1,597 matches
-
în domeniul științei și al tehnicii, al unei specialități. În esență, se impune un nou concept și anume cel de metode activ-participative, în care elevul nu mai primește „cunoștințe de-a gata”, probleme de dinainte rezolvate, ceea ce îndeamnă elevul la pasivitate, la suprasolicitarea memoriei și a puterii de reproducere, ci li se va forma o atitudine euristică, de căutare activă a adevărului, de cultivare a spiritului descoperirii și al inovației, care va determina producerea de noi informații și structuri mentale pentru
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
conducător este numit autoritar binevoitor, celălalt, autocrat. Stilul divizat sau separat (cu orientare minimală atât spre sarcină, cât și spre relațiile umane) este eficient atunci când conducătorul subliniază, totuși, semnificația respectării regulilor pentru buna funcționare a organizației și ineficient atunci când manifestă pasivitate și dezinteres. În primul caz, avem de-a face cu un conducător birocratic, iar în al doilea, cu liderul numit dezertor. Contribuția lui Reddin este introducerea câtorva noțiuni care specifică mai bine concepția cu privire la stilul de conducere. El vorbește despre
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
conducător este numit autoritar binevoitor, celălalt, autocrat. Stilul divizat sau separat (cu orientare minimală atât spre sarcină, cât și spre relațiile umane) este eficient atunci când conducătorul subliniază, totuși, semnificația respectării regulilor pentru buna funcționare a organizației și ineficient atunci când manifestă pasivitate și dezinteres. În primul caz, avem de-a face cu un conducător birocratic, iar în al doilea, cu liderul numit dezertor. Contribuția lui Reddin este introducerea câtorva noțiuni care specifică mai bine concepția cu privire la stilul de conducere. El vorbește despre
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
Reprezentanților a acceptat 1904. Pe 1 septembrie, dat fiind că nici una din Camere nu votase o moțiune de protest, Congresul a aprobat, implicit, derogarea de la condiția emigrării și România a beneficiat încă un an de "Clauza națiunii celei mai favorizate". Pasivitatea Congresului se datora mai multor factori. În primul rînd, cutremurul din România provocase o reacție umanitară, mai curînd de părere de rău decît de satisfacție la pedepsirea adversarului. În al doilea rînd, identificarea lui Carter cu drepturile omului a dat
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
care schimbase axa abordării istoriei și care "ofensase" și Budapesta, ideologul șef István Szirmai, fost membru al PCR., reacționând concertat. Bodiul însuși descinde în arenă, polemizând, la 16 februarie 1967, în Sovetskaia Moldavia: "Este necesar să spunem că tăcerea și pasivitatea noastră sunt folosite de către falsificatorii burghezi ai istoriei care, în publicațiile lor, în mod conștient (...) suprimă faptele și evenimentele care au caracterizat aspirațiile străvechi ale poporului moldovean pentru unirea cu Rusia și pentru reunirea cu statul rus." "Aspirații" vechi, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale aceluiași text, fiindcă acest social este alcătuit din alte individualități, marcate la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
am văzut pe cer, Mi-ai îndreptat șuvița de pe frunte. Poet al analogiilor secrete dintre oameni și lucruri, părând că ignoră transcendența, că repudiază dubiile, meditând și narativizând cu aerul că nu-și pune întrebări, constructorul de vise înregistrează simulând pasivitatea dimensiuni ale unei lumi inventate. Din fragmentele unui relicvarium psiho-moral planetar ies la suprafață fosforescențe. Teme și contra-teme, egotism și lepădare de sine, fantasmagorie și livresc acestea fac din Dimov o figură de certă audiență. Vocea sa e a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nesatisfăcătoare sau mediocre, indisciplină în timpul lecțiilor. Ca și atitudinea pozitivă, atitudinea negativă îmbracă și ea mai multe forme. O primă formă este atitudinea negativă absolută sau totală manifestată în dezinteres, uneori chiar repulsie față de munca școlară, indiferență față de notele slabe, pasivitate, lipsă totală de preocupare pentru îndeplinirea sarcinilor școlare, lipsa oricăror deprinderi de muncă, indisciplină în timpul orelor de curs etc. Că este așa ne-o dovedește faptul că asemenea copii, când sunt puși să învețe, cade cerul pe ei, preferând să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bogate rețele de receptori periferici, rezultând inevitabil o variație a formulei tonice - sub forma adaptării posturale, a facilitării cinetice, a bombardamentului gamma a aparatului efector. Aceste efecte, nu au bineînțeles efectul unei mișcări de gimnastică, dar pot fi ele asimilate pasivității? Această atitudine ar însemna să eliminăm conceptul de micromișcare la nivelul organelor, să ignorăm deliberat activitatea recunoscută la nivelul fibrelor musculare și chiar la nivel celular, cu mecanismele lor de adaptare. Conștient sau nu, pacientul răspunde la aplicarea tehnicii de
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
evreii nu au fost doar victime, și nu fiecare caz de violență împotriva lor ținea neapărat de persecuție. În aceeași epocă, alte grupuri au suferit la fel de mult ca evreii. În sfârșit, istoria acestora din urmă nu a fost una de pasivitate, și nu cu sionismul începe istoria ofensivei și a bravurii evreiești 22. Încă din Antichitate, macabeii nu se remarcaseră prin omenia metodelor lor războinice. Revoltele repetate ale evreilor împotriva romanilor fuseseră marcate de vărsări de sânge. Cât despre tulburările din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Franz Rosenzweig. Potrivit acestuia din urmă, cheia supraviețuirii poporului evreu, esența și misiunea lui depindeau de existența lui în afara parametrilor istoriei. Paradoxal, la fel ca aceia care luptau pentru accesul evreilor la cetățenie, sioniștii împărtășeau crezul unei diaspore condamnate la pasivitate și la neputință, un crez întemeiat pe o percepție eronată asupra vieții evreiești din Evul Mediu. Și sioniștii, și emancipaționiștii voiau să se delimiteze de condiția tradițională a exilului, percepută ca esențialmente negativă. Pentru primii, întoarcerea pe pământul strămoșilor avea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vieții evreiești din Evul Mediu. Și sioniștii, și emancipaționiștii voiau să se delimiteze de condiția tradițională a exilului, percepută ca esențialmente negativă. Pentru primii, întoarcerea pe pământul strămoșilor avea să le redea evreilor puterea și să-i elibereze de lanțurile pasivității lor. Pentru cei din urmă, accesul la cetățenie avea să pună capăt persecuțiilor și opresiunii. În acest cadru se înțelege profunda decepție resimțită în fața reculului reprezentat de eșecul revoluției de la 1848 și de ascensiunea antisemitismului de către generațiile care așteptau cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
antisemitismului de către generațiile care așteptau cu nerăbdare accelerarea procesului de integrare, semn al timpurilor noi. Ideea evreului fără putere s-a impus, până la a-i împinge pe unii să interpreteze exterminarea din al Doilea Război Mondial din unghiul exclusiv al pasivității ("Au mers ca oile la abator"). Această imagine a marcat mentalitatea noilor evrei combatanți și victorioși, și asta mult timp după fondarea statului Israel. Or tema pretinsei pasivități evreiești din Evul Mediu nu este deloc confirmată de cercetarea istorică. Evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să interpreteze exterminarea din al Doilea Război Mondial din unghiul exclusiv al pasivității ("Au mers ca oile la abator"). Această imagine a marcat mentalitatea noilor evrei combatanți și victorioși, și asta mult timp după fondarea statului Israel. Or tema pretinsei pasivități evreiești din Evul Mediu nu este deloc confirmată de cercetarea istorică. Evreii își dovedeau utilitatea economică pentru suverani și seniori și beneficiau, în schimb, de privilegii care le acordau o anumită autonomie. Acest principiu de alianță, chiar dacă nu implica, desigur
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lăsa libertatea, în cadrul confesional al Evului Mediu și al epocii moderne, să-și administreze viața religioasă și familială după propria legislație, chiar dacă era în schimbul plății unui tribut financiar? În fapt, condiția lor oscila între suveranitate comunitară și dependență, putere și pasivitate. Totuși, în marea sa carte Exterminarea evreilor din Europa, Raul Hilberg pune încă lipsa de rezistență a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe seama lungii lor experiențe bimilenare 61. În mod clar, suferința, pe de o parte, și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Totuși, în marea sa carte Exterminarea evreilor din Europa, Raul Hilberg pune încă lipsa de rezistență a evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe seama lungii lor experiențe bimilenare 61. În mod clar, suferința, pe de o parte, și pasivitatea, pe de alta, deveniseră cuplul inseparabil al lungii istorii a evreilor, sau cel puțin al reprezentării ei care se impusese. În secolul al XIX-lea, scrierea istoriei evreiești în general o istorie de supunere și suferință, istorie mai mult culturală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tineretului evreu din Zona de Rezidențăllll din Rusia. Dar, printr-o ironie a sorții, același poem este astăzi adăugat martirologiei din liturghia de Kippur, solemnitate a ispășirii religioase prin excelență. De fapt, Bialik însuși fusese influențat de clișeele tradiționale despre pasivitatea poporului evreu, neluând în considerare actele de rezistență din timpul pogromurilor. Cât despre literatura ebraică produsă de imigranți în America sau de poeții care trăiau în Rusia, aceasta, atunci când evocă pogromul, se plasează în registrul lamentațiilor tradiționale. Astfel, pentru mult
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întemeietorilor noului stat? De aceea, pentru a contrabalansa acest efect negativ, era necesară scoaterea în evidență a actelor de curaj și rezistență individuale sau colective, și de acum acestea se vor afla în prim-plan33. Cuvântul Shoah, care integrează dimensiunea de pasivitate, este astfel contrabalansat de termenul ghevura, "eroism". Folosirea termenului Shoah se oficializase în urma unei rezoluții a Parlamentului israelian din 12 aprilie 1951, care instituia ziua de 27 nisan ca "zi de amintire a catastrofei și a eroismului"iiiii. Această dată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
the Souls. Rebbe Nachman on Suffering, trad. din ebraică de Avraham Greenbaum, Breslov Research Institute, Ierusalim/New York, 1990. 59 David Biale, "Power, Passivity and the Legacy of the Holocaust", Tikkun 2 (1), 1987, p. 69. 60 Ibid. 61 Despre chestiunea pasivității, de citit excelentul articol al lui Ismar Schorsch, "On the History of the Political Judgement of the Jew", Leo Baeck Memorial Lecture (20), 1977, pp. 3-23. Pentru F. Rosenzweig și teoria sa privind anistoricitatea iudaismului, vezi articolul său "Geist und
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lichideze importanți politicieni și oameni de cultură (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Virgil Madgearu, Gheorghe Argeșanu ș.a.). Presiunea externă, pusă de totalitarism asupra sistemului democratic, a fost atât de uriașă încât România Mare s-a destrămat într-o clipită. g. Povara pasivității Ezitarea, rezultată dintr-un instinct puternic de autoconservare, ne-a făcut să plătim un preț uriaș. Nimic nu a fost mai greșit decât tendința de a asista pasivi la ororile petrecute în jurul nostru. Să avem curajul să ne uităm cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mințile. Au fost aruncați într-un somn greu, iar din coșmarul lor s-au fabricat realități apăsătoare, sub a căror împovărare, au fost strivite destine nevinovate. În aceste timpuri, peste cei mai mulți dintre noi s-a înstăpânit, însă, frica născută din pasivitate. Am fost poate prea lași că să ne împotrivim delirului unor dictatori. Am preferat să fim târâți ca părtași la ororile lor decât să-i înfruntăm. I-am lăsat să suspende democrația. În zvârcolirile somnului greu, câțiva au pătruns în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Un astfel de sistem "nu permite nici un alt fel de alte legături între oameni în afara celor bazate pe propriul interes și pe plățile în cash, nemiloase. Capitalismul scufundă societa-tea în apele reci ale calculului egoist". Izolarea socială care rezultă creează pasivitate socială în fața crizelor de natură personală, cum ar fi concedierile sau confiscările de case. Pentru Marx, astfel de crize sunt parte integrantă a dinamicii continue a capitalismului, sunt crize recurente. Prin urmare, am fi prea romantici, chiar utopici, dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
atât în raportul față de obiecte, cât în raportul de la sine la sine. „Spectacolul, scria Debord, este visul urât al societății moderne aservite, care nu exprimă finalmente decât dorința ei de a dormi“16. Oare în consumul modern nu intră decât „pasivitate” și hipnotism? Adevărul este că găsim aici mai multă mobilitate și mai multă negativitate decât somnambulism, scopul principal al schimbării permanente a lucrurilor fiind să ne scoată din starea de obiect, să ne zdruncine repetarea a ceea ce a fost deja
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fost însoțită de virulente denunțări ale comercializării nevoilor și ale programării modurilor de viață. Curentele de stânga, tineretul rebel, ecologia radicală au declarat război contra pseudonevoilor, contra consumului iluzoriu de obiecte, contra risipei bogățiilor. O întreagă generație a denunțat domnia pasivității și a condiționării generalizate, în numele libertății totale, al creativității, al voluptății pasionale. În mod evident, această fază și-a trăit traiul, spiritul revoluționar nerezistând farmacelor Edenului consumerist. S-a edificat o cultură nouă care substituie visurilor de discontinuitate istorică un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor critici „externe” li s-au adăugat altele, „interne”, denunțând impostura fericirii-marfă, incapacitatea societăților bogate de a aduce realmente mulțumire oamenilor. Pentru că, promițând paradisul satisfacțiilor bunăstării, lumea mărfii nu încetează, în realitate, să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]