1,557 matches
-
patristică, etică sau dogmatică? De asemenea, ar fi esențial ca studenții să-și poată alege un tutore pentru întrevederi periodice cu caracter formativ. Un proiect mare este un proiect care te poate transcende - un fapt care îți supraviețuiește socratic. Fără patos, fără flacără, fără un dor profund nutrit în întâlnirea dintre maestru și ucenic, paideia creștină se încheie într-un apogeu scolastic al autoreferențialității. Atât profesorul, cât și studentul declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formalizării logico-matematice a întregii experiențe umane. Atunci, voința de sistem a început să împietrească sapiența filozofilor. „Centrul” nu mai este un miez, pentru că lumea devine o suprafață. Cerul a dispărut în numele unei noi cosmologii. Cuvântul a sărăcit, în urma revoluției nominaliste. Patosul fierbinte al vieții trebuia „obiectivat” în limitele reprezentării logicii deductive. Drept urmare, și istoria trebuia să-și piardă coerența narativă, devenind pură cronologie. Era nevoie deci de o intervenție. Eseul și generozitatea diletantătc "Eseul și generozitatea diletantă" Emanciparea subiectivității auctoriale a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de raportul invizibil dintre tradiție și modernitate. Modelele romanic, gotic, baroc și sofianic-bizantin pot oferi, pe rând, puternice sugestii teologice despre sensul coabitării urbane. Intelectualii conservatori nu joacă rolul „experților” din proiectul stângist de inginerie socială. Ei trăiesc mai degrabă patosul creativității smerite, supuse regulii fidelității și stimulului constant al triadei Bine-Adevăr-Frumos. O nouă teologie politică trebuie să gândească, în primul rând, urbanitatea creștinismului de mâine. Conservatorismul trebuie să asimileze profund sensul eșecurilor istorice din secolul XX: ruina mesianismelor secularizate, vidul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
confirmat și la apariția ultimului său volum despre Omul recent. Este vorba despre o carte-manifest cum puține s-au scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple frontiere ale cercetării umaniste, trădând nu doar patos și inteligență, ci și o vizionară - mai precis: meticuloasă - perspectivă asupra lumii de astăzi. Nelipsită de accente dramatice, argumentația lui H.-R. Patapievici navighează între discursul filozofic, eseul politic și confesiunea religioasă. Omul recent impune cititorului obligația unei lecturi personale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pare a fi compensator, orice cuvânt laudativ, o specie a necrologului. Dar „vremea s-a scurtat acum” (I Corinteni 7, 29). Să privim spre câteva modele vii. Viul aici nu declină un fapt biologic, ci o prezență întrupată. Viul, ca patos al făpturii aflate în zelul dăruirii de sine. Viul, ca Viață, care „s-a arătat și am văzut-o și mărturisim” (I Ioan 1, 3). Viul este aici „rugul aprins” în care dragostea nu se mistuie niciodată. Virtuțile acestei firi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pot ignora dumnezeirea Fiului. În cuvintele arhimandritului Emilianos, omul câștigă „o stare alcătuită de Iisus”. Absență sau retragere?tc "Absență sau retragere ?" În zilele noastre, dintre părinții duhovnicești, poate doar arhimandritul Sofronie din Essex (1896-1993) a mai vorbit cu atâta patos, limpezime, curaj și dragoste despre ființa dedublată a omului. Pentru progeniturile lui Adam, păcatul lucrează ca lege (Romani 7, 15-16), iar minciuna ca adevăr. O inedită „teologie a absenței” lui Dumnezeu este schițată de ambii duhovnici, într-o teodicee care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În revelația lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției; altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu Duhul Adevărului. Calea e însăși Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sofronie sunt rareori redate în traducerile românești care - cu excepția aproape singulară a versiunilor publicate la Editura Deisis - păcătuiesc cel puțin printr-o inadecvare stilistică definită de arhaizarea excesivă a limbajului. Intenția părintelui Sofronie - care adoptă din start limbajul personalist și patosul existențial al filozofiei europene din secolul XX- a fost aceea de a expune, prin scrierile sale, dimensiunile cu adevărat universale ale mărturiei Sfântului Siluan. Pentru a face transparentă această universalitate - care, în esență, reflectă dumnezeirea lui Hristos -, starețul Sofronie nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și de refuzul sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu seamănă cu „vânătoarea ființei” și căutarea adevărului la Platon. Este ceea ce Paul Tillich (1886-1965) n-a înțeles, în pofida avertismentelor lui C.S. Lewis incluse în superba ficțiune alegorică The Pilgrim’s Regress (1933). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland a Republicii de la Weimar pentru întreaga familie”; în fine, cu mai multe referințe muzicale (ca fan de jazz, o recomand pe aceea în care patosul german americanizat este reprezentat de Louis Armstrong cântând o melodie din Opera de trei parale a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg, tradus după originalul german” ai căror textieri
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puțin un interes de scurtă durată, iar dezbaterea nu s-a oprit niciodată 7. Nimeni nu poate ignora un asemenea fenomen social, cu atât mai mult cu cât cartea care ar fi scrisă la același nivel intelectual și cu același patos despre perioada 1986-2006 nu ar face decât să ne prezinte o situație încă mai dramatică. Criza spiritului american s-a adâncit, devenind între timp globală. Deși încercările de a relansa educația liberală nu lipsesc, universitatea americană nu e mai bună
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la trecut, la „odioasa cultură burgheză”, jenant Înnegrită și minimalizată. Această arie a calomniei a fost cântată de aproape toți creatorii vremii, de la știință la arte, și presa stă mărturie; unii au cântat-o plat, alții corect, alții măiastru: cu patos revoluționar și talent. În această din urmă ipostază Îl regăsim pe Dan Petrașincu, combatant activ, cu vechime mare - Încă din august 1944 - În munca de epurare, comunizare și ideologizare a culturii noastre, așa cum reiese din numeroasele contribuții ale acestuia menționate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sovietice. În: Viața românească, nr. 10, oct. 1949. 1950 DOUĂ ANIVERSĂRI Înainte de a aborda problemele literare ale anului, să Încercăm să intrăm În atmosfera generală a preocupărilor și obsesiilor lui, enumerând câteva dintre ideile de referință, abordate În presă cu patos revoluționar, combativ și de către scriitori. În acest sens, câteva titluri sunt edificatoare: Cifrele vorbesc despre oamenii vii (Petru Dumitriu, Flacăra, nr. 7, 18 febr.). 1 Daruri și poeme pentru Stalin (J. Popper, Viața românească, nr. l).l Libertate pentru Alfredo
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune ca autorul nu Înfățișează acțiunea comuniștilor, că nu concepe pe noul director - ca activist de partid - ca omul care trebuie să-l strivească pe Zmeu cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În generalități. Utilizând clasicul procedeu popular de a trimite, prin vânt, scrisoarea celui iubit, poeta anunță pe muncitorii din alte uzine, partidul, Uniunea Sovietică, de realizările minunate ale muncitorilor reșițeni. (Ă). Singurele versuri care surprind ceva din caracteristicul omului nou: patosul muncii constructive, sunt următoarele: «Urcă norme peste norme Cărămidă pusă-n forme Să nu știe pruncul mâine Viața de ieri, cea de câine; Și mai pune-o cărămidă Lacrima de ieri s-o-nchidă; Și mai pune-n presă una
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă mai străduiți să vârâți lăbuța acolo unde credeți că ați
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cum hotărârea partidului se transformă În realitate. (Ă). Cartea nu oferă doar afirmația romancierului că socialismul pășește biruitor Înainte, ci noi câștigăm sentimentul acesta din cunoașterea oamenilor de care ne-am despărțit odată cu ultima pagină a românului. De aici izvorește patosul real, străbătut de adânca omenie și constituind una din laturile cele mai valoroase ale acestei opere. (Ă). Pe șantiere, În toate părțile stă scris cu litere mari: CONSTRUIM FĂRĂ BURGHEZIE ȘI ÎMPOTRIVA EI. Ceea ce formează Înțelesul adânc al romanului e
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din 1948 Încoace, nemulțumirile privind calitatea actului analitic au fost constante, ieșind la suprafață, de regulă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vie”, făcând din critică o armă de luptă. Au trecut doi ani de atunci și critica noastră a rămas, din păcate, În bună parte, cenușie, uscată, lipsită de pasiune, de combativitate, Înclinată spre articolul de serviciu și spre cultivarea unui patos exterior, fals. (Ă). Cât de puțină atenție acordă criticii noștri individualității scriitorului se poate vedea În multe din articolele apărute până acum În reviste. Ca să nu mergem prea departe după exemple, ne vom reîntoarce la cronica noastră despre Jebeleanu. Un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de poetul Breslașu din Viața românească, Contemporanul, Iașul nou (de ce nu și din Almanahul literar) sunt numai o parte din sumedenia de perle stilistice care Împestrițează articolele noastre. Unul din păcatele articolelor e risipa de cuvinte, Înlocuirea pasiunii principiale din patosul verbal. Când criticul nu a studiat Îndeajuns o problemă, el caută să-și camufleze lipsa ideii printr-o avalanșă de cuvinte. Astfel, George Barbu, neadâncind procedeele poetice ale lui Mihu Dragomir (George Barbu: Marginalii la poezia recoltei, În Almanahul literar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și revoluționar, dublat de dimensiunea demascatoare a războiului și a exploatării sociale din trecut - se exersează Îndeosebi În poezie: D.Corbea - șase volume (Clocot, Răsărit de soare, 16 milioane, 1945, Hrisovul meu, 1947 ș.a.) 6 vol., Eugen Jebeleanu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Popescu (Se ridică ceața, 1945, Tuturor, 1948), Cicerone Theodorescu (Cântece de galeră, 1945), Ion Th. Ilea (Simfonia furtunilor, 1946), Sașa Pană (Poeme fără de imaginație, 1947), Veronica Porumbacu (Cântecele Babei Dochia, 1947) ș.a. Începând cu anul 1948, În poezie și proză, patosul social va fi călăuzit apre cel partinic și socialist: Victor Tulbure (Vioara roșie), Marcel Breslașu (Poeme pentru un ziar de perete), Mihail Sadoveanu (Păuna mică) ș.a. Paradigmei proletcultiste, copilăriei RS, Îi aparțin și numeroasele poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o urmează, o fac, cu toate acestea, fără plăcere (cu opoziția înclinației lor), fapt în care constă propriu-zis constrângerea”18. Este sensul în care perspectiva lui Kant asupra binelui în această lume este în mod fundamental opusă celei a hedonistului. Patosul acestei reprezentări asupra datoriei este dat de convingerea că adevărata mulțumire a omului va fi obținută numai prin efortul încununat de succes de a face lucruri pe care de multe ori nu suntem înclinați să le facem. Contrastând iubirea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
-i mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de un realism terestru, la forme dinamice de expresie. Piesele sale refuză patosul optimist, promovat de sistemul totalitar, valorificând situații instabile și grotești, proprii teatrului absurdului. De aici proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice, apelurile dese la motivele biblice. Piesa Iosif și amanta sa (1992) a fost
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
Deci să-l izolăm pe Mihail Sadoveanu într-o paranteză. Petru Dumitriu rămâne astfel și mai singur printre prozatori, prea mulți prozatori, cei mai mulți tineri, care combăteau pe frontul realismului socialist. Îl distanțau de majoritate două atribute vizibile: talentul literar și patosul ideologic; pathosul - cum ar zice G. Călinescu. Mulți trăitori din vreme vor fi avut talent; dar, nedublat de cealaltă dimensiune, n-au avut ce să facă cu el; foarte mulți scriitori au dovedit că au o bună orientare ideologică; un
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]