830 matches
-
liminoid pentru a defini acele situații analoage interstițiului ritual, dar care nu mai comportă nici orizontul sacral, nici obligativitatea ceremonială și nici adeziunea mistică: Așa cum oamenii din triburi fac măști, se deghizează În monștri, agită diferite simboluri rituale, inversează sau parodiază realitatea profană prin mituri și povești, la fel genurile specifice divertismentului din societățile industriale, teatrul, poezia, romanul, baletul, filmul, sportul, muzica rock, arta, pop-art-ul etc., se joacă cu factorii componenți ai culturii, construind uneori combinații neașteptate, grotești, improbabile, surprinzătoare, șocante
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează pretenția de legitimitate a liderilor și instituțiilor aflate la conducere: Paradele respectabile defineau statutul participanților, diferențiindu-i de neparticipanți și explicitau standardele care dădeau dreptul de a participa - precum abstinența și virtutea militară. ș
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva din textele lui Eminescu, Delavrancea, Coșbuc, Alecsandri, Bolintineanu. Multe au ca obiect poeziile lui Macedonski. Critica lui Caragiale reflecta Șerban Cioculescu dezvăluie "opacitatea parodistului față de un fenomen liric". În realitate intervine Loredana Ilie -, parodiile incriminate au fost publicate în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un șir considerabil de teoretizări ale termenului, pentru a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă ceea ce sancționează parodic este întotdeauna excesul, exagerarea, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literar, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii) ajungând chiar la depășirea manifestărilor verbale, atunci când vizează un dat cultural, de exemplu, proiectele de statui 86. Vom reconstitui și mai exact inventarul său parodic pe baza răspunsurilor la întrebarea " Pe cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lectura basmului parabolă Ion. Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să vă placă! De ce mă, pârlitule? Că nu e de plăcut! 92 Pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea surprinderii ridicolului chiar și la ființa iubită. Astfel că, deși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
invidii literare sau spații compensator-vindicative ale artistului nedreptățit în planul existenței concrete. 3.5.1. Înspre "labirintul de lentile" Ca model de poznașă desacralizare sau de temperare a pornirii disprețuitoare prin sublimare parodică, I. L. Caragiale deschide galeria scriitorilor pentru care parodia și pastișa sunt forme ale "satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această perspectivă, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El a câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia într-un act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Cațavencu care observa cu tristețe: "În Iași n-avem nici un negustor român, nici unul... Și cu toate astea, toți faliții sunt jidani. Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel"119. Succesiunea unor replici acuzatoare și justificative parodiază subtil, prin falsitatea argumentelor invocate, certurile sofiștilor caracterizate prin mânuirea acelorași elemente pentru a susține teorii contradictorii: D-na Smith: Așa sunteți voi bărbații! Toată ziua trebuie să stați cu țigara-n gură sau să vă pudrați și să vă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar spaima anulării existențiale anihilează impulsul contrastului comic. "Grotescul este un comic tensionat prin oroare, silă, dezgust, trăsăturile sale fiind dizarmonia, extravaganța, exagerarea, anormalitatea, unirea comicului cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
facă măști după chipurile unor persoane onorabile și-nalt puse în societate, lucru ce mă păgubește foarte mult și în contra căruia trebuie să se revolte cu toată puterea conștiința mea de artist, lucrările mele fiind nu niște bufonerii menite să parodieze în treacăt persoane reale, ci niște lucrări de artă cu intenție de a înfățișa într-un mod durabil tipuri ideale."20 Acest dublu statut al personajului caragialian de raportare la o tipologie social-istorică prin apartenența sa la spațiul românesc de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a absurdului. Literatura, știința, cultura, civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste, sau basmele Smărăndița, Dă mult, mai dădămult, Urmuz merge mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 119 Ibidem. 120 Urmuz, op. cit., p. 6. 121 Ibidem. 122 Adriana Ghițoi, Caragiale publicist, ed. cit., pp. 9295. 123 Vezi Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, ed. cit., capitolele Parodia ca teorie și practică a discreditării, Trei procedee: ironia, supralicitarea, oximoronul. 124 Scrisoarea datată 18.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 125 apud. Jean-Marc Defays, op. cit., p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caute un raport de la cauză la efect, de reflexie, chiar de alibi între explicația materialistă (necesitatea de a produce locuințe urgent și în masă) și justificarea ideologică (admirabila influență a unghiului drept asupra spiritului uman), apărea mai prudent să-l parodieze pe Max Weber și să vorbească despre "afinitățile elective" dintre etica urbanistică și un stat cu spirit intervenționist -fapt de altminteri observabil în diferite țări, indiferent de regimul politic. Idealul de urbanism al Mișcării moderne a dat credit proiectului puterilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
singur sau în colaborare). Se pare că autorul este totuși Samuil Vulcan, pe atunci elev la Blaj, în ultima clasă a Gimnaziului Teologic. Oricum, textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată uciderea domnului moldovean Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
Lullaby Spring, la casa de licitații Sotheby din Londra, pentru suma de 9,65 milioane de lire. Piscină construită În așa fel Încît să dea impresia că apa se Întinde departe la orizont sau În largul mării. Vorbire afectată ce parodiază accentul Cockney. Construcție care nu are ziduri comune cu altă clădire. În original, baby nest, un colac mare de cauciuc gonflabil, acoperit de un material vesel, pentru perioada de pînă Într-un an. Husa acoperă inclusiv centrul colacului, al cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pagină ca să aibă un sentiment de elibrare, de rezolvare în final, rămâne profund nedumerit), iar trecutul respiră în fiecare moment prezent, în fiecare gând care se naște sub ochii noștri. Trecutul eroului se confundă cu trecutul literaturii, și e veșnic parodiat de prezent. Saltul secolului XX este trecerea de la ordinea cronologică (mod de ordonare a imaginarului, timp de cel puțin nouăsprezece secole) la acceptarea accidentalului ca regulă a realului. Logica are alte coordonate odată cu Einstein și Freud, inteligența umană se eliberează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prezent (ce era la început Thinks / Gândește...) a eșuat: ce a fost adevărat nu mai este. Narațiunea obiectivă la timpul trecut denotă un sfârșit absolut. În fară de aceste trei voci narative, mai sunt în carte lucrări în care studenții parodiază autori consacrați și mai sunt de asemenea mesaje de email. Încet și sigur, discursul central al narațiunii obiective e subminat de priviri din afara lui. E drept că romanul e scris la persoana a treia, dar e o persoana a treia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
direct, nu le tulbură misterul. Claritatea lui Lodge e dezarmantă. La prima vedere, odată cu ultima pagină a romanului, nu mai e nimic de adăugat, nu e loc pentru interpretări. În spatele clarității se ascund firele narațiunii și mai ales ale parodiei (parodia altor texte, altor narațiuni). Când începem să deșirăm țesătura gândurilor, care e baza acestui text inventiv, aflăm de unde anume pleacă surâsul autorului. Cu siguranță s-a amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lunar, între 29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]