem, zice, uite c-a greșit tat-tu când mi-a înnumărat banii... Ce facem, zice prostu, să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și blazați ? De ce oare însă, fără nicio legătură cu ceea ce rostește, îi apare deodată în minte această amintire veche ? O dimineață sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață cu delicații lui pantofi de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba ? Așa mă văz la colțu din Iancului, cum stau și mă socotesc, ce-mi plăcuse mie-nainte să trec iarna p-aici, cu tăticu și mămica, scotea mămica paraua și io alergam să-mi cumpăr castane coapte. Da acu nu mai era nici mangal, nici castane coapte, nu mai era nici mămica, era numa un om, rezemat de un gard, om cu stare trebe să fi fost înainte, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viața lui coarne... Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic ! Ca dovadă, trăiește și acum... Dar Titi Ialomițeanu, ce om șarmant ! Ce complimente grațioase făcea ! Ah, madam Delcă ! Tinerii din ziua de azi nu mai fac două parale ! Ce mai știu ei ce însemnează dragostea ? Și nici bărbații noștri nu au mai fost bărbați, cum erau cei de altădată ! Care știau să aprecieze femeia ! Dați dracului erau ! Știau cum s-o-ntoarcă, s-o sucească, s-o amețească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ogoaie furia... În fiecare dimineață o trimitea pe Maranda după rachiu... Ea însă nu a îndrăznit niciodată să-l înfrunte printr-un refuz categoric. Îi vorbea doar cu glas moale: Iar ai început să bei, Toadere. Iar... De unde o să luăm parale ca să plătim datoria la Prispă crâșmarul? Lasă, Marandă. Lasă că oi vedea eu de unde. Incă mă mai pot mișca și acolo la ocnă n-am apucat să mă boieresc... După o bucată de vreme, într-o seară, a ieșit din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă duc să aud cu urechile mele... Ce să auzi, Toadere? Ce îmi spune acolo la gară, unde se încarcă și se descarcă vagoane. Da’ ce-i acolo? Cică dacă te primește să încarci și să descarci vagoane, îți dau parale pentru asta. Știu și eu? Până nu merg la târg, nu am de unde să știu adevărul. Du-te, Toadere! Du-te! Poate ai noroc și om mai ieși și noi din nevoi... În zori de zi, Toaibă a pornit spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ți-a cere acolo? Am să pot, Marandă. Am să pot, fiindcă acolo în mină ședeau cu harapnicul pe noi și munceam ziua întreagă. Da’ ce ai să mănânci? 135 Am să iau câte ceva de acasă până ce oi câștiga câteva parale. Pe urmă... mai vedem noi. Ți-oi aduce și ție una-alta de la târg. În seara aceea, Toaibă a dat gata jumătatea de sticlă cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lemne sau mai știu eu cu ce, care trebuie descărcate. Am înțeles cum devine treaba, dar aș vrea să mai știu... Ce anume? Când primesc banii pentru lucru? Da’ știi că mi placi? N-ai ridicat nici un pai, dar de parale ai și început să întrebi. Vinerea seara. Până atunci însă nu este zi și nu este noapte. Este de lucru și atât! Vagonul nu așteaptă pe linie, fiindcă plătim locație cât nu face marfa. Și atâta ne trebuie! Acum ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimeni aici în sat. Și dacă a da Dumnezeu să-mi meargă bine, ți-oi lua și ciuboțele și cațaveică și... Da’ de unde atâția bani, Toadere? Eee! Am ajuns și eu șăf, Marandă! Șăf de echipă. Și primesc mai multe parale. Atunci trebuie să ai mare grijă să nu greșești și să nu ieși din cuvântul șefilor. Să faci treaba cum știi tu mai bine! Așa are să fie, Marandă. Da’ pe mine tot mă supără ceva... Ce te supără? Că bei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tragere de inimă parcă... Ce mai faci bade Prispă? Cum îți merge crâșma? Bine! Mulțămesc de întrebare. Cât despre crâșmă, ce să-ți spun? Lumea nu mai vine ca altădată... I-o năpădit necazurile pe gospodari și nu mai au parale. Mai dau pe aici doar din când în când... Cu asta însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească se fac că uită... Atunci să nu fii în locul meu, Toadere băiete! Și nu le ceri parale? Atâta îmi trebuie. Într-o săptămână, pe ușă te întâmpină un lacăt cât lumea de mare și... Prispă... Cine știe? Legat poate!... Ferească Dumnezeu, bade! Să nu ajungi zilele acelea. Eu le-am trăit și nu le doresc nici dușmanilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și 17 000 de nuanțe de saturație. Altă capacitate a ochiului este aceea de a crea iluzia celei de a treia dimensiuni - putem aprecia astfel distanțele până la obiectele care ne înconjoară. Fuga perspectivei, presupunând un punct de concurare unde și paralele se întâlnesc, realizează o dispunere în adâncime, astfel încât formele se torsionează, obiectele acoperinduse unele pe altele și apărând mai mici sau mai mari, după cum sunt mai aproape sau mai departe de punctul de vedere. Un rol important îl joacă
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
mănăstirii și cu locul din jur,... “care pivniță să pomenești de la Batiște ce-au fost visternic mari”... ― Cam mulți sunt cei ce trebuie pomeniți pentru o biată pivniță, fie ea și de piatră. Da’ iar mă întorc și zic: câte parale poate aduce o biată pivniță, fiule! ― Dania pe care am întâlnit-o la 22 decembrie 1769 adeverește cele gândite și spuse de noi privind drumul întortocheat prin care daniile făcute mănăstirilor noastre ajungeau tot la mănăstirile de la locurile sfinte. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sânt și alte mănăstiri. Pentru aceea, osebit de ale noastre domnești mile,... iată le-am rânduit puțin venit ce se arată mai gios... și printr-acest hrisov al domnii mele, hotărâm ca să aibă a lua mănăstire Aron Vodă câte una para de tot carul ce se va încărca cu sare... la ocna g(o)spod din Târgul Ocnii cât și de la Viișoare de lângă ocna... Deci acest venit... să-l aibă mănăstirea Aron Vodă totdeauna în veci, pentru cele trebuincioase și ținere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care aveau averi nemăsurate - ajungeau în “teșchereaua” egumenului mănătirii Galata, care era om venit de la Ierusalim. Acesta, după obicei, cu “țâdulă” și pecetea mitropolitului Moldovei, îi depunea în mâinile patriarhului. ― O dovadă că orice produs al mănăstirilor se prefăcea în parale este și faptul că în documente am întâlnit poruncă domnească care hotărăște ca nimeni să nu vândă vin sau altă băutură până mănăstirile nu-și vor isprăvi vânzarea vinului și a băuturilor lor... ― Apoi trebuie să mai luăm în seamă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fiule. Mănăstirile închinate nu se abăteau de la acel “postulat” - dacă putem să-i spunem așa hotărârii lui Radu Mihnea voievod de la 26 martie 1618 - prin care aproape tot venitul din fiecare an al unei mănăstiri trebuia să se transforme în “parale” care să curgă zornăind în mâna “preosfințitului” patriarh al Ierusalimului. ― Cu pecetea și semnătura mitropolitului Moldovei, părinte. Altfel... Se putea bănui că nu sunt trimiși toți “crăițarii”. ― Hai să mergem mai departe. ― Mergem, părinte, dar la 20 iunie 1739 găsim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
printr-o întrebare: cum să se atingă sfințiile lor de oaie, de capră, de vacă sau de porc? Pe ogor e altceva; muncesc poslușnicii, țăranii, țiganii robi și câți alții, iar “bucatele”, cum le place ‘mnealor să spună, sunt prefăcute în parale, care... Dar asta-i treabă cunoscută, părinte... ― Adică să le depună “în mâna patrierșiei sale” cu țâdulă de la sfinția sa mitropolitul. Te rog, vezi ce spune vodă mai departe. ― Așa că “Cele 5 mănăstiri carile sintu... în Iași... le-au poprit sfințiia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întărim cu acestu uric... de acmu și până în veci”. ― Mai departe, îl întâlnim pe Grigorie Ghica voievod, care în 1728 septembrie 26 confirmă Sfântului Mormânt obrocul în bani pe care să-l ridice din vama domnească. Nu spune, însă, câte parale vor lua sfințiile lor în fiecare an. ― După patru ani doar, adică în 1733 iunie 8, Constantin Nicolae Mavrocordat voievod dăruiește Sfântului Mormânt câte 250 de lei anual din venitul vămii din Iași”. ― La data de mai sus, același voievod dăruiește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe toate acestea mai sus arătate mile”. ― Din cele ce se spun în cele hrisoave domnești iese din ce în ce mai mult la iveală faptul că “patrierșiei” sale îi plăceau mai mult paralele decât alte cele. Nu tu sare. Nu tu vin. Ci... parale!!! Și iar parale!!! Dovada în plus - dacă mai era nevoie... Iat-o: “Noi Scarlat Ghica voievoda, domn Țării Moldovei. Facem știre cu acest hrisov... cui să cade a ști că viind înaintea domnii meli,... sfințiia sa chir Procopie, arhimandritul și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai sus arătate mile”. ― Din cele ce se spun în cele hrisoave domnești iese din ce în ce mai mult la iveală faptul că “patrierșiei” sale îi plăceau mai mult paralele decât alte cele. Nu tu sare. Nu tu vin. Ci... parale!!! Și iar parale!!! Dovada în plus - dacă mai era nevoie... Iat-o: “Noi Scarlat Ghica voievoda, domn Țării Moldovei. Facem știre cu acest hrisov... cui să cade a ști că viind înaintea domnii meli,... sfințiia sa chir Procopie, arhimandritul și egumenul svintii mănăstiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
intervenții ale patriarhului sunt de fapt urmarea stăpânirii fără căpătâi a unor imense averi ale mănăstirilor moldovenești închinate locurilor sfinte. Cred că cei de la locurile sfinte veneau doar în crugul toamnei, când se adunau roadele. Acestea trebuiau prefăcute apoi în parale, care, după tipicul știut, să ia calea Ierusalimului... Toate “împresurările” despre care fac vorbire patriarhii sunt drept urmare a lăsării în paragină a moșiilor și locurilor mănăstirilor închinate. Nimeni n-ar fi venit să se facă stăpân “peste noapte” pe un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spălă gândurile livezii, umplând coșurile cu picuri de rod bogat. Atunci, după ploaie, a fost Ingrid în livada lui Bunu Gigi, a cules mere într-un coș mare. Gutuile i le-a cules Buna cu tot cu codiță și cu frunzuliță, apoi para zemoasă... E drept că s-a cam murdărit pe papucei pentru că abia ce plouase, dar și-a făcut provizii pentru acasă cu mânuța ei. Poveste de toamnă Într-o dimineața, de la fereastra sa cu perdeluțe înflorate de culoarea florii de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o da Dumnezeu! Dar parcă tot mai mult mi-ar plăcea băiat, ...Cu o zi înainte de a ieși din spital, bătrânul mă chemă la el și se-apucă să mă descoasă, lucru pe care nu-l făcuse până atunci: ― Câte parale câștigi pe lună, băiete? ― Opt mii, tată. ― Numai atît? Hm! Și v-ajung vouă banii ăștia? ― Nu se ajung, dar ne mai strângem și noi. Când n-avem încotro, ne împrumutăm. Nu-mi răspunse nimic. Urmărea în sine firul unui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
salariu care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar și moș Tache, bunicul lui, ba și mătușa Floarea, mătușă-sa. E bine să ai neamuri care să te și știe. Eu a veam ceva parale puse deoparte dar ținând seama de zicătoarea că la pomul lăudat să nu te-aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]