1,560 matches
-
momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” în care i se pare că aude, în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, îl și situează, de altfel, într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Dacă poezia trebuie să aibă un mesaj, o „misiune proorocitoare”, ele constau desigur în această tehnică a neliniștirii, implicând solidaritatea cu o umanitate ea însăși angoasată, aflată - cum zice poetul, afirmându-și larga comprehensiune umanitaristă - “în suferință”. De aici și patosul adeziunii față de cei umili, respinși, marginalizați. Acest mesaj se va auzi tot mai limpede în scrisul teoreticianului Voronca, paralel cu o redimensionare a „gramaticii” poeziei. Dacă în ultimele sale articole publicate în românește (în Adevărul din 1935) el nu încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o importantă schimbare de ton, menținută pe întreg parcursul ei: e timbrul lamentației elegiace, într-o frazare mai amplă, eliberată în mare măsură de mai vechea, strălucitoare încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
polemice, nu mai puțin frecvente. Ilarie Voronca nu face excepție de la regulă. Ba, mai mult, - cum am avut prilejul să remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune în susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încât pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage în spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
între artere și mănuși incompatibilitatea e, la prima vedere, radicală, - actul deschiderii e însă posibil în cazul amândurora, introducându-se în plus sugestia unei anumite familiarități a acestui act ce semnifică, în fond, comunicarea dezinvoltă, coborâtă de la retorica tradițională a patosului confesiv la gestul „prozaic”, cotidian. Cât despre trenul care „a jucat fotbal”, metafora verbală șochează logica „normală” în măsura în care masivitatea obiectului tren nu se pretează ușor la asocierea cu lejeritatea jocului; ea nu e însă cu totul nemotivată, și poetul va
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
1880 până în 1883 redactor-șef și redactor pe probleme poltice. În această perioadă el are o bogată activitate publicistică. Eminescu, adept al ideilor politice ale partidului conservator, hotărât să demaște corupția și demagogia partidului liberal aflat la putere, scrie cu patos articole pe teme politice, împotriva guvernului, în care sunt evidente atât lupta vehementă pentru interesul național al românilor, pentru conservarea trecutului istoric sau pentru dezvoltarea economică a țării, cât și preocuparea pentru gradul de cultură/alfabetizare a românilor. Articolele sale
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
nu numai), veșnic deschis spre nou, veșnic original, astfel încât a citi considerațiile sale asupra unor opere literare este o întreprindere incitantă, datorită ineditului acestora, argumentelor ce sunt aduse în sprijinul fiecărei afirmații pe care o face, dar mai ales datorită patosului pus în fiecare expunere. III.2. Steinhardt eseistul Inteligent, erudit, având tot timpul un crez pe care-l slujește cu mult devotament, dar mai mult decât orice având o capacitate de a sintetiza impresionantă (e incredibil felul în care el
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că ne sunt date de sus. Încă o dovadă a existenței lui Dumnezeu". Din nou, în timpul analizei Steinhardt face trecerea din sfera literaturii în cea a teologiei. Farmecul acestor discursuri, inserate când și când în Jurnal, este sporit și de patosul ,,scriitorului creștin", care trăiește tot ce problematizează, de unde și tensiunea discursului. Pentru argumentare, un citat: ,,Stau cu Marinică P. și Sile Căt și învăț Cântecul Potirului al lui Nichifor Crainic. Pâinea și Vinul. Ca la Trakl și la Ignazio Silone
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi definită făcând abstracție de activitatea sa prodigioasă de animator, orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și modelul oratorului de for public, cu virtuți exprimate deopotrivă în lucrările științifice și în cele destinate publicului larg, cum sunt broșurile despre Ion Pop-Reteganul, St. O. Iosif, Octavian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
scriitorul C. A. Rosetti, comentariul nu excelează în analiza interpretativă, însă realizează situări pertinente în contextul poeziei pașoptiste (jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș, 1938; Sub stindardul Astrei. Două decenii de activitate culturală în despărțământul Reghinului (1919-1939), Cluj, 1939; Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
nu este surprinzător că ei au luat inițiativa în cazul lui Rinaldeschi, insă motivele pentru care au făcut-o necesită mai multe explicații. Capitolul 2 Natură ofensei Povestea lui Rinaldeschi merită atenția istoricilor din multe alte motive în afară de interesul și patosul sau omenesc. Mai presus de toate este un exemplu excepțional de bine documentat al interacțiunii instituțiilor juridice 60, circumstanțelor politice, si sentimentelor religioase populare, si trebuie să fie înțeles din perspectiva istoriei florentine în anii imediat următori morții lui Savonarola
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nivelul unei epifanii, astfel încât Plâng, nu plâng merită să fie reținut dincolo de calitatea sa de experiment lingvistic „filoromân”. Altă carte, Versuri din mers (2003), care conține și un frumos ciclu de poeme traduse de Nichita Stănescu, adâncește un fel de patos al simplității, în poeme cvasireligioase, străbătute de fior metafizic, de o suferință de netămăduit, obsedate de moarte și de scris. Metafora este limbajul însuși, poezia e act al ființei, spontan, total, a scrie înseamnă a trăi. Această suprapunere conduce la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
tot mai restrictivă extensie a dominației totalității asu-pra naturalului și individualului, prin care oamenii, maturizați prin rațiune întru autonomia in-dividuală, o sacrifică pentru a se supune de bunăvoie tentațiilor dominatoare ale edificiului social". Critica Școlii critice e nemiloasă, plină de patos lucid și vizează tot ce ne înconjoară ("adevărat e doar ceea ce nu se potrivește în această lume"), dar mai ales cedarea în fața regresiunii unidimensionale a colectivității dirijate pînă la agresiunea totalitară asupra individului, ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
istorice propuse de editori, cu care comunică permanent prin canale sincrone și diacrone, modelând textul în perfectă cunoștință de cauză. Despărțindu-se totodată de unele ediții actuale ce par lucrarea unor funcționari în eminescologie, lipsiți de motivație interioară și de patosul aferent, N. Georgescu se pliază cu epică știință în analiza punctuală a fiecărei ediții, ca și cum și-ar pregăti propria ediție prin disocieri sau confirmări de opțiune. Așa se explică amendamentele aduse la unele lecțiuni lansate de edițiile Ibrăileanu sau Perpessicius
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar iubirea și moartea îl conferă personajelor. Cezara îl iubește pe frumosul Ieronim, un sceptic ascet, și se oferă, trup și suflet, pe viață și pe moarte, tânărului călugăr, în numele unei legi naturale, agresive. Ieronim, captivat de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
traducător în proză al Divinei), era deja o legendă "scandaloasă": toate colegele mele erau aproape îndrăgostite, evident platonic, ca orice discipol de maestrul său, de omul și profesorul Balaci. Un exemplu absolut de umanitate și nobilă cochetărie, de erudiție și patos profesional, de spontană înțelegere și prețuire a discipolilor, de fraternă ocrotire a minților noastre fragede și labile, dornice de modelare. Lider al generațiilor de studenți, Al. Balaci era Profesorul, indiferent că preda celebrul său curs de istorie a literaturii italiene
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Bătrânul moare, nesuportând lovitura, iar sfârșitul lui înseamnă și falimentul unei mentalități rigide, înțepenită în dogme. Deși mai discretă ca prezență până aproape de final, figura lui Manasse e, în felul ei, impunătoare, dramaturgul încercând să îi sugereze măreția printr-un patos ca al vechilor profeți. Un personaj pitoresc, guraliv și impertinent, cam fricos și bețiv, uneori bufon, alteori cinic, însă minte ascuțită, manevrând abil pilde și vorbe cu două înțelesuri, glumind întruna, când cu haz amar, când mai facil, este Zelig
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
între cuvântul poetului (de) tradus (de echivalat transfigurativ-semantic, vezi procedeul Sorkin), în triunghiul Bermuda al conjucturii, al travaliului, uneori acribic, între sensurile textului originar ce se vor transferate cât mai fidel ca esențe, euristic și eufonic, ci nu ornamentic, ca patos poietic, ci nu corupție în prozaic, așa cum constatăm uneori). Un prieten poet îmi atrăgea atenția asupra unui hiatus între traducătorul-om și traducătorul-computer: „traducerea computerului, programat dar fără simțire proprie..., spunea el, este act al absurdului semiotic..., arta poetică nu
Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
veleitate modestă de la care, estetic vorbind, nu avem multe de așteptat. În realitate, sensibilitatea Dorei Petrilă e una de scriitor și nu de medic, amănunt care se vădește din plin în vîna dramatică și în dexteritatea sintactică, atîta doar că patosul ei nativ, de temperament zvîcnind la cele mai mici amănunte, n-are urmă de blîndețe: autoarea e o natură aspră care descrie fără ezitare, uneori cu brutalitate, episoadele trăite. E o franchețe fără menajamente în tonul Dorei Petrilă și o
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
prin frumusețea și prin noblețea sentimentelor pe care le evocă. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei, cei doi interpreți au realizat un impresionant crescendo emoțional, care a îngemănat original imagini muzicale de factură poetică de o rară frumusețe, momente de patos și de impetuozitate fără egal. Pentru maestrul Valentin Gherghiu și violonistul Gabriel Croitoru, prezentarea capodoperei beethoveniene a constituit nu doar o etalare a calităților lor muzicale și a colaborării artistice de excepție, dar și o demonstrație de cel mai înalt
Valentin Gheorghiu ? 70 de ani de activitate by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
dintr-un intelectual cu viața închinată bibliotecii și camarazilor de idei s-a prefăcut într-un misionar, s-a azvîrlit fără nicio precauție în mediul clocotitor al unei pasiuni cu premise spirituale, însă pînă la urmă de ordin politic. Un patos al pornirii revoluționare de-a "transforma lumea", o îndîrjire terifiantă se degajă din articolele sale de tinerețe, subordonate unei orientări care predica necesitatea sacrificiului, ca o condiție sine qua non a renașterii obștești, care se străduia a face prozeliți. Angelismul
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
dincolo de hic et nunc, în absența lor, și numai astfel prind ele rădăcini unele în altele - prin procura memoriei. Shan Sa ne dăruiește ceva deosebit de tot ceea ce literatura occidentală pregătește, în America de Nord sau Europa, în laboratorele ei: refuză colocvialitatea postmodernă, patosul revoluționar sau sentențioziatea apocaliptică revărsate din angajamente estetice sau/și politice încă prizate în Europa - adesea un surogat. În schimb, intrigă la început cu fraze scurte, tăioase, impersonale și elegante, eliptice dar metaforice. Refuză să invite cititorul într-o atmosferă
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
operează instantaneu. Alungat de acasă pentru bunul motiv că s-a lăsat sedus de o servitoare de treizeci și cinci de ani - o oarecare Johanna Brummer - care i-a făcut un copil, protagonistul involuntar al Americii își rememorează evenimentele fără urmă de patos ori de regrete. În ziua „accidentului”, femeia l-a încuiat în camera ei, i-a încolăcit gâtul și l-a dezbrăcat țipând „Karl, o Karl al meu !” - drept pentru care, incomodat și de „mormanul de așternuturi calde” îngrămădite înadins, el
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
mai multă lumină și, parcă, rolul îi punea în evidență mai mult, extinderea registrelor și aspectul de virtuozitate. Deși, pare o ființă meditativă, deci, într-o oarecare concordanță cu rolul elegiac al Desdemonei, acum, se simțea nevoia unui plus de patos vocal, o participare scenică mai nuanțată între extaz, surprindere, dezamăgire, tristețe, durere și resemnare. Remarcabile au fost însă: liricitatea cântului, boltirile rafinate și pianisimele eterice din ultimul tablou. Față de premieră, tenorul Marius Vlad Budoiu a căpătat un plus de încredere
OTELLO, ?n anul bicentenarului Verdi by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul, patosul sarcastic, beligeranța ludică și arlechiniada. Presărând multă ironie, fantezism și libertate a asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]