939 matches
-
Formă de participiu activ poate servi mai rar că adjectiv, de regulă când se exprimă o stare sau o însușire vizibil schimbată: odrasla žena" „femeie adultă”, "zaspalo dete" „copil adormit”. Adverbe devin foarte frecvent adjectivele calificative propriu-zise, inclusiv provenite din participii pasive, precum și unele adjective terminate cu "-ski" (vezi mai sus Adverbul). Prepoziții devin unele adverbe și substantive (vezi mai sus Prepoziția). Că orice limbă, și sârbă și-a îmbogățit lexicul prin împrumuturi din mai multe limbi. Față de limbă croată, al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
préterito pluscuamperfecto"), trecut anterior ("préterito anterior") și viitor compus ("futuro compuesto"). Adițional, există construcții progresive compuse din verbul auxiliar "estar" ("a sta"), dar ele nu sunt considerate timpuri gramaticale. Verbele spaniole au și patru forme nepersonale: infinitiv ("infinitivo"), gerunziu ("gerundio"), participiu trecut ("participio préterito") și participiu prezent ("participio presente"). Cel din urma nu este considerat drept o formă conjugată, ci un adjectiv derivat din verbul propriu. Numărul mare al verbelor de uz zilnic sunt neregulare. Restul aparține unei din trei paradigme
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
anterior") și viitor compus ("futuro compuesto"). Adițional, există construcții progresive compuse din verbul auxiliar "estar" ("a sta"), dar ele nu sunt considerate timpuri gramaticale. Verbele spaniole au și patru forme nepersonale: infinitiv ("infinitivo"), gerunziu ("gerundio"), participiu trecut ("participio préterito") și participiu prezent ("participio presente"). Cel din urma nu este considerat drept o formă conjugată, ci un adjectiv derivat din verbul propriu. Numărul mare al verbelor de uz zilnic sunt neregulare. Restul aparține unei din trei paradigme ale conjugării regulare. Se poate
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
De asemenea, "seguir", "llever", "empezar", "ir" și "acabar" formează construcții specifice, permitându-se să fiu incluse într-o listă de mai jos. În tabele sunt prezentate doar formele simple. Timpuri compuse se crea folosind verbul auxiliar "haber", conjugat mai jos, și participiul trecut. Verbul folosit pentru a arăta modelul de conjugare: "amar" (← latină , , , , ) Verbul folosit pentru a arăta modelul de conjugare: "temer" Verbul folosit pentru a arăta modelul de conjugare: "partir" (← latină , , , , , "a despărți", "a pleca") Verbul "ser" este derivat de la latină
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de lirism apropie romanul de o legendă, considera Alexandru Philippide. Vitoria Lipan are impregnată în suflet „o vigoare și o asprime primitivă”, iar perseverența în găsirea și pedepsirea ucigașului bărbatului ei o
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și prin locuțiuni corespunzătoare unora dintre părțile de vorbire menționate sau prin părți de vorbire substantivizate. Există situații când verbul copulativ sau numele predicativ
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
Poșta este o instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuția scrisorilor, telegramelor, mandatelor și coletelor poștale. Termenul "poștă" derivă de la participiul trecut feminin al verbului "ponere" (a pune). Posita desemna locul, releul unde se aflau cai pentru schimb, pregătiți pentru drum. La singular, "posita" însemna un singur releu, iar pluralul "positae" desemna toate releele de pe un traseu. Căile de comunicație au
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
informația se bazează pe date coordonate între ele, organizate, coerente, care au de obicei și un sens oarecare. Ca format datele pot fi alcătuite din numere, litere, imagini și altele. Cuvântul "dată" provine din cuvântul latin "datum", care gramatical este participiul trecut al verbului latin "dare", "a da". Încă din antichitate propozițiile sau faptele considerate evident adevărate erau numite "date". Date experimentale sunt date generate special în cadrul unor cercetări științifice. Datele inițiale neprelucrate (engl.: "raw data", date brute) sunt, în cel
Dată () [Corola-website/Science/309423_a_310752]
-
Exemple: Căderea consoanei /l/ la sfarsitul formei de nominativ singular a substantivelor masculine după /o/ este comună cu standardul sârbesc: "șo" ( "șo", "sol") „sare”. În unele graiuri, grupul vocalic "ao", prezent, de exemplu, la sfârșitul formei de masculin singular a participiului activ al verbelor, se reduce la "a", iar în alte graiuri la "o": "reka șam", respectiv "reko șam" vs. "rekao șam" „am spus”. Aceste fenomene sunt limitate teritorial și nu sunt normate. se scrie cu alfabetul chirilic și cu cel
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
prezentul indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
verbele defective le lipsesc doar una sau cîteva forme izolate (de exemplu verbul "a putea" nu are forme pentru modul imperativ), în timp ce altora le lipsește aproape întreaga paradigmă (de exemplu verbul arhaic "a nevoi" nu mai păstrează decît forma de participiu). Verbele defective din limba română se pot clasifica în trei grupe, după explicația care se dă paradigmei incomplete: Tot în categoria verbelor defective se înscriu și verbele unipersonale, care din toată paradigma modurilor personale păstrează doar persoana a III-a
Verb defectiv () [Corola-website/Science/313811_a_315140]
-
conjugarea ,mi” și conjugarea ,hi”. Există două diateze( activă și mediopasivă), două modurui( indicativ și pasiv) și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite infinitiv 1 și 2, supin și substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi indo-europene, precum sanscrita sau greacă antică. Verbul avea următoarele sufixe: -,-ahh-” care
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru -conjugarea hi: -singular 1: -haharu (-haru) -singular 2: -hut(i) -singular 3: -aru -plural 1: - -plural 2: -dumat(i) -plural 3: -antaru Substantiv verbal: -war Infinitiv: I: -wanzi ÎI: -anna Supin: -wan Participiu: -ant Originile conjugării mi merg către terminațiile active ale limbii proto-indo-europene *-mi, *-și, *-ti.Despre conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la prezent și cu *ē/é la apofonie
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
acestea primesc sufixe gramaticale de tip desinență care formează complemente. Tot în unele gramatici maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
de tip desinență care formează complemente. Tot în unele gramatici maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
complemente. Tot în unele gramatici maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
făcut"”, „"pentru făcut"”). Anumite aplicații ale acestei forme au devenit punct de plecare în dezvoltarea ulterioară a limbii vorbite, pe parcursul căreia, „"de"” și-a pierdut calitățile sale prepoziționale, iar terminațiile „-at”, „-ut”, „-it”, „-ît”, „-s” cele ale unei terminații de participiu, devenind un „confix” de tipul ["de + participiul verbului"]. Această utilizare a supinului, neintrodusă în gramaticile oficiale, este caracteristică timpurilor actuale, dar se regăsește și în texte mai vechi - deși mai rar - ca în cazul cronicarului Miron Costin (1633-1691): „"nu era
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
forme au devenit punct de plecare în dezvoltarea ulterioară a limbii vorbite, pe parcursul căreia, „"de"” și-a pierdut calitățile sale prepoziționale, iar terminațiile „-at”, „-ut”, „-it”, „-ît”, „-s” cele ale unei terminații de participiu, devenind un „confix” de tipul ["de + participiul verbului"]. Această utilizare a supinului, neintrodusă în gramaticile oficiale, este caracteristică timpurilor actuale, dar se regăsește și în texte mai vechi - deși mai rar - ca în cazul cronicarului Miron Costin (1633-1691): „"nu era altu mijloc, numai de mersu la împărăție
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
trei clase la singular și două la plural. Forma verbelor poloneze se modifică după persoana, numărul și genul subiectului. Verbul se mai caracterizează și prin categoriile de diateză (activă, reflexivă și pasivă), aspect (imperfectiv și perfectiv), mod (indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
care se accentuează cel mai puternic, ca de exemplu pronumele interogative. Al cincilea timp polonez, viitorul imperfectiv, este o construcție analitică și se compune din forma de viitor simplu a verbului auxiliar "być" („a fi”) + fie infinitivul ("będziecie robić"), fie participiul trecut ("będziecie robili") imperfectiv. Ambele forme au același înțeles, „veți face”. Pentru a accentua și mai mult o întrebare, se folosește particula "że": "Cożeście zrobili?" („Ce ați făcut?”). Este o evoluție a formei "Cóż zrobiliście?" care este învechită și folosită
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
exemplu în limbajul biblic. Ca în limba română, persoana subiectului este inclusă în verb. De aceea, pronumele personal în funcție de subiect se folosește numai pentru scoaterea în evidență a subiectului: "Co wy zrobiliście?" sau "Co wyście zrobili?" („Voi ce ați făcut?”) Participiul trecut se acordă în gen și număr cu subiectul: Forma de plural în "-li" se folosește pentru mai mulți bărbați, sau bărbați și femei, iar cea în "-ły" - pentru subiecte nume de femei, de copii și alte substantive feminine sau
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
sunt conjugate în funcție de timpul gramatical. Un grup de verbe (cele care se termină în "-er" la timpul prezent) creează în mod special modul imperativ (în general rădăcina verbului), dar la majoritatea verbelor modul imperativ este identic cu forma de infinitiv. Participiul perfect și prezent sunt folosite adesea ca verbe adjectivale: Spre deosebire de engleză și alte limbi, suedeza nu folosește participiul perfect pentru a forma prezentul perfect sau trecut. În schimb, la verbul auxiliar "har" (a avea), "hade" (am, ați, etc) este urmat
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
creează în mod special modul imperativ (în general rădăcina verbului), dar la majoritatea verbelor modul imperativ este identic cu forma de infinitiv. Participiul perfect și prezent sunt folosite adesea ca verbe adjectivale: Spre deosebire de engleză și alte limbi, suedeza nu folosește participiul perfect pentru a forma prezentul perfect sau trecut. În schimb, la verbul auxiliar "har" (a avea), "hade" (am, ați, etc) este urmat de o formă specială, prezentă și în română, denumită supin, și folosită doar în acest scop (câteodată aceasta
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
trecut. În schimb, la verbul auxiliar "har" (a avea), "hade" (am, ați, etc) este urmat de o formă specială, prezentă și în română, denumită supin, și folosită doar în acest scop (câteodată aceasta este identică cu forma de neutru a participiului perfect): Când se apelează la diateza pasivă și se folosește verbul "att bli", este folosit participiul trecut: Mai există și o altă modalitate de a forma diateza pasivă prin adăugarea sufixului "-s", și eliminând terminația "r" care era marca timpului
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
o formă specială, prezentă și în română, denumită supin, și folosită doar în acest scop (câteodată aceasta este identică cu forma de neutru a participiului perfect): Când se apelează la diateza pasivă și se folosește verbul "att bli", este folosit participiul trecut: Mai există și o altă modalitate de a forma diateza pasivă prin adăugarea sufixului "-s", și eliminând terminația "r" care era marca timpului prezent: Într-o propoziție subordonată, verbul auxiliar "har" este opțional și de obicei este omis, mai
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]