880 matches
-
e deștept, mi-a spus ea. Dacă mai stăm aici fie și câteva ore, o să ne găsească sigur. Dă-mi un pumn de Advil sau alt medicament și mă pun pe picioare. I-am adus Advilul, am învelit-o cu pardesiul meu, am dat drumul la căldură în mașină și am pornit direct spre aeroport. În dimineața aceea aterizasem în Greensboro, dar, pentru că Minor avea să ne caute cu certitudine acolo, Rory s-a gândit că era mai bine să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asupra lui și îl priveau din față ca pe un artefact de preț. Erau ale unei persoane ce venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aduceau acasă fie pe jos, fie cu mașina. Karin-tante zâmbea și-l apostrofa cu arătătorul, în glumă, zicând: S-ar putea să mă superi, generale. Și el îi răspundea: Pe regina mea niciodată. De data aceasta, Epa era îmbrăcat cu pardesiul bej căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de efect, pe care aveai impresia că nu le dădea jos de pe el nici când dormea, cu o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Să-mi dea 1000 lei. Ține, femeie, o sută de lei și gata. Băiatul se uită aiurit la tîrg și mormăie. Dar... am... Nu chiar, rîde procurorul. Lasă, ai să vezi tu cînd mai crești un pic. Adam își pune pardesiul și rîde satisfăcut că a stins litigiul. Aneta Drumeagul se oprea la casa lui Obadă, acolo unde satul de munte își propusese să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Își dădeau imediat seama că sîntem străini și, cum e mai rău, străini de-ai lor. Am văzut casa Margarethei, all die alten Gassen, locurile pe unde a umblat tînărul Goethe. Am intrat În catedrale. Am văzut femei bătrîne În pardesie negre, cu pălării mici de fetru trase pe frunte cum erau și la noi, la Maiandacht, așteptînd să le vină rîndul la Weihwasserkessel. Frankfurtul mi-a amintit de Sibiu, mai ales de Ursuline. Apropo, i-am Întîlnit aici pe Willi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uscat Ploaia căzu atât de tare că avu o greutate reală, lovindu-mă peste cap și umeri cât ai clipi, revărsându-se din abundență peste hainele mele ude leoarcă și scurgându-se în pârâiașe din gluga, de pe coatele și pulpanele pardesiului meu. Compactă, grea, zgomotoasă și furioasă. Era greu să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu tot felul de manii. Se ocupă de filatelie și are grijă de două acvarii. Cu trecerea anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la școala din centrul comunei, ajungînd unul din stîlpii învățămîntului dobrinez
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și jir. Ea este cea care trebuie să înece pisica într‑un pârâu din Pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
La câțiva pași de stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima clipă se agață însă ciorapul. Sau observați că lipsește un nasture la rochie, agățătoarea pardesiului, că pantofii sunt prăfuiți. V-ați simțit vinovată, presupun, în ziua aceea. — Întâlnirile conspirative seamănă și nu seamănă cu cele amoroase. Întâlnirile amoroase au și ele ceva conspirativ, nu ? N-ați putea delimita clar care era, pentru dumnea voastră, caracterul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu cenușiu ponosit și un fular roșu zdrențuit -, iar aceste veșminte aveau un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Puțin mai Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu păr negru și ochi strălucitori, cu o expresie șireată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost un om adevărat“, rosti evreul tare, pe un ton autoritar, „un om care a cheltuit cînd a avut și n-a lăsat să-i scape nimic!“. Aici făcu o scurtă pauză, Își prinse cu ambele mîini reverele elegantului său pardesiu și se legănă ușor Înainte și Înapoi, de pe călcîie pe vîrfuri, zîmbind cu zîmbetul său amar, de cunoscător. — Da, domnule! spuse el imediat pe un ton ferm și convingător. Da, domnule! CÎnd o să mă aflu acolo, În cimitir, și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngenuncheat pe ciment lîngă mort. Era tînăr, durduliu, Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și eșarfa și reintră În rîndurile mulțimii. Totul durase doar un minut și se desfășurase În aceeași manieră inumană, formală și aproape plictisită care se făcuse simțită și În comportarea doctorului. Apoi cei doi brancardieri În uniformă s-au aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese dispărînd aproape cu totul. Nu-ți mai dădeai seama de prezența ei. Parcă se risipise, se redusese la inexistență, ajunsese imposibil de deosebit din grămada de haine vechi și ponosite - un pardesiu vechi, de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
confortabili, apoi, dacă Sabina venea după mine, ar fi putut cădea pradă drogaților care trag pe nas sau se înțeapă în venă pe lângă non-stop-uri. Într-adevăr, am văzut-o cu coada ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins un Salem și am luat față de membru al Frontului Salvării Naționale în timpul alegerilor: tragic, contorsionat, implorând mila și abnegața electoratului. Nu cred că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cădea pradă drogaților care trag pe nas sau se înțeapă în venă pe lângă non-stop-uri. Într-adevăr, am văzut-o cu coada ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un pardesiu luat peste cămașa de noapte. De unde o fi scos pardesiul pe căldurile alea? Mi-am aprins un Salem și am luat față de membru al Frontului Salvării Naționale în timpul alegerilor: tragic, contorsionat, implorând mila și abnegața electoratului. Nu cred că mi-a ieșit foarte bine - nu aveam gușa de acum. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se aerisește. Facem nițică istorie și ne întoarcem la 18.30, când începe serialu’. Mă plasasem în spatele unui bărbat în pardesiu elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea profilul și îmi dădeam seama că era impresionată de funeraliile Seniorului. Toată masa aceea de suflete vibra în consonanță cu glasurile severe ale slujitorului Domnului, intonând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului. La probe mă dezbrăcam, iar croitorul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
an. Rareori însingurarea punea stăpânire pe ea... ca acum când avea de așteptat microbuzul mai ales că începuse să cadă o burniță subțire care-i pișca fața și mâinile cu ace reci de gheață; toamna și frigul îi pătrundea prin pardesiul subțire. Începuse să tremure și până la sosirea microbuzului mai avea destul timp. Regreta că plecase de la elev dar ședința se terminase efectiv și nu vroia să abuzeze de ospitalitatea gazdelor; în definitiv nu vroia să cadă în nici un fel de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
șoferul își văzu înainte de drum; femeia se înghesui zgribulită într-un colț, vrând să treacă neobservată. Dincolo de ieșirea din sat străinul frână brusc mașina fără să oprească motorul și i se adresă întorcându-se: - E un timp oribil. Scoate-ți pardesiul și întinde-l să se usuce! Am pornit căldura, ești înghețată bocnă... și fă-te comodă! Se cunoștea nivelul de educație după modul cum învârtea cuvintele, parcă-i poruncea! El aparținea altei civilizații însă acum nu mai conta nimic! Ploaia
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bântuit de furia vântului și bătut de ape; amețită începuse să se dezmorțească dându-și seama că existau numai ei doi, căzuți în balta universului; restul omenirii dispăruse în negurile cerului! Mașina porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel spațiu îngust, punându-și involuntar în evidență pieptul. Moliciunile trupului se expuneau rând pe rând, sânii îi tresăltau victorioși cum își dezbrăca mânecile pardesiului. Bărbatul nu a văzut mai mult decât știa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel spațiu îngust, punându-și involuntar în evidență pieptul. Moliciunile trupului se expuneau rând pe rând, sânii îi tresăltau victorioși cum își dezbrăca mânecile pardesiului. Bărbatul nu a văzut mai mult decât știa dar a fost suficient... din oglinda retrovizoare o săgetă cu-o privire imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie până la nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dacă e de acord soția mea. Poți să-mi spui, te rog, cât e ceasul? — Zece și cinci. Atunci trebuie să plec. — E-n regulă, spuse Jason. Să te conduc? — Nu, mulțumesc. Jason îl urmări pe Richard cum își ia pardesiul. Auzi ușa deschizându-se, apoi închizându-se. Richard ieși. Era la jumătatea drumului spre casă, când un bărbat se ivi din întuneric și se postă în fața lui. — Sunt Edward Whiter, spuse el. Avea accent american, barbă și dinți îngălbeniți. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]