933 matches
-
subiectul Agent putând apărea doar în contexte speciale. Din punct de vedere sintactic, am remarcat, pentru ambele verbe, imposibilitatea pasivizării (care se poate explica prin absența proiecției v sau prin absența unui tip anume de proiecție v) și acceptarea adjectivizării participiului, însă nu pentru toate aparițiile celor două verbe. Deși tradiția lingvistică separă clar cele două ipostaze ale lui a fi - Frege, Benveniste, Hjelmslev, Meillet -, unele studii filosofice mai vechi (Goblot 1952), precum și studii lingvistice recente (Rouveret 1998, De Cuyper 2007
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ne), ci cu pacientul (aflat în caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu pacientul (aflat în caz direct). La imperfectiv, verbul tranzitiv se acordă cu subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectul, ca și verbul intranzitiv. Un pacient marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acidulează în butoi tranz:: Ion acidulează lichidul part. acidulat, -ă nom. acidularea A SE ACRI Varza pusă la murat se acrește tranz.: Ion acrește ciorba part. acrit, -ă nom. acrirea, acritul A SE ADJECTIVA/A SE ADJECTIVIZA În română, multe participii se adjectivează tranz.: Sufixul -os adjectivează substantivul part. adjectivat/adjectivizat, -ă nom. adjectivarea/adjectivizarea A SE AFUMA Hainele se afumă de la grătarul cu mici tranz.: Gospodina afumă cârnații part. afumat, -ă nom. afumarea, afumatul A SE AGLOMERA Societățile umane se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
À propos de être et avoir en géorgien", în: A. Rouveret (éd.), p. 171-135. Neamțu, G. G., 1986, Predicatul în limba română. O reconsiderare a predicatului nominal, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Nicolae, Alexandru, Adina Dragomirescu, 2009, " Omonimia sintactică a participiilor românești", în: B. Croitor, A.-M. Mihail, R. Zafiu (eds.), Studii de gramatică. Omagiu Doamnei Profesoare Valeria Guțu Romalo, București, Editura Universității din București, p. 193−207. Niculescu, Dana, 2008, Mijloace lingvistice de exprimare a posesiei în limba română, București
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Object in Modern English, teză de doctorat, MIT. Vezi Legendre și Sorace (2003: 185). 5 Dacă se acceptă ideea că verbele de mișcare sunt inacuzative numai dacă denotă o mișcare direcționată, verbul a flutura nu aparține acestei clase. În plus, participiul adjectival fluturat are întotdeauna citire pasivă, deci verbul nu trece nici testul adjectivizării participiului. 6 O clasificare interesantă și care poate fi folosită pentru studiul verbelor inacuzative este propusă de Evseev (1974), care identifică verbe de acțiune, de devenire și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
5 Dacă se acceptă ideea că verbele de mișcare sunt inacuzative numai dacă denotă o mișcare direcționată, verbul a flutura nu aparține acestei clase. În plus, participiul adjectival fluturat are întotdeauna citire pasivă, deci verbul nu trece nici testul adjectivizării participiului. 6 O clasificare interesantă și care poate fi folosită pentru studiul verbelor inacuzative este propusă de Evseev (1974), care identifică verbe de acțiune, de devenire și de stare. 7 Dacă se ia în considerare o definiție mai restrictivă a conceptelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipul: Rădăcinile tăiate se macerează șapte zile în frigider. 30 Cu verbul a involua, ca urmare a sensului său, nu este posibilă utilizarea agentivă. 31 Numai pentru contexte de tipul Uleiul s-a ales deasupra apei. 32 Folosirea adjectivală a participiului este însă posibilă pentru forma negativă: om nemers la școală, asociată, de obicei, cu citirea rezultativă. 33 Verbele a se rarefia și a se rări sunt considerate ca denotând dispariția progresivă (Aerul se rarefiază în cameră; Cu cât te apropii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi era considerabil mai mare − vezi Zamfir (2007). Pentru o discuție mai detaliată despre evoluția auxiliarelor în latina târzie, în limbile romanice și în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o discuție mai detaliată despre evoluția auxiliarelor în latina târzie, în limbile romanice și în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara este posibilă pentru că verbul a coborî are atât variantă tranzitivă, cât și inacuzativă, iar structura cu un complement intern este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
după exerciții îndelungate, rămâne neasimilată. Prin asocierea cu limbajul mimico-gestual elevii surzi păstrează activă numai forma de persoana I și a II-a singular pe care le folosesc pentru toate persoanele. Din formele de perfect compus folosesc, în general, numai participiul, renunțând la verbul auxiliar, în formulări de tipul: Eu bine mâncat ieri. Flexiunea verbală rămâne necunoscută la unele moduri și timpuri (în mod cert e neutilizată la condițional-optativ sau conjunctiv) care nu se regăsesc în limbajul mimico-gestual, astfel încât nu mai
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
în islam, dar și faptului că traducerile Coranului în limba română sunt de data mai recentă și prezintă dificultăți speciale. Statutul însuși al „numelor” devenite nume proprii în limbile semite după ce erau inițial nu numai substantive, adjective, nume verbale sau participii, ci chiar verbe sau chiar propoziții întregi, îl pune la încercare pe traducător și pe cel care analizează traducerile. Problemă traducerilor în limba română este discutată pe larg pentru fiecare nume divin în parte și sintetizată în tabelele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
numele divine sunt prin excelență purtătoare ale unor idei teologice, adesea de o mare profunzime și complexitate. E limpede, prin urmare, ca „Numele” divine nu se încadrează strict în categoria gramaticala a numelui: pot fi chiar verbe la mod personal, participii active sau pasive, ori propoziții nominale. Numitorul lor comun îl constituie funcția referențiala: ele desemnează divinitatea afirmând totodată ceva despre ea. Ceea ce afirmă numele este uneori simplu și ușor de înțeles („Unul”, „Cel dintâi și Cel de pe urma”, „Creatorul”), dar de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mi se pare aproape de adevăr.”16 Acest lucru este valabil în mod deosebit în cazul numelor proprii. Și în ebraică, limba semita foarte apropiată de arabă, acestea sunt uneori, din punct de vedere gramatical, nu numai substantive, ci adjective, nume participii, verbe la mod personal, sau propoziții 17. De aceea, am căutat și în Biblie acele cuvinte și expresii care, din punct de vedere referențial, pot fi considerate nume divine. S-a constituit astfel un corpus asemănător listelor de nume divine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la care oamenii caută scăpare în nenorocire. Același verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha bi„a se statornici (undeva)”: All"h este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe il"h de la waliha îl", „a dori cu ardoare, a tânji
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
MlD are însă și conotația de belșug, bogăție; de aceea, alți comentatori, printre care și R"z, îl pun alături de w"si‘, mall al-‘at"’98. Semnificații de bază: posesor de slavă, măreție, superioritate absolută. Traducerile românești - formele de participiu pasiv, precum și expresia „vrednic de Glorie” - riscă să accentueze o componentă de sens care nu e percepută de comentatori în numele al-Mamd: Dumnezeu că obiectul preamăririi de către cineva din afara (fapturile lui). Desigur, romanescul „slăvit” poate fi înțeles și că adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
amd este înțeles că „laudă” și „aducere de mulțumire”, cea de-a doua fiind, de fapt, tot o formă de laudă. Cât despre ≤amd, după cum rezultă și din variantele de traducere prezentate, el este înțeles de obicei că un participiu pasiv cu valoare de intensiv, fiind obiect de laudă sau vrednic de laudă. Însă unii autori, ca Baghd"d, Qušayr și R"z, consideră că ar trebui înțeles că un participiu activ cu valoare de intensiv: All"h este ≤am
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducere prezentate, el este înțeles de obicei că un participiu pasiv cu valoare de intensiv, fiind obiect de laudă sau vrednic de laudă. Însă unii autori, ca Baghd"d, Qušayr și R"z, consideră că ar trebui înțeles că un participiu activ cu valoare de intensiv: All"h este ≤amd căci își laudă slujitorii pentru faptele lor bune și se laudă pe Sine însuși 99. Semnificații de bază: posesor al unei superiorități ce merita și suscita laudă. 2.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
65): „Spune: El are puterea de a trimite asupra voastră o osânda...” (GG) wa-’inn" ‘al" ’an nurka m" na‘idu-hum la-q"diróna (23, 95/97): „Noi avem puterea de a-ți arată ceea ce le-am făgăduit.” (GG) Acest participiu activ este nemarcat față de celelalte două sinonime, considerate de majoritatea comentatorilor intensive: qadr și muqtadir. Semnificație de bază: are capacitatea de a înfăptui. 2.1.6.2. Qadr: SOI „puternic”; ASM „Atotputernic”; GG „Atotputernicul”; Marr „potens”; RB „omnipotent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
săi”; Marr „Praedominator...”; RB „Îl est l’Invincible qui domine șes serviteurs”; DM „Îl est le Maître absolu de șes serviteurs”; YA „He is the Irresistible, (watching) from above over His worshippers”; Arb „He is Omnipotent over His servants”. Este participiu activ de la qahara, „a învinge, a stăpâni”. Exegeții înțeleg această stăpânire a lui All"h în două sensuri: în sens universal - All"h stăpânește asupra a tot ce a creat - și în sens mai restrâns - El îi învinge și îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tós explică diferența între malik, care înseamnă „guvernarea unor ființe care se știu guvernate” (un transfer metaforic între domnia regelui pământesc și stăpânirea divină), si m"lik, care are sensul mai larg de „stăpânitor”108. Într-adevăr, forma să, de participiu activ, apropiindu-l mai degrabă de verb, îi conferă, parcă, un grad mai mare de generalitate în raport cu al-Malik. Aceasta ar fi unică trăsătură semantica - de grad/intensitate - față de Malik, tocit metaforic și neutru din punct de vedere stilistic. 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
celor văzute”; GG „El cunoaște tăinuitul și mărturisitul”; RB „Celui qui connaît l’Inconnaissable et le Témoignage”; DM „Îl connaît ce qui est caché et ce qui est apparent”; Arb „He is Knower of the Unseen and the visible”. Fiind participiu activ, e firesc să fie tradus mai degrabă cu un verb la indicativul prezent; expresia întreaga poate fi considerată un nume divin și, în ea, accentul cade pe conținutul științei divine: cele nevăzute, tăinuite, ca și cele ce se văd
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
considerată un nume divin și, în ea, accentul cade pe conținutul științei divine: cele nevăzute, tăinuite, ca și cele ce se văd, se mărturisesc: un mod concret de a spune „totul”. 2.1.8.2. ‘All"m, forma intensivă de participiu activ. Apare într-o expresie sinonima cu cea menționată mai sus: ‘All"m al-ghuyób (5, 109/108.116; 9, 78/79; 34, 48/47): SOI „Tu știi cele ascunse”; ASM „Marele Știutor al celor ascunse”; GG „Cunoscător al Tainelor”; Marr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]