3,306 matches
-
Intrând într-o cămăruță alăturată,mi-a adus,ne înrămate,două portrete,mai mici,de Cezanne.Unul,de femeie, cu tușă moale, în maniera lui Delacroix, și altul, mai mic, sintetic și expresiv, Le Buveur. După multe discuții despre arta pariziană, am plecat fără să pot cumpăra ceva.Punga mea era prea mică pentru marii pictori contemporani, considerați minori și fără valoare de către academiștii conservatori.Am să intru în tunelul timpului și-am să trăiesc în perioada acestor pictori. Atunci voi
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Între anii 1971 și 1973 la Sorbona, are legături cu scriitori și profesori francezi, cu care prilej scrie „Timpul trăirii, timpul mărturisirii, Jurnal parizian”, volum de memorialistică care cuprinde impresii și analize pătrunzătoare despre fenomenul cultural francez. În anul 1971 scrie lucrarea „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, o temeinică exegeză despre marele critic. Urmează apoi „Scriitori români de azi”, vol.1, 1974 și vol. 2
EUGEN SIMION LA 80 DE ANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354743_a_356072]
-
Orientări în literatura contemporană, 1965 § Eugen Lovinescu, scepticul mântuit - (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994) § Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978) § Scriitori români de azi, II, 1977 § Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), 1983 - ediția în limba maghiară § Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia ediție, 1998). § Întoarcerea autorului, 1981, (a doua ediție, 1993) § Scriitori români de azi, III, 1983 § Sfidarea retoricii
EUGEN SIMION LA 80 DE ANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354743_a_356072]
-
dramatică, ce piese jucase, ce roluri îi plăcea, dacă-i plăcuse Viena și Parisul... Da, femeia fusese și la Viena și la Paris, văzuse de toate, se cultivase, îi plăcuse totul, muzica Vienei, pădurile Vienei, Teatru cel Mare, Operă, Cabareturile pariziene, pictorii timpului, depravarea dulce a orașului Soare. Așa se face că Eminescu îi face mai multe vizite pe strada Cometei, mai ales iarnă, devenind ,,un companion de crailic”, jucând rolul lui Donjuan. Însemnările lui despre femeie ne duc cu gândul
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
pentru a încerca să-i convingă pe acei oameni să revină la Biserica Mamă, deoarece a realizat și conștientizat repede cum stăteau lucrurile și că orice demers și încercare mai mult ar fi tulburat lucrurile. După o lună de petrecere pariziană s-a reîntors în țară, primind reproșurile previzibile din partea celor care l-au trimis, dar care s-a întors cu o conștiință la fel de curată, de nepătată și de sinceră, ca la plecare. Povestindu-ne această întâmplare zâmbea ușor amuzat, ca și cum
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
brânzeturilor din ugerul nesecat al vacilor bine hrănite din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța sculptată - pe care veșnic era o glastră
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
ar eșua în a surprinde dimensiunea reală a impactului său asupra contemporanilor și lumii postume. Pe urmele contribuției schmemanniene La momentul sosirii sale în America, situația vieții eclesiastice ortodoxe de acolo diferea radical de atmosfera în care crescuse în diaspora pariziană. Haosul jurisdicțional afecta toate palierele vieții bisericești, inclusiv exprimarea liturgică. Particularismele lingvistice și cultice făceau parte din recuzita ghetoizării etnice a ortodocșilor. Paul Meyendorff, succesorul lui Alaxander Schmemann (și actualul titular) la Catedra de Liturgică de la Institutul Teologic "Sf. Vladimir
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
Miller-Verghy, majoritatea din epoca Roma, ne face să înțelegem beneficial intelectual și artistic pe care l-a avut Duiliu Zamfirescu din partea distinsei și cultivate directoare a “pensionului nou de domnișoare “. Despre care scria cu admirație și Delavrancea în scrisorile sale pariziene. Călătoriile sale prin Italia, Belgia, Grecia, ca și prin alte țări europene, au însemnat pentru Duiliu Zamfirescu o continuă îmbogățire a culturii, o continuă rafinare a sensibilității sale artistice. Ceea ce trebuie să reținem din ansamblul considerațiunilor critice formulate de Duiliu
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
doua locuința pentru inteligență, artă și boema vremurilor. Câteva funcționau și în România. Am ales câteva a căror faimă și clienți celebrii au captivat spiritul generațiilor: Les Deux Magots O faimoasă cafenea "Les Deux Magots" funcționează și azi în cartierul parizian Saint-Germain-des-Prés. Numele a fost luat de la o piesă de teatru populară prin anii 1800 numită "Les Deux Magots de la Chine" ( Două figurine chinezești). Cafeneaua era minunat plasată, dimineața era luminată de primele raze de soare. Clientela se bucura de o
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Jules Massenet, Émile Zola, Guy de Maupassant. În timpul perioadei "La Belle Époque", printre vizitatori găseam pe Sergei Diaghilev, Prince of Wales și viitorul rege al Angliei Edward VII. Stabilimentul expune scaunul capitonat preferat de Lenin în timpul vizitelor sale la cafeneaua pariziană. Pe un elegant panou de catifea roșie sunt aplicate plăcuțe aurite gravate cu numele personalităților-clienți permanenți ai cafenelei . La 22 August 1975, guvernul francez a declarat Café de la Paix monument istoric național. Café de Flore Să nu uităm de Café
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
de perfecțiunea versificației, cultivând cu precădere poezia cu formă fixă. Șeful școlii parnasiene a fost Leconte de Lisle. Lui i se alătură Th. Gautier, J.M. de Hérédia, S. Prodhomme, Th. de Banville ș.a. Numele curentului vine de la cel al revistei pariziene Parnasul contemporan, în care acești artiști își publicau creațiile. La această revistă a colaborat și unul din cel mai mari poeți ai lumii, insuficient prețuit la vremea sa, Ch. Baudelaire (Florile răului), imposibil de încadrat într-un anumit curent, promotor
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
promotorii solitarității românești de ieri și de azi, Doina Cornea rămâne pentru mine aceeași personalitate extraordinară - onestitate, curaj și generozitate. În 1984, Europa liberă serializa eseul meu Frig sau Frică? Sau despre condiția intelectualului român de azi (apărut în revista pariziană L’Alternative, sub îngrijirea lui Mihnea Berindei, traducere - Marie-France Ionesco) în care scriam și despre solidaritate vs. solitaritate. Din acel moment, necazurile din viața mea aveau să se multiplice în progresie geometrică. După o săptămână, două, într-o seară, Europa
Doina Cornea, 88. „Sărut mâinile, doamnă!...” () [Corola-blog/BlogPost/338970_a_340299]
-
întotdeauna. Nea Mitică și Nichita s-au reîntâlnit în Franța, la Paris. Acolo s-a constituit o asociație a studenților români (care avea în jur de 700 de membri), iar Nichita Tomescu era președintele acesteia. Cunoscut în toate cercurile diasporei pariziene, activa cu sârg în cadrul asociației, care nu era altceva decât strigătul exilului românesc către cei ce nu-și uitaseră obârșia, neamul și valorile culturale. Neuitându-și hobby-urile, și în Franța, Nichita a început să joace la cursele de cai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
pe fugă sau pe îndelete și care, cândva, vor face parte din cartea care se scrie sub ochii noștri. Parisul este un apogeu, un climax al atractiilor sexuale, picanteria erotică fiind maximă aici: „Parisul este ca o curvă“. Portretul prostituatelor pariziene este secundat de acela al nevestelor, iar varietatea este infinită: abordabile, semiabordabile, inabordabile (dar perverse și, deci, posibil abordabile, într-un viitor incert), „tufe de trandafiri“, „vaci“, sexe pur și simplu umede, „cațele“, „putori“, „fufe“, sexe florale, stângace, fragile, „balene
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
limitele normalității, „îmi revin cu limba lui Cauchy...”, matematicianul are tot timpul mintea concentrată pe domeniul său și nu pe Voltaire sau Balzac! Când spui Tahiti, implicit spui și Gauguin, pictorul post impresionist auto-exilat în această insulă, neîmpăcat cu viața pariziana afirmând: „toate îndoielile mele s-au spulberat. Am fost și voi rămâne un sălbatic”, este un simbol pentru polonezieni care-i respectă amintirea. Autorul a vizitat cele mai multe dintre insulele arhipelagului, fiecare cu specificul ei, impresionat de diversitatea florei și faunei
Florentin Smarandache: Am ajuns în Rai! sau În căutarea timpului viitor! Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339368_a_340697]
-
la douăzeci și cinci de ani, limpede, exprimând un fel de mirare sau o teamă vagă și se înăsprea dintr-odată” (p. 9). Aducea cu mama ei pe care o știuse moartă undeva în Maroc. O întâmplare obișnuită, o rătăcire pe străzile pariziene în căutarea unor răspunsuri, nevoia propriei sale eliberări. Urmele femeii misterioase se intercalează printre traseele copilăriei încărcate de minciuni și tristețe, revenindu-i în memorie spusele unor personaje secundare lipsite de importanță atunci. Acum cu semnificații îngrijorătoare și suspicioase. Devine
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
de alți artiști, unde se va cânta și se vor recita poezii, unde se va conversa în limbi străine. Îi plăcea să călătorească și să locuiască în hoteluri capitonate cu mătăsuri și lambriuri, cu flori exotice răspândite pretutindeni. Iubea moda pariziană, șicul simplității lui Coco Chanel”. Divorțul de Alex este antagonic jurământului (de a iubi numai un singur băiat), dar avem clemență, fusese rostit când eroina avea o vârstă juvenilă și rămâne singura dată când pierde în fața propriilor spuse. Veștile șoc
Evelyne Stănescu – Elmasry: Lumea care ni se relevă. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339453_a_340782]
-
chiar viața lui. Sâmbătă, 12.07, ora 21:30: COLIVIA AURITA/ LA CAGE DOREE, r. Ruben Alves, comedie, Premiul publicului la European Film Awards 2013, în premieră națională! Maria și Jose Ribeiro trăiesc de treisprezece ani la parterul unui imobil parizian. Cei doi imigranți sunt atat de apreciați de prietenii și de vecinii lor încât atunci când li se propune să se întoarcă în Portugalia în cele mai bune condiții, nimeni nu vrea să îi lase să plece. O comedie despre condiția
Cinema in aer liber se instaleaza in centrul Craiovei. Sase nopti de filme de arta premiate la Cannes sau la Berlin () [Corola-blog/BlogPost/339470_a_340799]
-
ca viitor om de afaceri: mintea-i mergea, harnic era, agilitatea nu-i lipsea, de curaj, nici nu se pune problema că i-ar fi prisosit, așa că avea toate prerogativele pentru a deveni un adevărat businessman. Rutina dintr-un birou parizian combustibilul unei noi afaceri La Paris, Sandu Ionescu avea un loc de muncă într-un birou, dar nu în domeniul în care își terminase studiile. Munca de birou i se părea fadă, nu simțea că i se potrivește deloc. Într-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
orice natură, ci si pentru valoarea lor literar-filosofică, amintind de condeiele mari ale iluminismului francez. În perioada aceea, când noi simțeam urmările marxismului pe propria noastră piele, iar confrații săi, intelectualii francezi perseverau în gauchism făcând teorie pro-sovietică la cafeneaua pariziană, în cunoștință de cauză, fiindcă luptase și-n rezistență, trecuse și prin cluburile socialiste, Revel începea să avertizeze asupra pericolului pe care-l intuiau și foștii marxisti italieni și politicieni de talia lui Willi Brandt, combătând comunismul. Așa cum avea să
O BIBLIOGRAFIE OCCIDENTALĂ PENTRU CUNOŞTINŢELE DE BAZĂ ALE LIDERILOR EUROPENI ÎN DRUM SPRE SANTIAGO DE CHILE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341395_a_342724]
-
eroina evenimentului. Lansarea celui de-al treilea volum de interviuri din seria „Dialoguri privilegiate”, rod al travaliului creativ și volumul de poeme „...Restul este legendă”, o bijuterie a compoziției poetice „îngemănată” cu o prelucrare grafică de excepție după lucrările pictoriței pariziene Rodica Iliescu, originară din Râmnicu Vâlcea, au oferit motivația ca Germania, Franța și România să aibă „privilegiul” de a se întâlni în „Capitala tipografilor”, cum numea Râmicul, marele savant Nicolae Iorga. Inedit și atipic, printre respirațiile tăcute și privirile concentrate
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
întotdeauna. Nea Mitică și Nichita s-au reîntâlnit în Franța, la Paris. Acolo s-a constituit o asociație a studenților români (care avea în jur de 700 de membri), iar Nichita Tomescu era președintele acesteia. Cunoscut în toate cercurile diasporei pariziene, activa cu sârg în cadrul asociației, care nu era altceva decât strigătul exilului românesc către cei ce nu-și uitaseră obârșia, neamul și valorile culturale. Neuitându-și hobby-urile, și în Franța, Nichita a început să joace la cursele de cai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
amintirile lui Nea Mitică, - de fapt, Dumitru Sinu, octogenar stabilit în America, dar și evenimente de excepție de la mijlocul veacului trecut, petrecute în Orașul Luminilor și care au avut ca participanți figuri ilustre ale diasporei românești, integrate perfect în atmosfera pariziană. Astfel a fost Festival românesc de ziua mamei - sala Odeon din Paris. Iată cum evocă, Octavian Curpaș prin vocea personajului său, nea Mitică, acest eveniment deosebit: „Comunitatea românească din Parisul anului 1950 aavut parte de un eveniment deosebit de emoționant: într-
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
domnule Prisăcaru. Vă așteptăm să ne vizitați. - Măi Vali, noi nu am venit pentru ca tu să închei afaceri cu invitatele mele, ci pentru rațele tale sălbatice în sos caramel și ce a mai pregătit bucătarul tău școlit la marele restaurante pariziene. Vrem să ne surprinzi cu bucătăria ta rafinată pe bază de vânat cu pene. - Desigur, desigur, totul este pregătit și vă așteaptă. Sper să nu vă dezamăgesc. Totul este proaspăt și de calitate ireproșabilă, își lăudă el produsele în continuare
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
împodobeau trupul lăsau să se vadă “cele mai frumoase picioare din întreaga Europa”. Vom scuză desigur, exagerarea; ziariștii acelor timpuri nu aveau prea multe ocazii de a observa picioarele unei femei din înaltă societate. Era imposibil să o uiți Portretul parizian al Varvarei a fost realizat de Winterhalter în 1864. În tablou, aceasta nu poartă bijuterii și din nou, perferă un sal semitransparent. Se poate observa că Varvară nu este nici pe departe o frumusețe ideală - oasele fetei masive, obrajii dolofani
“PORTRETUL DOAMNEI VARVARA DMITRIEVNA RIMSKI-KORSAKOVA” DE FRANZ XAVER WINTERHALTER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342477_a_343806]