1,132 matches
-
fără nici un fel de emfază și cu toate instrumentele unei narativități de care nu este străină și o pedagogie exact înțeleasă, personalitatea lui Paul Klee se decupează, din cartea D-nei Hasan, ca o realitate vie și deloc înspăimîntătoare. Acest artist paradigmatic pentru spiritul și aspirațiile veacului nostru apare aici monumetal fără patetism, adînc fără a stîrni angoase și exemplar fără să compromită, precum devastatoarele incendii, șansele celorlați: ale celor mai mult sau mai puțin apropiați în spațiu și în timp.
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
o, nu îl ating niciodată// luminos ca zăpada/ doar semnul tăcerii (Tăcerea semnului)". Poezia se constituie, așadar, în viziunea Marianei Filimon, ca un semn al tăcerii, de unde, inspirat, titlul cărții, ca și prezența în volum a două piese cu titlul paradigmatic Semnul tăcerii. Dacă, în genere, idealul este pagina albă, cerneala albă sau caligrafia de iarnă, iar eul poetic se află în căutarea acelor vorbe ce știu ,să se lepede cu adevărat" (ce frumos spus!), semn al tăcerii este însuși imboldul
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
minusurile fiecărei abordări, stabilind un corpus de trăsături privilegiate ale eseului, cărora le urmărește metamorfoza în fiecare studiu analizat: dimensiunea prioritar sintagmatică ("demersul eseistic este în primul rînd desfășurare a unei căutări, parcurgere a unui proces"), dar și prezența dimensiunii paradigmatice ("eseul ridică și el serii de semne în picioare, dar axele echivalențelor îi sînt programatic imperfecte, incomplete"), sistematica jocului digresiunilor, valorificarea golurilor, a echivocului, a nesemnificativului. Absența unui centru al textului, dar și existența unui principiu de coerență dat de
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
Daniel Cristea-Enache Se poate vorbi despre un paradox Cristian Popescu: scriitorul clasic în viață și tânăr în moarte, cu fire boemă, dar conștiință artistică puternică, bolnav paradigmatic și nu numai, trupește și sufletește, ca altădată Eminescu, un escu, tot așa, de o frapantă originalitate ce desființează granițele dintre poezie și proză, ficțiune și document, literatură și viață, amestecând totul și toate pentru a le distila după o
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
definitiv în atenția publicului și a specialiștilor. Urmează, de-a lungul anilor, în jur de alte 15 cărți, o carieră în media - precum și toate privilegiile care sunt acordate prin recursul la autoritate în situații concrete ce se cer clasificate. Este, paradigmatic, situația în care s-a aflat după 11 septembrie anul trecut - cunoscute fiind competențele sale islamiste. Volumul O istorie a lui Dumnezeu. Iudaism, creștinism, islam: 4000 de ani de căutări a apărut în 1993, ca rezultat firesc al două dintre
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
se pare a fi una dintre principalele mize ale cărții: încercarea de a demonstra că literatura, prin însăși definiția sa, depășește distincția dintre real și imaginar, dintre ceea ce este și ceea ce nu este, între - după expresia autorului - "întru-chipare și în-chipuire". Paradigmatic în acest sens este capitolul despre Marcel Proust, care, dacă spațiul ne-ar permite, ar trebui citat în întregime. Este punctul în care autorul nu se sfiește a ni se înfățișa copleșit de propriile amintiri, după liberul joc al asocialțiilor
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
în care muzica aparținea exclusiv Naturii); b) post-adamică (pe parcursul căreia muzica devine progresiv Cultură). În ambele etape omenirea exersa un unic limbaj sonor ancestral. 2) Faza sintonică propunea mai multe lumi sonore, care se reglau în baza unui model mitologic paradigmatic. „Limbajul primordial s-a transformat în limbaje umane, care pierzând treptat contactul cu acesta, au devenit arbitrare, multiplicându-se într-o mulțime de limbi și dialecte divergente, în timp ce alte segmente generate de Limbajul, de muzica primordială s-au
Faza meti?iz?rii by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83846_a_85171]
-
pe o diversitate a momentelor sale ce evită încleștarea dolorică, scrîșnirea din dinți a unei singure opțiuni, a unei posturi ce eclipsează autenticitatea sufletească, eșuînd adesea în retorism. Spre lauda d-sale, Radu Ulmeanu evită o atare cale. Precum la paradigmaticul Arghezi, dialectica pămînt-cer cîștigă în substanță prin diversificarea traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă plînge.// Obrazul meu stîng e plin de riduri/ și amintește de moarte,/ iar obrazul meu drept/ este
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
un "Cioran înainte de Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România de auto-exilatul parizian. Oferta interpretativă constă într-o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și al mirării, al fascinației și răvășirii. În fine, cu această poveste avem povestirea paradigmatică care arată bine că ospitalitatea este nu numai un spațiu de interacțiune umană și socială foarte puternică, dar și un spațiu de discurs: timpul ospitalității este timpul istoriilor care se povestesc, al informațiilor care sînt schimbate. Cuvîntul poveștii în sine
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Irina Marin Caragiale, cartea lui Vasile Fanache, este ediția a treia adăugită, a volumului apărut în 1985. Recurgând la o abordare paradigmatică, autorul urmărește în opera caragialiană o serie de teme centrale împreună cu avatarurile lor de la o scriere la alta. Prima parte este dedicată caragialienei "lume-lume", cu tot carnavalescul său, cu instabilitatea identitară cronică și transcendența ei decăzută la nivelul de Centru
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
ceea ce-mi doresc și durerea mea mi se pare a fi sănătate. Așadar nu pricep de ce mă plîng, căci răul îmi vine din propria-mi vrere." În jurul acestui tip de masochism se organizează întreaga demonstrație; pornind de la motivul "Tristan", paradigmatic pentru tot ceea ce înseamnă pasiunea, înțeleasă în sensul ei etimologic, ca patio, așadar ca "nostalgie a sufletului care se vindecă de viață", ca un fel de "secătuire a conștiinței golite de orice diversitate, obsesie a imaginației concentrate asupra unei singure
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
american și-l ia ca aliat pe Kundera în răfuiala sa cu ontoteologia (mai exact, comentează viziunea acestuia asupra romanului, privit ca vehiculul, prin excelență, al revoltei împotriva dominației culturale a preoților asceți). În fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri filozofice I) , traducere
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
o progenitură cu românul, din moment ce trebuie să se ocupe de unul, și capricios încă) și de una crepusculară, de esență elegiacă, respectiv exact ceea ce nu suporta la poporul său mioritic. Impulsurile lui de a se identifica, uneori compulsiv, cu entități paradigmatice, cu un slav, un spaniol, sau ungur, sau evreu, ori Tonio Kröger al lui Thomas Mann, ori, variantă, pare-se, preferată, cu un „cetățean târziu al Kakaniei“ (niciodată nu și-a efasat regretul după situația de supus austro-ungar, al Kaiserului
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
colonie. Ceea ce, însă, nu satisface în această definiție este generalitatea ei, faptul că omite importanța primordială a substratului cultural local și că, de multe ori, acel "post" se referă la o perioadă anterioară câștigării independenței. Relația cu centrul este, însă, paradigmatică pentru toate literaturile de acest gen, o relație tensionată prin inferioritatea față de metropolă, marginalitate și lipsa de putere politică. Orice discuție legată de postcolonialism trebuie să înceapă prin delimitarea celor trei faze din istoria teoriilor postcoloniale. În prima dintre ele
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
servească tuturor științelor, inclusiv lingvisticii, și ea atentă asupra unor aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt de natură speculativă, iar adevărul lor este unul tendențios înșelător cu atât mai mult cu cât, paradigmatic, urmează tiparul raționamentelor de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază premisele în prosilogisme ca și în episilogisme ori se ascund printr-o sintaxă stufoasă în sorite categorice sau ipotetice. Se pare că aceasta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
epoci se percep prin raportarea la alte texte, care alcătuiesc fundalul contextual, dar și prin autoraportare, la mesajele liminale sub- sau metatextuale. Prin urmare, dacă evenimentul creează paradigma în Istorie, cu alte cuvinte dacă relațiile dintre evenimentele istorice articulează clase paradigmatice, serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat (un mileniu, o jumătate de mileniu, un mileniu și jumătate etc.), aceasta nu înseamnă că am definit Istoria, ci doar am delimitat suprafața ei. În adâncime se află structurile
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
evolutiv în plan stilistic, termenul median - criză - reprezentând atât indiciul unei disfuncții, cât și imperativul unei schimbări de paradigmă. Termenii marginali ai trinomului - cristalizare și dispersie - îi putem asocia cu imaginea estetică și ideologică deopotrivă a celor două stări stilistice paradigmatice în esență lor care sunt clasicismul și romantismul că "blazoane" istorice ale proceselor de cristalizare și dispersie<footnote Ideea relaționării modern/postmodern după logică binomului clasic/romantic se regăsește în articolul "Postmodernism" (The New Grove Dictiionary of Music and Musicians
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în schimb ceea ce impresionează numaidecât este siguranța și finețea liniei, spiritul de observație al desenatorului și, nu în cele din urmă, sensibilitatea sa artistică. Și sunt câteva lucruri remarcabile pe care în mod firesc Hertzog a mizat făcând acest documentar. Paradigmatică rămâne întâlnirea prin intermediul acestor urme cu o umanitate din care provenim. Desenele constituie limbajul unui mesaj închis într-o capsulă temporală, un mesaj generic care nu ne este adresat direct, dar care vine din noaptea timpului cu un întreg univers
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
preferat de Neagoe se poate identifica și la predesesorii săi, în reprezentări variate, de la heraldică și numismatică, la simbolistica pietrelor funerare . Acestă stemă - element străin canoanelor bizantine, aparține profanului în care e camuflat sacrul și stă la intrepătrunderea liniilor constitutive paradigmatice ale ontofaniei - element concret, real, act de ontologie arhaică, cu cele ale hierofaniei, manifestate în mit, care, se știe, își revelează esența prin simboluri (mitul luptei sacre și mitul jertfei creatoare, care are temeiul întemeierii primordiale, imitatio dei) și ale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
este (și) aceea a unui timp, a unei istorii, a unei lumi. Personal, așez Dimineață pierdută printre capodoperele noastre postbelice, în imediata apropiere a Moromeților lui Marin Preda; Ilie Moromete și Vica Delcă rămân, cred, cele mai memorabile și mai paradigmatice personaje din proza autohtonă a ultimelor decenii (l-am mai putea adăuga și pe brebanianul Grobei, dar mai mult ca pe o categorie abstractă decât ca pe un personaj „viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în acest sens, un Bochenski sau Stegmüller, care îl pun pe același plan cu existențialismul de speță Sartre sau Kierkegaard. De la teama determinată (Furcht), trecând prin Angst pentru a ajunge până la Zeitlichkeit, ca orizont al lui Sein, este un drum paradigmatic de "mergere de-a-ndăratelea". Ontologia fundamentală a lui Heidegger este o astfel de sondă transcendentală, care dă seama de destinele filozofiei moderne de la Kant încoace. Freud, marxismul, structuralismul sânt și ele până la urmă expresii ale coborârii în sine, ale acestei progresii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le poți obține pe calea rațiunii obișnuite. Deci de la nevoia de a face posibil acest dialog ajung să caut o rezolvare în plan cultural, livresc. Sigur că nu îmi propun să fac tot istoricul problemei, ci voi alege câteva tipuri paradigmatice, de la care pornind, sper să obțin o caracterizare tipologică a gândirii de tip artistic. Și m-am gândit să mă opresc asupra a trei momente: Goethe, care mă servește cel mai bine, apoi Leonardo și, din secolul nostru, Klee. Cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de gestionare a bunurilor comune și prezentăm o serie de soluții la acestea. În secțiunea 1.2 introducem noțiunea de bunuri comune, prin definirea acestora și diferențierea lor față de alte categorii de bunuri. În 1.2.2 discutăm un exemplu paradigmatic de bun comun, anume pășunea lui Hardin (1968). În secțiunea 1.2.3 discutăm cele două soluții clasice propuse pentru soluționarea problemelor bunurilor comune, soluția leviatanului și cea a privatizării. În 1.2.4 discutăm soluția alternativă propusă de Ostrom
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
preluată și utilizată de Olson (1965, p. 14), care definește un bun colectiv ca „un bun care, atunci când o persoană [...] dintr-un grup [...] îl consumă, nu poate fi reținut de la consumul celorlalți din grup” (Olson, 1965, p. 14). Un exemplu paradigmatic de bun în care excluderea nu e fezabilă este securitatea națională, din moment ce nu există posibilitatea de a oferi securitate națională doar anumitor cetățeni ai unui stat, ignorându-i pe ceilalți. Prin contrast, un exemplu de bunuri în cazul cărora excluderea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]