2,520 matches
-
semne cu totul îndepărtate de noi. D-na Henrieta Gavrilescu, în aceeași chestiune, arată că extremismul de dreapta este consecința firească a celui de stânga și al democrației descreierate. Femeile trebuie să caute rezolvarea dezideratelor lor în cadrul problemei naționale. Cercetarea paternității D-na av. Ella Negruzzi a vorbit despre cercetarea paternității. D-sa arată că „Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeii române” are de scop să salveze pe femei de la orice împilări. Spune că actualul cod civil românesc, luat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în aceeași chestiune, arată că extremismul de dreapta este consecința firească a celui de stânga și al democrației descreierate. Femeile trebuie să caute rezolvarea dezideratelor lor în cadrul problemei naționale. Cercetarea paternității D-na av. Ella Negruzzi a vorbit despre cercetarea paternității. D-sa arată că „Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeii române” are de scop să salveze pe femei de la orice împilări. Spune că actualul cod civil românesc, luat după codul lui Napoleon, dă dreptul numai bărbaților și nimic
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pe femei de la orice împilări. Spune că actualul cod civil românesc, luat după codul lui Napoleon, dă dreptul numai bărbaților și nimic femeilor. Vrem să dăm noi lămuriri, spune vorbitoarea, pentru alcătuirea noului cod civil, în sensul ca să fie cercetată paternitatea copilului, căci nu se poate admite ca o parte din omenire să-și bată joc de cealaltă, care n-are nici dreptul să protesteze. Arată mizeria femeilor de la periferie sau a celora de la țară, care batjocorite, rămân epave în timp ce pentru
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
bată joc de cealaltă, care n-are nici dreptul să protesteze. Arată mizeria femeilor de la periferie sau a celora de la țară, care batjocorite, rămân epave în timp ce pentru burgheze există avortul sau căsătoria de circumstanță. Termină cerând o lege pentru cercetarea paternității, aducând exemplul unei legiuiri germane, care, acolo unde femeia cu mai mulți amanți în caz de naștere nu identifică pe tatăl copilului, obligă pe toți să ofere o pensie alimentară mamei. În aceeași chestiune a mai luat cuvântul d-na
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
care au fost primite congresistele, precum și d-nei Maria Dimitriu-Castano, președinta organizației locale și organizatoarea congresului. Moțiunea S-a dat citire apoi, unei moțiuni prin care se cere rezolvarea următoarelor chestiuni: acordarea dreptului pentru femeie la orice muncă, după aptitudini; cercetarea paternității, cu obligațiunea pentru femeie ca în timpul sarcinii să declare pe tatăl viitorului copil; în comisiunile de judecare a copiilor delincvenți să facă parte și o femeie ca judecător; educarea femeii de la țară, prin înființarea de școli de gospodărie rurală și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
națiunea întreagă. Comisia legislativă: să se legifereze cât mai neîntârziat codul familiei, care să ocrotească femeia și copilul. Să se ceară concursul femeii la noua modificare a codului civil, spre a-și spune cuvântul în chestiunea tutelei și a cercetării paternității etc. Cerem modificarea legii de procedură penală, ca femeile să fie ajutoare de judecători la tribunalele de minori și să facă parte din membrii la Curțile cu juri. Cerem legiferarea și organizarea poliției feminine. Gazeta femeilor 1, nr. 146-147, din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Salarizare egală a muncii ambelor sexe; 6. Concediu obligator și plătit pentru femeia lehuză; 7. Crearea de leagăne pentru adăpostirea copiilor femeilor muncitoare, funcționare și liber profesioniste sărace; 8. Înființarea de dispensare și maternități gratuite pentru populația săracă; 9. Stabilirea paternității și obligativitatea de a întreține copilul și mama; 10. Înființarea de școli profesionale serale gratuite pentru fetele sărace, nevoite a munci în cursul zilei; 11. Combaterea analfabetismului printre femei; 12. Ieftinirea traiului prin desființarea taxelor de consum pentru articole de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
eseuri de o elevată ținută și cu o vie dialectică a ideilor. El a fost atras și de teatru încă de prin 1909, când a tălmăcit câteva lucrări dramatice. S-a încumetat, chiar, să scrie o piesă, Sorana, a cărei paternitate a fost controversată. În fapt, este vorba de o nuvelă dramatizată, fără prea mult nerv, cu scene statice, însă reprezentabilă. B.-V. este unul dintre clasicii povestirii românești din secolul al XX-lea, ducând la perfecțiune câștiguri anterioare și deschizând
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
narațiunile în studiul adolescenților, iar Kemper, Rash, Kynette și Norman (1990), precum și Koch (1990), pentru cercetarea îmbătrânirii. Alte studii utilizează cercetarea narativă pentru investigarea anumitor perioade sau tranziții din viața unei persoane: de exemplu, Farrell, Rosenberg și Rosenberg (1993) studiază paternitatea; Riessman (1990) divorțul; Murray (1992), Ochberg (1994) și Wiersma (1998) cariera sau dezvoltarea aptitudinilor vocaționale; Lieblich (1993) tranziția imigrației; și așa mai departe. În științele cognitive, metoda narativă este utilizată în studiul memoriei, al dezvoltării limbajului și al procesării informațiilor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lui. Ca o paralelă interesantă, influența religiei în viața lui Ian și a artei în viața lui Mike duce la asemănări în modul în care cei doi și-au cunoscut soțiile și și-au crescut copiii. Astfel, evenimentul căsătoriei și paternitatea nu marchează anumite etape în relatările lor, ci sunt incluse în marea căutare. Concluzii finale Poveștile celor doi bărbați, numite povești de autorealizare sunt diferite în ceea ce privește conținutul - una dintre ele se referă la descoperirea sensului în religie, alta la succesul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
spre deosebire de Nicodim Aghioritul, care Îl așezase, pe de o parte, pe Isaia, În poziția a doua, imediat după „capetele” atribuite lui Antonie și, de altă parte, pe Nil Ascetul (de Ancyra) imediat după Marcu Ascetul și Isihie Preotul. Cât privește paternitatea celor 170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr, publicat În 1933, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a acestei scrieri pseudo-antoniene. În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ascetul și Isihie Preotul. Cât privește paternitatea celor 170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr, publicat În 1933, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a acestei scrieri pseudo-antoniene. În sfârșit, Filocalia lui Stăniloae conține mai multe texte suplimentare față de modelul athonit, În special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, cu volumul VIII, În care include, printre alte texte, Metoda și regula de Calist
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
române vechi, București, 1981, 401-459; Andrei Pippidi, În jurul cronicarului Vasile Buhăescul, AIX, t. XXIII, 1986, 2; Ciprian Zaharia, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, Roman, 1987, 232-233; Ștefan S. Gorovei, Între Vasile Buhăescu și Vasile Buzilă. O problemă de „paternitate” literară, AIX, t. XXV, 1988, 1; Ștefan S. Gorovei, Spre unificarea istoriografiei naționale: „Cronica paralelă” (Iași, 1733), AIX, t. XXV, 1988, 2; Alexandru V. Diță, Despre un pretins cronicar: Axinte Uricariul, LCF, 1989, 23; Ștefan S. Gorovei, Semnificația unor documente
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
mai combativă decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești, cu elemente moldovenești, precum și cu expresii populare și arhaice. În litigiu de multă vreme, paternitatea poemului Cântarea României este o problemă pasionantă, în a cărei rezolvare sunt trei soluții care se confruntă: Alecu Russo, Nicolae Bălcescu sau amândoi, în colaborare. Până la 1900, ca autor a fost considerat a fi Bălcescu. Un singur om, V. Alecsandri
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
în a cărei rezolvare sunt trei soluții care se confruntă: Alecu Russo, Nicolae Bălcescu sau amândoi, în colaborare. Până la 1900, ca autor a fost considerat a fi Bălcescu. Un singur om, V. Alecsandri, a susținut în secolul al XIX-lea paternitatea lui Alecu Russo. Scriind lui A.I. Odobescu,în 1863, Alecsandri vorbise de „o mare taină literară”: poemul aparținea lui Russo, fusese compus de acesta în limba franceză și numai tradus în românește de Bălcescu. Studiul lui P.V. Haneș, „Cântarea României
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
aparținea lui Russo, fusese compus de acesta în limba franceză și numai tradus în românește de Bălcescu. Studiul lui P.V. Haneș, „Cântarea României” (1900), punând enigmatica scriere în seama lui Alecu Russo, generează o bruscă schimbare de optică. Ipoteza dublei paternități, larg argumentată de Paul Cornea, a fost formulată întâia dată de Odobescu. Chestiunea nu e tranșată definitiv. Nu se poate ști cu siguranță dacă textul prim a fost unul românesc, cu particularități dialectale, al lui Alecu Russo, unul francez al
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
Alexandru Russo. O pagină ignorată din literatura română, pref. O. Densusianu, București, 1901; Al. Dima, Alecu Russo, București, 1957, 193-245; N.A. Ursu, „Cântarea României” - opera lui Nicolae Bălcescu, IL, 1961, 12; Cornea, Studii, 269-290, 334-345; Mihai Bordeianu, Din nou despre paternitatea „Cântării României”, IL, 1963, 1; P.V. Haneș, Litigiul „Cântării României” LL, 1964; Ist. lit., II, 497-500; Zamfir, Proza poetică, 169-205; Vasile Arvinte, Termenul „România” și paternitatea „Cântării României”, LR, 1977, 3; Cornelia Bodea, „Cântarea României” în dublă versiune tipografică la
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
Nicolae Bălcescu, IL, 1961, 12; Cornea, Studii, 269-290, 334-345; Mihai Bordeianu, Din nou despre paternitatea „Cântării României”, IL, 1963, 1; P.V. Haneș, Litigiul „Cântării României” LL, 1964; Ist. lit., II, 497-500; Zamfir, Proza poetică, 169-205; Vasile Arvinte, Termenul „România” și paternitatea „Cântării României”, LR, 1977, 3; Cornelia Bodea, „Cântarea României” în dublă versiune tipografică la 1850: Paris și Sibiu, STD, 1979, 9; Dicț. lit. 1900, 186-188; N. A. Ursu, Contribuții la istoria literaturii române, Iași, 1997, 451-491. F.F.
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
uitându-se chiorâș. Și se crispă oare el? Tenul deschis al bebelușului Îi confirmă oare bănuielile? Sau Îi furniză vreun răspuns? De ce să se plângă o nevastă de crampe și dureri? Sau de ce să se vindece brusc, ca să-i dovedească paternitatea? (Indiferent ce dubii avea, copilul era al lui. Pur și simplu tenul Sourmelinei se impusese. Genetica - asta o idioțenie pe de-a-ntregul.) Eu atâta știu: la scurtă vreme după ce Zizmo Își văzu fiica, Își ticlui ultimul plan. O săptămână mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că n-ai nimic. Parc-aș fi cu o statuie. ― Of, Lefty! Și izbucni În hohote de plâns. Lefti o consolă și Își ceru scuze, dar când se Întoarse pe cealaltă parte, ca să se culce, se simți Îngrădit de singurătatea paternității. O dată cu nașterea fiului său, Eleutherios Stephanides Își văzu viitoarea decădere În ochii soției sale, care avea să continue, și, Îngropându-și fața În pernă, Înțelese durerea taților de pretutindeni, care trăiau ca niște chiriași În propriile lor case. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva - În afară de Sourmelina. Dar nici măcar ea nu putea să se elibereze de tot din lanțurile satului și când Lefty Își aducea prietenii acasă ca să fumeze trabucuri și să cânte cântece kleftice, se retrăgea la ea În dormitor. Ferecat În solitudinea paternității, Lefty Stephanides Încercă să găsească un mod mai sigur de a-și câștiga pâinea. Scrise o scrisoare editurii Atlantis din New York, oferindu-și serviciile de traducător, dar nu primi ca răspuns decât o scrisoare care Îi mulțumea pentru interesul acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru soția lui, alături de frustrare, provocată de căsnicia sa și o dorință adolescentină, de burlac, În preajma doamnelor de la bar. Își aplecă fața aproape de a lui Zoë. Părul fetei era Încă umed de la baie și frumos mirositor. Se delectă cu plăcerile paternității și, În același timp, bărbatul din el rămase deoparte. Lefty știa că toate lucrurile din mintea lui nu puteau conviețui. Așa că, după ce admiră frumusețea de pe chipurile copiilor săi, Îi luă din pat și Îi duse În camera lor. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o altă temă. Mă întreb dacă tot
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aceea pe care o încerca atunci când îmblânzea un cal sălbatic. Știa foarte bine că avea douăzeci și nouă de ani, poate chiar treizeci, dar încă nu se căsătorise. Copii avea, pe undeva, dar nu erau mulți cei de a căror paternitate putea fi sigur, fiindcă el ținea femeile întotdeauna puțin și se descotorosea de ele de îndată ce începea să se simtă satisfăcut De cei câțiva pe care îi cunoștea, oricum, se îngrijea puțin, căci găsea întotdeauna modul de a-și aranja concubinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o altă temă. Mă întreb dacă tot
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]