3,522 matches
-
superficialitatea și neglijența din abordarea muzicii contemporane de către cântăreții noștri (unii dintre ei aflați, vai, și în postura de pedagogi). Intonația precară, relativismul din tratarea raporturilor ritmice, aproximarea nuanțelor și a modurilor de atac m-au convins că una este partitura compozitorului și alta versiunea interpretului. Oricât l-ar omagia pe părintele dadaismului, aceste muzici nu sunt nici improvizații colective, nici însăilări suprarealiste. O interpretare ce derogă semiografia partiturii poa-te instaura deturnarea sensurilor autentice ale unei creații, sensuri care devin în
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
nuanțelor și a modurilor de atac m-au convins că una este partitura compozitorului și alta versiunea interpretului. Oricât l-ar omagia pe părintele dadaismului, aceste muzici nu sunt nici improvizații colective, nici însăilări suprarealiste. O interpretare ce derogă semiografia partiturii poa-te instaura deturnarea sensurilor autentice ale unei creații, sensuri care devin în acest fel ilizibile. Cum ilizibile sunt mare parte dintre informațiile conținute în anvelopa CD-ului, informații ocultate de mixajul precar al textului cu grafica extrasă din manifestele "dada
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în memorie și pe coala albă a zilei. Autoironic, constată că "partitura suflețelului" i-a invadat poezia, unde nu ar avea ce căuta. Dar, în pofida formulei sale melancolic-reflexive (dacă nu și depresivă), singurătatea poetului nu este durabilă. Cuplul o destramă, o dizolvă într-o mare de împlinire conjugală, captată în versuri expresive
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Tanglewood pe parcursul a numai două repetiții în condițiile în care a făcut parte și din programul stagiunii anterioare propriu-zise. După prima parte a avut loc pauza de concert. Conform uzanței instituite de autor însuși. Ansamblurile corale de la Boston cântă fără partitură. De această dată în limba germană. Iar dicțiunea este scrupulos urmărită. Ca și în partea de vest a Europei, și aici, în State, mare parte a membrilor ansamblurilor corale sunt amatori. Sunt doctori, profesori, avocați, melomani invederați care au beneficiat
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
pitoresc cuceritor datorate lui Rodgers și Hummerstein, spre exemplu. La sfârșit de august vor răsuna aici momentele muzicale de mare inspirație, cele care ne-au încântat cu decenii în urmă când am urmărit filmele "Lawrence al Arabiei" și "Doctor Jivago", partituri datorate lui David Lean, de asemenea alte momente desprinse din coloana sonoră a recentului serial "Harry Potter", partituri semnate de John Williams, compozitor și șef de orchestră care apare în persoană în fața orchestrei de la B.S.O., în fața publicului. Se estimează
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
de mare inspirație, cele care ne-au încântat cu decenii în urmă când am urmărit filmele "Lawrence al Arabiei" și "Doctor Jivago", partituri datorate lui David Lean, de asemenea alte momente desprinse din coloana sonoră a recentului serial "Harry Potter", partituri semnate de John Williams, compozitor și șef de orchestră care apare în persoană în fața orchestrei de la B.S.O., în fața publicului. Se estimează o prezență de peste 15.000 de spectatori, aici, pe marea peluză de la Tanglewood. Poți întâlni tineri muzicieni avizi
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
Muzica, plastica... Și multă, multă poezie. Toate rostite în fața unui public neașteptat de numeros, precum și a unui primar, Neculai Onțanu, docil, discret, așa cum îi stă bine unei gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
Boston). Un tușeu deopotrivă elegant și eficient, o abordare decentă, cuviincioasă, fără puseuri destabilizante, o frazare turnată pe logica principiilor simetriei și ale cvadraturii clasico-romantice, dar și pe legitățile antinomice desprinse din gândirea filosofică germană, au condus la recompunerea unei partituri dificile tocmai datorită complexității sugestiilor compoziționale: expresia lapidară, concisă, stilul concertistic sobru, concentrat (din prima parte); discreția, chiar intimitatea de tip "Schwermutt" (din partea mediană); atmosfera dansantă, stenică, uneori spumoasă (din ultima parte). Dar poate că cel mai important aspect al
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
să cânte la festivalul wagnerian de la Bayreuth. Protagoniștii recentului spectacol de la Aix Simon Rattle - la pupitrul dirijoral al celebrei "Berliner Philharmonie" - în compania unei distribuții internaționale de o mare unitate, de un incredibil profesionalism. Comentatoarea spectacolului amintea faptul că aceeași partitură a mai fost prezentată de legendarul colectiv orchestral doar cu decenii în urmă, pe vremea directoratului lui Herbert von Karajan, că din echipa de atunci a instrumentiștilor ansamblului au mai rămas totuși, în funcție, doar câțiva muzicieni. Ca peste tot
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
care femeia cu o coafură corectă și un taior ca o armură, își desface părul metamorfozîndu-se într-una din acele frumuseți fragile, ușor maladive fin de siecle, în preajma chipurilor emaciate ale fotografiilor dintr-un alt timp și în acordul unei partituri de muzică clasică intepretată la pian. În ceea ce-i privește pe androizi, se înțelege că le lipsesc nu numai bucăți esențiale din viață, copilăria, spre exemplu, dar și sensul unei deveniri, de aceea prezența acestora printre jucăriile ucenicului vrăjitor, J.F.
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
însă angajarea interioară totală și necondiționată a tinerilor muzicieni. Căci pentru membrii cvartetului "Belcea" a face muzică înseamnă a trăi muzica, a ne face părtași ai acestei trăiri; înseamnă a pătrunde, a înțelege, a reda viața interioară, resorturile intime ale partiturii. Iar aceasta descoperind firescul, descoperind libertatea de acțiune din spațiul în care trăiește muzica însăși. Pornind din zona Clasicismului muzical vienez de sfârșit de secol XVIII, și până la marile creații camerale ale muzicii secolului trecut, pertinența abordării este uimitoare. Nu
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
și, implicit, a formațiunilor statale de după anul 1000, direct din Imperiul Roman, a jucat un rol mai degrabă de ideologie și politică, decât de realitate istorică acoperită de documente. Ipoteza că în cristalizarea statului medieval romînesc cumanii au avut o partitură decisivă e, desigur, menită să iște controverse și să creeze perplexitate. Mizând pe cartea "barbarului bun", a străinului capabil să aglutineze forțele politice locale, cartea lui Neagu Djuvara va irita multă lume. Cum, nu mai suntem urmașii Romei, se vor
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
De astă dată l-a confruntat cu viziunea unui artist de dans contemporan și din nou rezultatul este remarcabil. Vava Ștefănescu a creat pentru sine și, în seara când am văzut eu spectacolul, pentru actrița Irina Wintze, o suită de partituri coregrafice, pornind, ca și în Dezastrele amorului, de la gestul mărunt, obișnuit, cotidian, învestit însă cu capacitate de expresie artistică. De astă dată însă, având ca parteneri artiști de forță evocatoare a suferinței, dar și a dragostei de viață, precum Ioan
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
de dramatism. E drept că dramatismul zilelor noastre este unul alcătuit mai mult din zvâcniri și tresăriri, dar ăștia suntem și, dincolo de linia stilistică, coregrafei i-au reușit câteva țesături de mișcare de o aleasă frumusețe compozițională, remarcabilă fiind și partitura construită în sistem minimalist, în care durerea fără margini era exprimată doar prin aruncarea la pământ, mereu în aceeași poziție. Spațiul sobru al scenei aproape goale, jocul scaunelor mutate uneori din loc în loc pentru a porni un nou dialog între
Cale coregrafică inedită by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9527_a_10852]
-
nu a avut nici o "scăpare", iar suflătorii (aplaudați, de altfel, la scenă deschisă) ar face cinste celor mai mari filarmonici din lume. Nu știu cum am putea face să o aducem pe Evelyn Herlitius în România: cred că, între starurile actuale ale partiturilor dificile, este una din cele mai mari, una din cele mai serioase descoperiri.
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
pregnanța comunicării, proprie muzicii. Dar - trebuie să o re-cu-noaștem - cel mai percutant impact public l-a avut concertul sextetului vocal berlinez "Singer Pur". Ne-au reamintit că profesionalism nu înseamnă numai justețe intonațională și ritmică, numai respectarea strictă a semnelor partiturii. Ne-au reamintit că profesionalism înseamnă în egală măsură angajare interioară, convingere, entuziasm în actul comunicării artistice. Sunt condiții pentru ca lucrarea să treacă de bariera rampei podiumului de concert. Se depășește astfel condiția funcționarului muzical angajat să producă sunete. Au
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
care s-au aflat, ci și un apreciabil cuantum de responsabilitate, în ultimă instanță, de profesionalism. Nu e ușor să restitui pentru prima oară o lucrare muzicală: nici vorbă de modele, fie ele chiar și numai orientative; există doar presiunea partiturii; singur, față în față cu semnele reci și străine. SIUC Ensemble, Altgeld Chamber Players, Pinotage, Moran Woodwind Quintet au constituit repere ale unei panorame restitutive demne de memoria oricărui meloman. În plus, un nou "Jimmy Hendrix", de data aceasta al
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
nudă, ingenuă sensibilitate, ieșind din hora imaginilor: Iar noi ne-am întors cu ce-a mai rămas din cuvânt/ Bun de ceva pe noapte pe dig -/ Ne-am întors cu ultima literă din cuvânt/ De foame de frică de frig", partitură ce i-ar fi plăcut lui Constant Tonegaru. S-ar zice, la o lectură înșiruind pagini că, mai îndată decât purul fior al lamento-ului, pe poetă o atrag virtualitățile sunetului în sine alcătuitor de sugestii imagini, ciocnirea rimelor pe
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă cît se poate de reală. Fantasmele se amestecă. Ca și culpabilitățile. Inocența se pierde prea curînd. Felul în care își susține fiecare protagonist partitura devine însemnat prin calitatea rostirii și a interpretării. La fiecare personaj, regizorul caută o cheie, un semn. Cine mai are timp de tragedii, de scriitori, de povești? Viața însăși e un fel de spectacol comercial, scurt, de consum. Acestea sînt
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
antecesorului de către G.Călinescu în a sa Istorie, de care Alexandru Dobrescu încearcă totuși a se distanța printr-o tonalitate bizar ironică: "Iată-l, în sfîrșit, pe G.Călinescu, distribuit tot în rolul judecătorului. Însă nici lui nu-i convine partitura, care-l obligă mai ales să asculte și să cîntărească, așa că o schimbă nonșalant cu aceea a procurorului, trasînd, cu gesturi cabotine și glas de stentor, un violent portret în aqua forte al răposatului". Nu putem a nu ne întreba
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
mele literare, pe care le nutresc din cele mai diverse surse. Cumulate, acestea ar alcătui un șir nesfârșit de holograme. Luați o hartă veche sau un tablou aparținând unui maestru din trecut, suprapuneți peste el banda unui film și o partitură muzicală, și veți obține un palimpsest psihedelic, transpunerea visurilor ce vă locuiesc - firește, dacă acestea au corespondențe culturale. Adevărul este că tehnologiile de azi ne vertebrează imaginarul, la fel cum ne sporesc capacitățile senzoriale. Amintiți-vă de Tarkovski, cel care
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
adîncime. Imaginile prezentului trebuie interpretate. Care prezent? Cel mai elocvent exemplu pare a fi cel din Ion. La începutul romanului există două semne de avertizare: Hristosul de tinichea de la intrarea în sat și Savista, oloaga, cărora scriitorul le acordă o partitură neașteptată. Încheierea romanului e, de asemenea, citabilă: "Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Cîțiva oameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvîrcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergînd toate urmele. Suferințele, patimile
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
curte, în stilul clasic, tradițional. În ambele versiuni partea forte o constituie dansurile piticilor, interpretați de astă dată de Cristina Mitu, Clarisa Cristea, Cleopatra Rogalski, Laura Argeșanu, Răzvan Marinescu, Mircea Ioniță și Ovidiu Chițanu, ca și muzica acestor dansuri, o partitură ce se impune de-a lungul spectacolului cu pregnanța unui șlagăr. La farmecul spectacolului au contribuit substanțial și costumele și mai ales decorurile inspirate, al palatului sau al căsuței piticilor, realizate de Adriana Urmuzescu. Desigur, nu putem compara mere cu
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
acesteia. Oricât de strălucitoare ar fi Adina Tudor în rolul reginei și oricât de convingătoare în cel al vrăjitoarei, lipsind complet motivația comportamentului ei, narațiunea se pulverizează. Vânătorului, interpretat cu toată dăruirea de Vicențiu Popescu, i s-a încredințat o partitură coregrafică de un dramatism care ar putea fi din altă poveste, în timp ce Cristina Dijmaru în rolul Albei ca Zăpada și Robert Enache în rolul prințului salvator, par să fie doi buni interpreți ai unor pas de deux-uri dintr-un recital
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
are nici măcar o tresărire la vederea fiicei mult iubite care în mod neașteptat i s-a întors acasă, dar nici Albă ca Zăpada nu dă vreun semn că s-ar bucura să își revadă tatăl, ci își începe cu aplomb partitura de dans. Doar graba ar putea explica, plauzibil, aceste scăpări de regie, altfel de neînțeles la un dansator și un coregraf cu o carieră de amploarea celei a lui Francisc Valkay. Poate că puțin răgaz acordat creatorului l-ar putea
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]