1,340 matches
-
și în teorie. Deși definiția astfel rezultată poate părea limitativă pentru că restrânge la maxim sfera subiectelor din parodie, și ei i se datorează gradul de precizie la care vor ajunge, mult mai târziu, Genette sau Hutcheon în stabilirea operelor literare parodice. Rezultatul? Atunci când sub semnul parodiei sunt "puși perechi, perechi împreună sau chiar înjugați de scoarțe" eroi și antieroi, motive literare aflându-și antiteza ludică "precum în amestecătura otrăvurilor contrarii", se așteaptă ca "veninurile să li se poată cumpăni într-olaltă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
revine obsesiv la aceeași idee apreciată și de Swift, privind-o însă din punctul de vedere care îl interesează, cel al filozofiei gramaticii. Recunoașterii modelului livresc Du Marsais îi adaugă condiția prezervării literale, în hipertext, a limbajului din hipotext, textul parodic urmând îndeaproape textul parodiat. Astfel, e necesar "să păstrăm un număr îndeajuns de mare de cuvinte pentru a aminti originalul de unde au fost împrumutate"280. Totuși, finalitatea parodiei se schimbă, ea nemaifuncționând ca o imitație răzbunătoare a originalului cu care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
semnificații pe structura veche, schematizată. Acest lucru s-ar realiza doar după o selecționare prealabilă acerbă, parodistul fiind obligat să-și atingă "scopul" pe care și-l propune în funcție de materialul existent în textul de pornire. Cu privire la incidența satirei în modul parodic, Du Marsais nu face prea multe precizări. În schimb îi atrag atenția umorul, tratarea mai puțin serioasă a unor subiecte nobile. Dintr-o parodie scrisă conform tuturor regulilor retoricii nu trebuie, așadar, să lipsească diferența, explicabilă tocmai prin "hazul parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le aruncă spre viitoarele teorii ale receptării (de pildă recunoașterea unui număr de cuvinte din textul parodiat în textul parodiant), se face și trecerea către o altă lucrare de referință, remarcabilă prin acuitatea cu care urmărește să delimiteze teritoriul operelor parodice de altele folosind procedee relativ asemănătoare. Datând din 1733, Discursul asupra originii și caracterului parodiei al abatelui Sallier reprezintă unul dintre tratatele fundamentale asupra căruia se oprește și G. Genette în opera sa. Se identificau acolo cinci tipuri de parodie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numărul mare al operelor care le supun ridiculizării -, fie, paradoxal, reușind să le reabiliteze ca sursă inspiratorie pentru romancierii ce vor veni, cu precădere cei de secol XX. Căci, dacă în perioada pe care am discutat-o până acum, "efectul parodic rezulta din punerea in praesentia"285 a două lumi distincte în spațiul aceluiași discurs (epic), apariția postmodernismului va readuce în discuție caracterul reciclabil al Literaturii în ansamblu. Fiecare subiect literar devine un pretext pentru căutarea și alipirea, în romanul-colaj, a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
in praesentia"285 a două lumi distincte în spațiul aceluiași discurs (epic), apariția postmodernismului va readuce în discuție caracterul reciclabil al Literaturii în ansamblu. Fiecare subiect literar devine un pretext pentru căutarea și alipirea, în romanul-colaj, a anterioarelor sale ocurențe. Parodicul se redefinește continuu, transformându-se, la antipodul percepției pe care o aveau anticii despre el, într-un un criteriu de strategică organizare compozițională a romanelor din a doua jumătate a secolului XX. Capitolul 4 Parodii romanești ale secolului XX: de la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
rezervându-și marje de eroare cât mai reduse. În cadrul acestui limbaj, parodia și parodierea sunt fenomene asupra cărora formaliștii s-au aplecat cu obstinație, motivați de faptul că dezvoltarea literaturii ar fi, practic, incompletă (dacă nu chiar imposibilă) în lipsa textelor parodice importante. Interesantă și din punctul de vedere al inspirației, al abordării subiectelor vechi într-o nouă lumină, parodia reprezintă, o dată cu Școala Formală rusă, un factor de evoluție internă a literaturii, autogenerator. Nu este uitată nici dimensiunea comică pe care, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
punctul de vedere al inspirației, al abordării subiectelor vechi într-o nouă lumină, parodia reprezintă, o dată cu Școala Formală rusă, un factor de evoluție internă a literaturii, autogenerator. Nu este uitată nici dimensiunea comică pe care, de foarte multe ori, operele parodice o dezvoltă cu generozitate. Terminologia astfel obținută se susține prin numeroase exemplificări, fie din literatura rusă, fie din canonul universal, accentul căzând asupra ideii de canon, rareori asupra unor parodii marginale. Registrul "formal" variază de la spectrul prozei la cel al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie din literatura rusă, fie din canonul universal, accentul căzând asupra ideii de canon, rareori asupra unor parodii marginale. Registrul "formal" variază de la spectrul prozei la cel al textului liric, într-un articol programatic fiind luată în calcul chiar folosirea parodică a stilului epistolar etc. Articolul lui Iuri Nikolaevici Tînianov intitulat Dostoievski și Gogol (Despre teoria parodiei) rezonează exemplificând, cum lesne se subînțelege, prin categoria numelor mari din literatura rusă cu ideile lui Tomașevski în aceeași notă a continuității tradiție/ modernitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca între ele să fie o discrepanță. (...) În cazul stilizării nu există această discrepanță, dimpotrivă ambele planuri cel ce stilizează și cel stilizat ce transpare în el se află în concordanță unul cu celălalt", mai scrie parcimonios Tînianov. Cum textul parodic urmuzian presupune asumarea sa de către cititor prin raportarea la textul parodiat, recunoașterea are loc numai după ce vor fi fost luate toate precauțiile. Altfel spus, hipertextul nu trebuie să se solidarizeze (întrucât s-ar confunda) cu hipotextul, față de care manifestă discursiv
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
atât de evidentă încât pentru stabilirea ei este de ajuns o simplă așezare în paralel a textelor"289. Tocmai opoziția planurilor permite citirea "romanului în patru părți" ca parodie; revenim așadar la ideea recognoscibilității textului de origine în opera literară parodică. Tot Tînianov face referire la același factor comic de care uzase și Tomașevski și care, ulterior, își va adjudeca tipuri de discurs diferite, subsumând ironia, ludicul etc. Comicul asigură glisarea dinspre stilizare spre parodie, căci "stilizarea, motivată sau subliniată în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou, postmodernism, Paginile bizare s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor fi însă prezente pretutindeni și oricând. Numit de Eugen Ionescu un "profet al revoltei literare universale", Urmuz își merită titulatura, dar cu o precizare: revolta sa, așa cum reiese ea din texte, nu din mărturiile diverșilor apropiați
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unor interpretări noi. În interiorul prozelor sale nu ne putem mișca alene, comoditatea îi este exclusă neinițiatului, lectorul trebuie neapărat să fie un "intrus" bine informat. Pâlnia și Stamate n-ar mai avea, în ciuda comentariilor auctoriale, un caracter atât de accentuat parodic în lipsa referințelor comice la călătoria lui Ulise din Odiseea, vizibile o dată cu maturizarea erotică a lui Stamate... Fuchsiada n-ar mai fi un text complet dacă cititorii n-ar observa trimiterile atât de clare la Țiganiada, fapt ce-l ni-l
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
maturizarea erotică a lui Stamate... Fuchsiada n-ar mai fi un text complet dacă cititorii n-ar observa trimiterile atât de clare la Țiganiada, fapt ce-l ni-l prezintă pe autor drept un continuator de primă mână al tradiției parodice pe care literatura română a inaugurat-o prin însăși cea dintâi mare "poemă" a sa, scrisă cu geniu tocmai fiindcă apare in medias res, în lipsa unui model, așa cum apăruse eposul eroi-comic pe teren italian ori francez. Cititorul avizat, dispus să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tipic burgheziei balzaciene, în care se strecoară "nevinovate" note de balcanism: "Un apartament bine aerisit, compus din trei încăperi principale, având terasă cu giamlâc și sonerie". Până aici, nimic neobișnuit; împărțire a spațiului, geometrie, într-un cuvânt exactitate. "Curiozitățile" intervin, parodic, în momentul în care rotim, alături de naratorul omniscient, camera de filmat prin tot decorul: "În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearșafuri ude... O masă fără
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un moment la următorul. Când simte nevoia să pună reflectorul pe "protagoniști", Urmuz recurge la o "trapă făcută în dușumea" și la un "cărucior pus în mișcare cu manivela" elemente ce se reiau la finalul romanului, semn al închiderii lumii parodice în spațiul ei restrâns -, o recuzită cu care își înarmează cititorul pentru a intra în lumea "umanizată", dar "subt-pământă" a prozaicei familii Stamate. Îndeosebi nemulțumit de convenționalitatea personajelor realiste (tipologii facil de conturat), naratorul le atribuie trăsături care țin când
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grotesc, dar și note substanțial tributare realismului balcanic, ducându-ne cu gândul la periferia bucureșteană suculente în istorii de alcov, de putere, de mărire și decădere prin (și pentru) avere. Și (aproape) toate niște "poeme în proză sau niște comprimate parodice ale unor mai vaste, mai nobile specii literare: romane, poeme eroice, epopei, tragedii etc."296. Venind dintr-o literatură care nu are tradiția parodică specifică, de pildă, literaturii italiene, dar suplinește prin inventivitatea scriiturii celor care au cultivat-o, de la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și decădere prin (și pentru) avere. Și (aproape) toate niște "poeme în proză sau niște comprimate parodice ale unor mai vaste, mai nobile specii literare: romane, poeme eroice, epopei, tragedii etc."296. Venind dintr-o literatură care nu are tradiția parodică specifică, de pildă, literaturii italiene, dar suplinește prin inventivitatea scriiturii celor care au cultivat-o, de la Budai-Deleanu la Topârceanu, Sorescu sau Cărtărescu, Urmuz atrage atenția asupra unui aspect de seamă care va duce, finalmente, la apariția postmodernismului: criza limbajului, cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
De aceea va trimite cu detașare, cu ironie, cu superbă toleranță la biblioteca uriașă care-l precede". De aceea, procedeul prin definiție specific lui este intertextualitatea, care "exploatează referințele livrești până la dimensiunea unui stil"297. 4.2. Postmodernismul: un construct parodic rafinat În anii șaizeci ai secolului trecut, apariția unui "simplu" termen postmodernism a produs o emulație intelectuală comparabilă, sub multe aspecte, cu Renașterea. Ambii sunt, după expresia lui Matei Călinescu, termeni periodizanți 298, dar acoperă și nuanța de interogație, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
termen postmodernism a produs o emulație intelectuală comparabilă, sub multe aspecte, cu Renașterea. Ambii sunt, după expresia lui Matei Călinescu, termeni periodizanți 298, dar acoperă și nuanța de interogație, de meditație chiar asupra istoriei, dublată adesea de un spirit polemic, parodic și autocritic. Postmodernismul și Renașterea pun în oglindă un anume "prezent cultural al lumii occidentale"299, dar o fac la mod spectaculos și își adjudecă ironia drept marcă stilistică fundamentală. Renașterea marcase, cu câteva secole în urmă, derogarea de Evul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
după estetizarea și esențializarea intelectualistă a literaturii, după noutate cu orice preț, el s-a îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce presupune întotdeauna, de cealaltă parte a baricadei lui Moebius, solidaritate și nostalgie. Postmodernismul în această manieră slabă este deci o reacție la izgonirea din poezie, de către moderniști, a plăcerii lecturii, a fabulației, a digresiunii, într-un cuvânt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care concurează, la modul cel mai serios, realitatea (de fapt, poate că altfel nici nu ar fi fost posibilă popularitatea de care se bucură în prezent lumea/ lumile virtuale ale Internetului). De fapt, chiar trecutul este reinterpretat, redescoperit la modul parodic. Chiar Umberto Eco: "[...] abordează problema aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
De fapt, chiar trecutul este reinterpretat, redescoperit la modul parodic. Chiar Umberto Eco: "[...] abordează problema aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii parodice, pornind de la evenimentul istoric dat și ironizându-l printr-o înseriere proprie de teme și motive
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii parodice, pornind de la evenimentul istoric dat și ironizându-l printr-o înseriere proprie de teme și motive, în timp ce postmodernismul hard parodiază, la propriu, întreaga literatură prin excesul de real pe care îl conține practica artistică, uneori împinsă la absurd. Literatura suportă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceste teritorii lingvistice și suficiente trăsături care-l diferențiază de modelul vestic, individualizându-l. Preluând subiectul poemului medieval Tristan, din care a păstrat anumite episoade, modificând "doar" timpul, spațiul și numele protagoniștilor, Jiři Marek, romancier care de altfel preferă maniera parodică, așa cum ne-o arată și prin Unchiul meu Ulise, realizează în Tristan sau reflecții despre iubire atât o "denudare" a comportamentului conjugal sub comunism, cât și o parodie a limbii de lemn, lucru mai rar întâlnit în perioada apariției acestui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]