2,639 matches
-
Ediții: Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Craiova, 1995; Marin Sorescu în scrisori de familie, introd. edit., Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Marin Sorescu, Versuri inedite, introd. edit., Craiova, 2001; ed. 2, Craiova, 2002, Săgeți postume, introd. edit., București, 2002, Parodii. Fabule. Epigrame, pref. edit., Craiova, 2003, Proză scurtă, introd. edit., Craiova, 2003. Traduceri: Gh. Asachi, Leucaida lui Alviro Corintio-Dacico, îngr. și introd. trad., București, 1974; ed. București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Seducătorul Asachi, TR, 1970, 22; D. Florea-Rariște, „Gh.
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
intențiile satirice ale autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea. Și în romanul Solfegiul biruinței alcătuirea și redactarea unui ziar devine un mobil ideal pentru a pune în pagină nenumărate mostre de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
se accentuează în cheia unui realism al cotidianului propriu, mai ales în poemul mai amplu care dă titlul cărții, trecând, în plus, într-o notă eroic-hiperbolică, în registru buf. Tematica preponderent sexuală a autobiograficului are însă în substrat sensul unei parodii de limbaj. Fără nimic propriu-zis șocant, păstrând firescul și degajând un umor moderat, Odyssex experimentează poezia cotidianului, o colocvialitate epică amestecată, în care însăilarea din secvențe a „poveștii” autobiografice e întreruptă de puseuri lirice, metaforice ori aforistice, într-o manieră
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
Sămănătorul»”, iar scrierile „au perspective sufletești evocatoare, gândurile, năzuințele ce străbat povestirile lui Sadoveanu introduc în sufletul cititorului spiritul unei întregi societăți”, acum i se adresează cu formula „tovarășe”, îl denunță pentru complicitatea cu comuniștii, îl prezintă ca pe o „parodie ofensatoare” a celuilalt Sadoveanu, a operelor sale neperisabile. Însemnările despre Tudor Arghezi sunt nedrepte prin insistența asupra volumului de versuri 1907 și prin omiterea deceniului în care autorul Cuvintelor potrivite a fost scos din literatură. Există aici multe formulări dure
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
că modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan Tzara, cel dinainte de dadaism, tiparul ,,academizant” îmbracă o recuzita și un conținut existențial de factură simbolista. Priveliști pentru o domnită medievală. Blazon reprezintă o parodie livresca, unde vetustul și prețiosul își dau întâlnire într-un simbolism manierist, exterior, practicat și de Mircea Pavelescu sau chiar de G. Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din poemele ,,bucolice” ale lui Tzara. Alăturându-se grupului de la
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
în loc să trezească sentimentele patriotice ale poporului, se îngrămădesc pe scările palatului domnesc pentru a obține privilegii. Satira lui Ghedem este însă greoaie, viitorul profesor universitar nu are nici umorul, nici sprinteneala de limbaj proprii lui Orășanu. Lirică erotică, fabule și parodii, precum și două traduceri (poeziile Fluturele de Lamartine și Anima după Musset) sunt publicate în paginile de literatură ale gazetei. R. Z.
SARSAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
5. PARODIA Adolescența este vârsta afirmării sociale, etapă în care elevii își încearcă timid talentul literar scriind poezii, texte filozofice sau compunând cântece pe care le așează apoi timid în sertare. Spiritul liber și rebel al acestora a gustat întotdeauna parodia, iar pentru a ironiza stilul unui autor trebuie ca mai întâi să-i cunoști opera! Provocați elevii la astfel de exerciții de compoziției și veți avea surprize plăcute ..... și multe materiale pentru revista școlii! 6. METODA SANDVIȘULUI/SANDWICH-ULUI Ultima
Metode de activizare a lecturii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cîmpeanu Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1139]
-
șarjă umoristică, adoptat în relatarea episoadelor din lagăr, la fel ca în memoriile lui George Banea sau ca în producțiile versificate ale lui T. însuși din perioada prizonieratului, se deslușesc pregnant ororile războiului. Scriitorul a cultivat și cronica rimată sau parodia în scopuri politice, cu mai multă directețe decât Al. O. Teodoreanu sau Tudor Mușatescu, alături de care îl menționează E. Lovinescu. Primele cronici de acest fel se află într-un caiet intitulat Versuri din captivitate, litografiat în lagărul de la Krefeld (1917-1918
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
1883, când Eminescu scrie tot mai rar, lăsând grijile redacției în seama unor colegi mai tineri și, fără îndoială, mult mai docili. Nu se știe cu siguranță de când datează colaborarea lui Caragiale la oficiosul junimist, deși unele articole, povești și parodii nesemnate, din noiembrie-decembrie 1877, par să îi aparțină. Este însă cert că a devenit redactor, la insistențele lui Eminescu, din luna februarie a anului următor, când îi apare un articol despre spectacolele actorului italian Ernesto Rossi. El este prezent, începând
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
probleme, se descurcă, este limpede că nu are vocație pentru matematică și fizică, nici pentru științele naturale și geografie. Primele versuri răspândite în cercul său de prieteni sunt niște balade în stilul lui G. Topîrceanu. Un coleg îi împrumutase volumul Parodii originale și, citindu-le, tânărul ploieștean este entuziasmat. Le consideră niște capodopere. Începe să compună în stilul lor, întărind nota argotică. O baladă este dedicată vidanjorilor din Ploiești. Balada începe să circule printre elevi și îi aduce autorului primele semne
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Stop și cu pseudonimele G. Dăianu, Gerilă, P. Nicanor & Co. (cu G. Ibrăileanu ș.a.), M. Piscobomba, G. Struma, Tockeramură. Debutează editorial în 1916 cu două volume emblematice, Balade vesele (în edițiile următoare titlul va fi Balade vesele și triste) și Parodii originale, cărți retipărite de mai multe ori în timpul vieții poetului. Deși în fugă (era în ajunul războiului), critica le-a primit cu elogii. Mai târziu, în 1926, i se va decerna Premiul Național pentru poezie. Autorul Baladelor vesele și triste
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
umorul liric sunt poeziile-confesiuni Pagliaccio și Testamentul unui poet cunoscut, nu cele mai bune, dar cele mai explicite, unde zâmbetul autoironic are prospețime și o deschidere mai largă asupra destinului uman. Umorul și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe s-au ivit în timpul polemicilor purtate cu adversarii literari ai „Vieții românești”, dar și ca percepție plină de duh a scrierilor unor poeți reputați. Inteligența artistică
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
duh a scrierilor unor poeți reputați. Inteligența artistică a lui T. e dublată de capacitatea de a utiliza diverse chei muzicale, de a se identifica și chiar de a se uita pe sine în model - cum observa G. Călinescu -, astfel încât parodiile după Homer, după Octavian Goga și mai ales după Tudor Arghezi ajung să concureze originalul. El își însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
umor și sentimentalitate. Mai precis spus, poetul e un sentimental care își ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o spune, „în glume lacrimile clare”. DUMITRU MICU SCRIERI: Balade vesele, București, 1916; Parodii originale, București, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, București, 1918; În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, București, 1920; Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași, 1920; ed. 3, București, 1928; Bacilul lui Koch, Iași, 1927; Migdale amare
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
îngr. și postfață Mihai Dascal, București, 1974; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1983; Pagini de proză, îngr. și postfață Mihail Iordache, Iași, 1985; Despre teatru, îngr. și introd. Constantin Paiu, Iași, 1991; Balade vesele și triste. Parodii originale. Migdale amare, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1998; Țiganul în cer, îngr. și pref. George Sanda, București, 2001; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr., îngr. și introd. Cristina Tătaru, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Shakespeare, Visul unei nopți de vară, Iași
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Cristina Tătaru, Cluj-Napoca, 2002. Traduceri: Shakespeare, Visul unei nopți de vară, Iași, 1921. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Adio” de Gh. Topîrceanu, CVC, 1910, 12; Ibrăileanu, Opere, II, 265-273; Arghezi, Scrieri, XXIII, 373-374, XXVII, 167-170; Davidescu, Aspecte, 35-36, 539-540; Liviu Rebreanu, „Parodii originale” și „Balade vesele”, „Capitala”, 1916, 17; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], Profiluri literare: George Topîrceanu, RP, 1916, 273; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele”, „Steagul”, 1916, 180; Aderca, Contribuții, I, 338-340; D. Karnabatt, „A fost un vis”, „Cronicarul”, 1918, 4
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
CVC, 1910, 12; Ibrăileanu, Opere, II, 265-273; Arghezi, Scrieri, XXIII, 373-374, XXVII, 167-170; Davidescu, Aspecte, 35-36, 539-540; Liviu Rebreanu, „Parodii originale” și „Balade vesele”, „Capitala”, 1916, 17; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], Profiluri literare: George Topîrceanu, RP, 1916, 273; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele”, „Steagul”, 1916, 180; Aderca, Contribuții, I, 338-340; D. Karnabatt, „A fost un vis”, „Cronicarul”, 1918, 4; Liviu Rebreanu, „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, „Lumina”, 1918, 308; A. Br. [Tudor Teodorescu-Braniște], „În gheara lor...”, CLI, 1920, 29; I.
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Mihail Sevastos, George Topîrceanu, ALA, 1926, 290; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 120-122, III, 255-257; Mircea Mancaș, George Topîrceanu, „Complex”, 1927, 2; D. I. Suchianu, „Bacilul lui Koch”, ALA, 1928, 412; I. Foti, „Migdale amare”, UVR, 1929, 1; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele și triste”. „Migdale amare”, VR, 1929, 1; Sadoveanu, Cărți, I, 256-257, II, 95-98, 224-226, 324-325, 338-339; Sebastian, Jurnal, 181-183; Scarlat Struțeanu, „Scrisori fără adresă”, „Excelsior”, 1930, 7; Cezar Petrescu, Scrisorile unui mizantrop, CRE, 1930, 1 041; Constantinescu
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Migdale amare”, VR, 1929, 1; Sadoveanu, Cărți, I, 256-257, II, 95-98, 224-226, 324-325, 338-339; Sebastian, Jurnal, 181-183; Scarlat Struțeanu, „Scrisori fără adresă”, „Excelsior”, 1930, 7; Cezar Petrescu, Scrisorile unui mizantrop, CRE, 1930, 1 041; Constantinescu, Scrieri, V, 125-130; Scarlat Struțeanu, „Parodii originale”, CL, 1932, mai-iulie; Călinescu, Cronici, II, 39-45; Mihail Sebastian, „Pirin-Planina”, RP, 1936, 5 467; Ion Biberi, „Pirin-Planina”, MOM, 1936, 341; N.I. Popa, „Pirin-Planina”, IIȘ, 1936, 10; Nichifor Crainic, George Topîrceanu, G, 1937, 6; [George Topîrceanu], VR, 1937, 7 (semnează
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
culturale la Studioul de Radio Iași, din 1971 face parte din redacția revistei „Cronica”, iar din 1999 e muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași. Debutează, ca student, cu versuri la „Iașul literar”, în 1962, și susține o rubrică de parodii în „Amfiteatru”. Mai scrie în „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Orizont”, „Revista română”, „România literară”, „Steaua”, „Timpul”, „Viața studențească”, „Tomis”, „Tribuna”, „Evenimentul” (Iași), „Monitorul” („Ziarul de Iași”) ș.a. Prima carte, Punctul de sprijin, apărută în 1971, va
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
substituie divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o situație, o acțiune) și care sunt reluate, cu mici modificări, permutate și combinate ingenios, după procedee muzicale (tehnica temei cu variațiuni, „arta fugii”). Efectul de ansamblu, obținut prin măiestria combinatorie, e de vârtej încremenit. De fapt, totul devine o parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
cuvine în tabloul valorilor contemporane, proces care începe totuși să se contureze din ce în ce mai vizibil. Substanța sacral-profană, acut ambiguă, a realității îl transformă pe D. Țepeneag într-un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
o caricatură intitulată Înmormântarea azbuchelor. U. s-a opus constant exagerărilor lingvistice de orice natură. Revista se numără printre puținele publicații ale timpului care inițiază concursuri literare pentru descoperirea și încurajarea tinerelor talente. Ca modalitate de exprimare sunt folosite satira, parodia și caricatura. Sporadic apar și poezii cu referire la elemente mitologice, balade și chiar romanțe. Ironia își află locul și în povestirea scurtă, în anecdotă și în epistolă. O formă adecvată pentru afirmarea unor opinii critice îndrăznețe, des folosită de
UMORISTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]