21,869 matches
-
gardul împrejmuitor și drumurile de acces spre Western Avenue se afla un complex de firme de închirieri auto, cantine non-stop, birouri de transport marfă și stații de benzină. Aerul de seară era străbătut de luminile de navigație ale avioanelor de pasageri și ale vehiculelor de întreținere, de mii de faruri care străbăteau Western Avenue și podul rutier. Lumina tremurătoare de pe fața lui Catherine o făcea să pară ca fiind parte a acelei seri de la mijlocul verii, o adevărată creatură a aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propria identitate. În seara aceea, în vreme ce conduceam de-a lungul autostrăzilor, i-am observat această încercare de auto-etichetare, de fixare a propriei identități prin imprimarea ei peste un eveniment extern sau altul. Ascultând radioul, Vaughan stătea lângă mine, în scaunul pasagerului, aprinzându-și prima țigară. Mirosul proaspăt al corpului său bine îmbăiat fu înăbușit mai întâi de mirosul hașișului și apoi, când am trecut pe lângă primul accident de mașină, de acreala spermei care-i umezi prohabul pantalonilor. În timp ce străbăteam rețeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că, pentru femeia aceasta tânără, plictisită și infirmă, punctele convenționale de conjuncție ale actului sexual - sân și penis, anus și vulvă, sfârc și clitoris - nu erau pentru noi sursa vreunei excitații. În lumina tot mai slabă a după-amiezii, avioanele de pasageri zburau deasupra noastră de-a lungul pistelor est-vest ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să se ocupe de formalitățile legate de timp și de loc, de intrarea trupului ei într-un mariaj cu el însuși, o uniune deja oficiată pe altarul însângerat al mașinii lui Seagrave. Ne-am întors la mașină. Vaughan deschise portiera pasagerului, uitându-se țintă la mine de parcă m-ar fi văzut clar pentru prima oară. - Spitalul Ashford, îmi spuse, făcându-mi semn să mă mișc. Acolo o să-l ducă pe Seagrave după ce o să-l elibereze din mașină. - Vaughan... am rostit, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plecare al vieților și morților noastre. Venind spre mine printre scaunele și mesele cromate, cu reflexia multiplicată în pereții de oglindă, Vaughan nu mi se păruse niciodată mai distrus și mai nesigur. Fața mușcată de vărsat și pasul vlăguit printre pasagerii care așteptau să fie chemați la bord îi confereau aspectul unui fanatic falit, care se agață cu încăpățânare de obsesiile sale zadarnice. Când m-am ridicat să-l salut, rămase în picioare lângă mine la bar aproape fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea bine și eu - acele prime schimbări prevestitoare de lumină care transformă o luminoasă amiază de vară într-o seară plumburie de iarnă într-o singură secunde. Așezându-se în scaunul pasagerului, își potrivi comod spatele în tapiseria spătarului, ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din contact, pe buze cu un surâs vag care mă lua peste picior pentru toată râvna de care dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut genunchii lipiți de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de staționare. După ce trecu de mine, Lincolnul viră, lovind cu partea stângă a barei de protecție din față apărătoarea roții din spate a mașinii abandonate în care stătusem eu. Apoi, desprinzându-se de acolo, rupse din balamale portiera deschisă a pasagerului. Când derapă lateral pe drumul de acces, ridică în aer o coloană de praf și ziare rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale lui Vaughan roteau volanul. Lincolnul urcă din nou pe bordură de cealaltă parte a drumului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gardul de lemn pe o porțiune de zece metri. Roțile din spate își recăpătară aderența pe suprafața drumului și mașina se lansă spre autostrada de sus. M-am întors la mașina abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei palidă și la corpul ferm, gândindu-mă la mașina lui Vaughan avântându-se spre mine printre pilonii de ciment ai pasajului superior. Asemenea lui Seagrave, aș fi murit și eu de-o moarte îmbibată în L.S.D.. Am deschis portiera pasagerului, făcându-i semn lui Catherine să urce. - Lasă-mă pe mine să conduc - acum lumina e limpede. - Dar mâinile tale... Ești pregătit? - Catherine... Am prins-o de braț. - Am nevoie să conduc din nou înainte să treacă totul. Cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că, în cine știe ce fel, îl abandonasem la nevoie. Între timp, Lincolnul zăcea abandonat în stradă, dezintegrându-se rapid din pricina absenței lui Vaughan. Pe măsură ce frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile dezumflate. Starea ei deplorabilă, panourile caroseriei și barele de protecție desprinse, erau o invitație la ostilitate pentru trecători. O gașcă de tineri sparse parbrizul și distruse cu lovituri de picioare farurile. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași și ultimii pasageri, însă ochii spectatorilor erau ațintiți nu asupra acestor victime omenești, ci asupra vehiculelor deformate din mijlocul scenei. Vedeau oare în ele modelelor vieților lor viitoare? Figura izolată a actriței de film stătea lângă șoferul ei, cu o mână ridicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei scrutau întunericul, iar șoferița învârti mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului lângă poartă. Urmărind-o din întuneric în vreme ce Catherine își îndrepta hainele, am recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul că fuseseră atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-mă prin parbrizele și geamurile laterale sparte din jurul meu, am marcat cu ea tablourile de bord și consolele uleioase, atingând acele zone de impact în punctele lor cele mai deformate. Ne-am oprit la mașina mea, cu resturile compartimentului pentru pasageri mânjite de sângele și mucilagiile lui Vaughan. Bordul era acoperit cu un brâu negru de țesut uman, ca și când ar fi fost stropit cu sânge cu ajutorul unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un flux neîntrerupt de-a lungul podului rutier. Avioanele se înalță de pe pistele aeroportului, ducând resturile spermei lui Vaughan spre tablourile de bord și grilajele radiatoarelor a o mie de mașini înscrise în accidente, spre pozițiile picioarelor a milioane de pasageri. Accident rutier (engl.) FILENAME \p D:\carti operare\Crash\Surse\Listat\J G Ballard Crash.doc PAGE 121
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina mea decapotabilă, și sărisem în ochi la prea multă lume. Cum ar fi cei doi polițiști pe bicicletă, care se apropiaseră pâș-pâș și se opriseră să ne privească pe când ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
naturalețe, de parcă s-ar fi jucat cu un iepuraș din grădina ei. Se lăsa Întunericul, iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască să-și arate chipul respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau bojocii și repetînd nostalgica melodie, care povestea despre un ținut ce rămăsese tare, tare departe, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
legă cu putere de mîini pe noua sa victimă și se cățără cu agilitate pe culmea falezei, unde Își lăsase descoperite tunurile. Le Încărcă pînă la refuz, Își puse la Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Spider. O mașină frumușică, e-o mașină frumușică, roșie, cu capota coborâtă. Izbesc cu patul puștii în capacul portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al lui Evie. În holul, transformat în furnal se crează un tunel vântos, cu aerul rece dând buzna înăuntru pe ușa din față și urcând spre căldura și lumina de deasupra mea. Holul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]